Monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

MONEDE EMISE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI MIHAI I

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 

În cele două domnii ale regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947) au fost realizate un număr relativ mare de mo­nede uzuale. Monede din prima domnie, 5 lei și 20 de lei 1930, au fost bătute în urma adoptării Legii de stabilizare monetară din 7 februarie 1929¹. În a doua domnie au fost bătute emi­siuni monetare, cu valori nominale foarte diverse, de la mo­nedele de 1 leu până la monedele de 100.000 lei, pentru ca după reforma monetară din 15 august 1947 să se revină la piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei². Această diversitate mare a valorilor nominale a fost determinată de situația in­ternațională și de condițiile economice specifice epocii (par­ticiparea României la al doilea război mondial și mai ales criza declanșată la sfârșitul conflagrației a determinat deva­lorizarea leului și creșterea galopantă a inflației). De remar­cat pentru această grea perioadă este continuarea emisiunilor monetare de argint (piesa de 100.000 lei din 1946 a fost ul­tima emisiune uzuală de argint emisă de statul român) și chiar realizarea, într-un tiraj de 1.000.000 exemplare, a unei medalii comemorative din aur³.

În condițiile agravării situației internaționale guvernul va acorda fonduri importante pentru întărirea capacității de apărare. Aceste fonduri vor fi procurate din impozite, îm­prumuturi și din noi emisiuni de bancnotă, ceea ce va deter­mina creșterea inflației.

După implicarea României în al doilea război mondial, economia se dezorganizează și va avea probleme din ce în ce mai mari datorită lipsurilor din aprovizionarea cu materii prime, a concentrărilor, a rechizițiilor, a pierderilor generate de război dar și datorită subordonării economice față de Germania, care solicită permanent creșterea exportului de petrol și cereale (în 1944 exportul către Germania și țările Axei reprezenta 98,77% ⁴ din exportul românesc, chiar dacă comerțul cu alte țări ar fi fost mai avantajos pentru noi).

     Pentru procurarea resurselor necesare războiului statul apelează la împrumuturi interne („Împrumutul reîntregirii din 1941”), la bonuri de casă, bonuri de tezaur, la certificate de plată sau la creșterea circulației monetare prin noi emisi­uni de bancnote și monede divizionare (între iunie 1941- septembrie 1944 circulația monetară crește cu 216,5% ⁵ fără a lua în calcul și celelalte semne monetare puse în circula­ție).

 Inflația determină creșterea prețurilor (între iunie 1941- septembrie 1944 prețurile cresc de 3,5 ori⁶ ceea ce duce la scăderea salariului real și implicit a puterii de cumpărare. În același timp țăranii sărăcesc datorită recoltelor slabe.

     Prima monedă emisă la începutul celei de-a doua dom­nii a regelui Mihai I a fost moneda de 1 leu din 1941. Fabri­carea monedelor de 1 leu a fost reglementată prin Decretul pentru baterea și punerea în circulație de noi monete divizi­onare metalice de 1 și 2 lei din cupru-zinc din 9 ianuarie 1941⁷.

 

      

                                                          1 leu 1941

 

Metal: cupru 800 ‰, zinc 190‰, nichel 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,75 g. Monetăria: Bu­curești. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 22.230.000 exemplare⁸.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1939. Dea­supra, ROMANIA, iar dedesubt ghirlandă din ramuri de laur (stânga) și de stejar (dreapta).

Revers: În centru știulete de porumb, în stânga și în dreapta valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt, numele gra­vorului.

Moneda de 1 leu cu caracteristicile grafice sus amintite a fost bătută intre anii 1938-1941, tirajul total fiind de peste 100.000.000 bucăți, din care 36.000.000 de piese în 1938, 21.620.000 de piese în 1939 și 22.230.000 de piese în 1940⁹.

     Fabricarea monedelor de 2 lei a fost reglementată prin Decretul pentru punerea în circulație a noilor monete de 2 lei din 22 octombrie 1941¹⁰.

 

  

                                                          2 lei 1941

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 3,2 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 101.778.000 exemplare¹¹.

Avers: În centru coroana regală și milesimul 1941. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI. Pe cerc este imprimat numele gravorului.

Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleți de po­rumb, spice de grâu și spice de ovăz, pe două rânduri, valoa­rea nominală 2 LEI.

Fabricarea monedelor de 250 lei 1941 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate și pune în circulație noi monete de 250 lei din 1 martie 1941¹².

 

      

                                                          250 lei 1941

 

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: TOTUL # PENTRU # TARA #. Diametru: 30 mm. Greutate: 12 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 2.250.000 exemplare¹³.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În interiorul unei cununi de spice de grâu și viță de vie cu struguri stema mică a țării, iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI și milesimul 1941. Cerc perlat exterior.

Reversul acestei emisiuni este aproape similar cu rever­sul monedelor de 250 lei din 1939 și 1940 emise de Carol al II-lea, diferența fiind dată doar de milesim, efigia și numele regelui.

Această emisiune înlocuia emisiunea de 250 lei 1940, emisiune ce avea între /19/ și /40/ un semn ornamental ce reprezenta emblema Mișcării legionare (trei linii verticale și trei linii orizontale suprapuse). Baterea emisiunii ce avea simbolul Mișcării legionare a început la 18 decembrie 1940 (acest semn a putut fi impus în condițiile în care România este proclamată Stat Național Legionar la 14 septembrie 1940), însă scoaterea în afara legii a Gărzii de Fier (după înfrângerea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941) a determinat topirea aproape integrală a acestei emisiuni, fapt posibil în condițiile în care monedele nu fuseseră încă puse în circulație (Statul Național Legionar va fi desființat la 14 februarie 1941).

Prima monedă de 250 lei din 1941 a fost pusă în circu­lație după 19 martie, însă a fost retrasă în lunile mai-iunie datorită comentariilor generate de inscripția de pe muchie (TOTUL PENTRU ȚARĂ) și a fost înlocuită cu un nou no­minal ce avea milesimul încadrat de două linii ondulate, iar pe muchie deviza Casei regale (NIHIL SINE DEO). Această ultimă piesă, la care apare pentru prima oară pe muchia de­viza Casei regale, a fost pusă în circulație între 5 și 7 iunie 1941 într-un tiraj de 13.750.000 exemplare¹⁴.

Fabricarea monedelor de 500 lei 1941 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate monete jubiliare de 500 lei din argint din 7 noiembrie 1941¹⁵.

 

                     

                                                  500 lei 1941

 

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: +PRIN STATORNICIE LA IZBANDA (această deviză mai apare pe monedele jubiliare de 12,5 lei și 20 lei din 1906). Diametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Monetăria: București. Gravor: Ioana Bassarab. Tiraj: 775.000 exemplare¹⁶. Fețele monedei sunt amplasate medalistic (partea superioară a aver­sului se întâlnește cu partea superioară a reversului în acelaşi punct de pe muchie).

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar pe cerc milesimul și numele gravorului.

Revers: Pe cerc +MOLDOVA· LUI· STEFAN· IN· VECI· A· ROMANIEI+ și valoarea nominală 500 LEI. În centru Ștefan cel Mare în genunchi, spre stânga, închinând o biserică.

Această monedă a fost bătută pentru a sărbători elibera­rea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în iulie 1941, de sub ocupația sovietică (aceste teritorii au fost răpite României de către URSS, în urma notei ultimative din 26 iunie 1940).

Fabricarea monedelor de 5 lei 1942 a fost reglementată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monedă metalică de di­verse valori și metale până la valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetei de 5 lei din metal galben și baterea unei noi monete de 5 lei din zinc din 30 noiembrie 1942¹⁷.

 

                                                                5 lei 1942

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23 mm. Greutate: 4,2 g. Monetăria: Berlin. Gravor: H. Ionescu. Ti­raj: 140.000.000 exemplare¹⁸.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI.

Revers: În stânga, valoarea nominală 5 LEI, iar în dreapta, semicircular, un mănunchi de spice de grâu. Pe cerc, sub cifra 5, numele gravorului.

     După unii autori, această monedă, singura din lotul mo­nedelor de zinc care a fost confecționată la Berlin, a fost bătută și în 1943, însă milesimul a rămas nemodificat¹⁹.

     Fabricarea monedelor de 20 lei 1942 a fost reglementată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate și pune în circulație monetă metalică de diverse valori și metale până la valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetelor de 10 și 20 lei din metal galben și baterea unei noi monete de zinc de 20 lei din 22 septembrie 1942²⁰.

 

    

                                                         20 lei 1942

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie zimțată. Diametru: 26 mm. Greutate: 6 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 44.000.000 exemplare²¹.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI.

Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleți de po­rumb, spice de grâu și spice de ovăz, pe două rânduri, valoa­rea nominală 20 LEI. Pe cerc, în partea de jos, este trecut numele gravorului.

Monedele de zinc de 20 de lei au fost emise şi în anii 1943-1944. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1943 a fost de 25.783.000 exemplare, iar a emisiunii 1944 a fost de 5.034.000 exemplare²².

Zincul 1.000‰ a fost un metal folosit la realizarea mo­nedelor doar în timpul celui de-al doilea război mondial, deoarece era un metal ieftin și nu era folosit frecvent în in­dustria de armament. Acest metal nu a mai fost folosit în realizarea altor monede (a fost folosit doar ca element de aliere în realizarea mai multor aliaje utilizate la realizarea monedelor), deoarece se oxida foarte repede, motiv pentru care era considerat nesatisfăcător pentru emisiunile mone­tare.

Monedele de zinc bătute în perioada 1941-1944 sunt singurele monede puse în circulație ce au pe revers legenda REGATUL ROMANIEI, la celelalte monede din perioada 1867-1947 folosindu-se titulatura oficială a statului, RO­MANIA.

Fabricarea monedelor de 200 de lei din 1942 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetelor de 250 lei și baterea unei monete de argint de 200 lei din 14 iulie 1942²³.

 

     

                                                          200 lei 1942.

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL+ SINE+ DEO ·. Diametru: 24 mm. Greutate: 6 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 30.025.000 exemplare²⁴.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mijlocie a țării, iar în părți, milesimul 19/42. Dedesubt, va­loarea nominală, 200 LEI. Cerc perlat exterior.

Fabricarea monedelor de 100 de lei din 1943 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru baterea și punerea în circula­ție a unei noi monete de 100 lei din 2 martie 1943²⁵.

 

   

                                                         100 lei 1944

 

Metal: fier placat cu nichel, fier 930‰, cupru 70‰. Mu­chie cu deviza: NIHIL X SINE X DEO. Diametru: 28 mm. Greutate: 8,5 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 21.289.446 exemplare²⁶.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar pe cerc, numele gravorului.

Revers: În interiorul unei cununi de laur și de stejar, deasupra, coroana regală, în centru valoarea nominală 100 LEI, iar dedesubt, milesimul 1944.

Monede de 100 de lei din fier placat cu nichel au fost emise şi în anii 1943. Ele aveau aceleași caracteristici, dife­rența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1943 a fost de 40.590.000 de exemplare. După unii autori această piesă a fost bătută și în anul 1945, însă cu milesimul 1944²⁷.

Piesele de 100 de lei din anii 1943-1944 sunt primele mo­nede realizate în România din fier placat cu nichel (deoarece fierul ruginește repede s-a preferat placarea cu nichel, pentru a se evita problemele de coroziune). Ele au fost bătute pe rondele de fier, placate pe ambele părți cu 3,5% nichel, fa­bricate de firma germană Vereinigte Deutsche Metallwerke AG (VDM) din Altena în condițiile în care monedele de 50 şi 100 de lei din anii 1936-1938, retrase din circulaţie, au fost topite la această fabrică. O mică parte din nichelul recu­perat cu această ocazie a fost folosit pentru placarea ronde­lelor, iar restul a fost utilizat în industria germană de arma­ment. Rondele pregătite pentru batere erau trimise direct la Monetăria din București, începând cu noiembrie 1942. Ul­tima comandă, de 20 de tone, din august 1944, nu a mai ajuns la destinație, datorită înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României. Până în mai 1944 au fost trimise 530 de tone de rondele, din totalul planificat nefiind executate, dato­rită situației generate de război, un rest de 107 de tone²⁸.

Unii colecționari au constatat că există mai multe vari­ante a acestor monede, piese cu „riduri” (opt crestături para­lele realizate, se pare, intenționat pe matrița cu care au fost bătute unele piese, astfel că pe efigia regelui Mihai apar ca niște proeminențe) sau cu „lacrimă”(în colțul ochiului apare o proeminență, poate dintr-un defect al matriței, ce poate fi asemănată cu o lacrimă) ²⁹.

Fabricarea monedelor de 500 de lei din 1944 a fost regle­mentată prin Decretul lege pentru punerea în circulație a unei monete de 500 lei din argint și retragerea din circulație a monetelor de 200 lei din 14 iulie 1944 ³⁰.

 

 

                                                         500 lei 1944

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 9.731.000 exemplare³¹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În partea de sus  ROMANIA. În centru, stema mare a țării, iar în părți, milesimul 19/44. Dedesubt, valoarea nominală, 500 LEI. Cerc perlat exterior.

Această monedă înlocuiește piesa de 200 de lei din 1942, prin această operațiune, statul urmărind să obțină noi resurse pentru buget prin scăderea titlului argintului folosit de la 835 ‰ la 700 ‰.

La sfârșitul războiului, situația economică a României era deosebit de dificilă, deoarece distrugerile provocate de operațiunile militare, uzura utilajelor, dezorganizarea trans­porturilor, lipsa materiilor prime și a forței de muncă deter­mină reducerea activităților productive și a comerțului. În același timp trebuiau alocate resurse importante pentru nece­sitățile armatei române ce participa la operațiunile militare, pentru a satisface cererile armatei sovietice aflată în trecere sau staționată pe teritoriul țării și pentru îndeplinirea preve­derile Convenției de armistițiu.

Conform articolului 10 din Convenția de armistițiu gu­vernul român trebuia să facă față, în mod regulat, plăților cerute de Înaltul Comandament Aliat (sovietic). În anexa C guvernul se angaja să retragă toate semnele bănești emise de Armata Roșie și aflate în circulație pe teritoriul țări. Aceste semne bancare, lei de ocupație, pengő și ruble, au fost pre­schimbate cu lei, fără contraprestație, suma totală retrasă până în decembrie 1944 și predată Înaltul Comandament Aliat fiind echivalentul a 68 miliarde de lei (la acest capitol putem adăuga și suma necesară preschimbării banilor puși în circulație de Ungaria in Transilvania de Nord, în urma aces­tor retrageri fiind puși în circulație 39 miliarde de lei) ³².

Conform articolului 11 din Convenția de armistițiu, despăgubirile de război ale României au fost stabilite la suma de 300 milioane dolari plătibilă în mărfuri, la prețurile prac-ticate pe piața internațională în 1938 la care se adăuga 15% în plus pentru mașini și 10% pentru celelalte mărfuri, în șase rate anuale, în perioada 12 septembrie 1944 - 12 sep­tembrie 1950, însă după unele calcule rechizițiile, achizițiile făcute de Armata Roșie cu bancnotele de ocupație, prestările de servicii și livrările făcute de România s-au ridicat la suma de 935 milioane de dolari, încă înainte de capitularea Germa­niei³³.

În aceste condiții cheltuielile bugetului sunt acoperite în proporții din ce în ce mai reduse din veniturile proprii, defi­citul fiind acoperit prin împrumuturi de la Banca Națională a României și prin creșterea circulației monetare, ceea ce de­termină accelerarea inflației. Măsurile de temperare a infla­ției, prin adoptarea unor sisteme de plată alternative prin care statul sa-și plătească datoriile fără să facă apel la banca de emisiune, bonuri de casă, bonuri de tezaur, certificate de plată ș.a., rămân fără efect.

Fabricarea monedelor de 200 și 500 de lei din 1945 a fost re­glementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru au­torizarea baterii monetelor metalice de 200 și 500 lei din alamă din 17 iunie 1945³⁴.

 

    

                                                            200 lei 1944

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Monetăria: București. Gra­vor: H. Ionescu. Tiraj: 1.399.000 exemplare³⁵.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar pe cerc numele gravorului.

Revers: În interiorul unei cununi de laur și de stejar, deasupra coroana regală, în centru valoarea nominală 200 LEI, iar dedesubt, milesimul 1945.

 

    

                                                         500 lei 1945

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 30 mm. Greutate: 10 g. Gravor: H. Ionescu. Monetă­ria București. Tiraj: 3.422.000 exemplare³⁶.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar în exergă numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mare a țării, iar în părți milesimul 19/45. Dedesubt valoarea nominală, 500 LEI. Cerc perlat exterior.

În anii 1946-1947 producția industrială și agricolă con­tinuă să scadă. Industria se confruntă cu lipsa materiilor prime și a combustibililor. Creșteri se înregistrează doar în industria lemnului și a textilelor. Agricultura se confruntă cu lipsa semințelor, a utilajelor, a forței de muncă și cu seceta, ceea ce determină scăderea suprafețelor cultivate și a pro­ducției la hectar.

Situația economică precară, obligațiile ce decurgeau din Convenția de armistițiu, acțiunile speculative și evaziunea fiscală determină intensificarea inflației. Creșterea explozivă a prețurilor determină scăderea puterii de cumpărare, mai ales că salariile cresc mult mai lent. În august 1947 prețurile cu amănuntul erau mai mari de 8.000 de ori față de 1938, iar costul vieții era de 5.000 de ori mai mare față de aceeași perioadă³⁷.

Statul este nevoit să facă noi împrumuturi pe piață, să emită bonuri de tezaur să primească avansuri de la Banca Națională a României, să reducă cheltuielile de personal prin reducerea numărului de funcționari și să sporească fiscalita­tea prin noi impozite (asupra beneficiarilor de război și im­pozitul progresiv pe venitul global).

În vederea obținerii unor mijloace de plată suplimen­tare, dar și pentru că pe piață era o lipsă acută de monedă măruntă, sunt realizate noi monede metalice, de regulă de calitate inferioară, retrăgându-se monedele cu o valoare pro­prie mai mare.

Fabricarea monedelor de 500 de lei și 2000 de lei din 1946 a fost reglementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 500 și 1000 lei de aluminiu și 2000 lei de alamă din 11 iunie 1946³⁸.

 

                                                          500 lei 1946

 

Metal: aluminiu 1000‰. Muchie zimțată. Diametru: 24 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 5.823.000 exemplare³⁹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA, iar în interiorul unei cu­nuni de laur, pe două rânduri, în centru, valoarea nominală, 500 LEI.

Moneda de 1000 de lei nu a mai fost pusă în circulație, chiar dacă era prevăzută prin lege.

În perioada Regatului emisiunile monetare din aluminiu 1000‰ au fost rare, apelându-se la această soluție doar în situații de criză economică. Cea mai plauzibilă cauză a folo­sirii acestui metal a fost dorința emitentului de a face eco­nomii la buget in condițiile în care aluminiul este o materie primă ieftină, monedele realizate având o valoare mult mai mică decât valoarea nominală. Monede de aluminiu s-au mai bătut în timpul regelui Ferdinand (25 și 50 de bani din 1921), ultima, din timpul Regatului, fiind piesa de 5 lei din 1947. Ulterior, astfel de piese vor apare, din nou, în timpul regimului comunist.

 

   

                                                        2000 lei 1946

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL+ SINE+ DEO. Diametru: 24 mm. Greutate: 5,1 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 24.619.000 exemplare⁴⁰.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

     Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stema mijlocie a țării, iar în stânga și în dreapta câte o cruce treflată. Dede­subt, valoarea nominală, 2000 LEI.

     Fabricarea monedelor de 25.000 de lei din 1946 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete jubiliare de argint în valoare nominală de 25000 lei din 20 martie 1946⁴¹.

 

    

                                                      25.000 lei 1944

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12,5 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 2.372.000 exemplare⁴².

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA. În zona centrală stema mică a țării (stânga), iar pe două rânduri (dreapta), valoarea nominală, 25000 LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.

Discuțiile cu privire la baterea acestei monede au înce­put încă din decembrie 1945 (inițial s-a dorit ca valoarea nominală a acestor piese să fie de 20.000 de lei, iar greutatea să fie de 25 grame, din care 17 grame argint fin și 8 grame aliaj de cupru), însă vor fi puse în circulație la 5 aprilie 1946, dată la care erau bătute 800.000 de bucăți în valoare de 20 miliarde de lei (plafonul de batere a fost fixat la 50.000.000.000 de lei dar a fost depășit, valoarea totală a emisiunii fiind de 59.300.000.000 de lei) ⁴³.

Prin punerea în circulație a acestor monede s-a urmărit, în primul rând, procurarea resurselor necesare pentru plata obligațiilor impuse de Convenția de armistițiu dar și pentru susținerea acțiunilor de refacere a țării sau pentru funcționa­rea administrației de stat.

Fabricarea monedelor de 100.000 de lei din 1946 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete jubiliare de 100.000 lei din argint din 14 august 1946⁴⁴.

 

                                                    100.000 lei 1946

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL** SINE** DEO***. Diametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Gravor: H. Ionescu (avers) și A. Romanescu (revers). Monetăria București. Tiraj: 2.002.000 exemplare⁴⁵.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA. Femeie în picioare spre stânga, îmbrăcată în costum popular, cu voal pe cap, simbo­lizând România, întinde mâna dreaptă către un porumbel în zbor ce ține o ramură de măslin în cioc, iar cu mâna stângă susține stema mică a țării. Dedesubt, în stânga, pe două rân­duri, valoarea nominală, 100000 LEI, iar jos, pe cerc, numele gravorului.

Aceste monede au fost puse în circulație la 9 septembrie 1946. La fel ca și la emisiunea de 25.000 de lei cuantumul ini­țial autorizat al valorii acestei emisiuni, 90 miliarde lei, a fost depășit ajungându-se ca în noiembrie, 1946, valoarea totală a monedelor bătute să crească la 150 miliarde lei⁴⁶.

Monedele de 25.000 și 100.000 de lei erau considerate ju­biliare de documentele ce au reglementat apariția lor. În acest sens, ele aveau pe revers simbolurile păcii (ramura de măslin și porumbelul) însă, printre altele, menirea acestor emisiuni era și de a absorbi, prin tezaurizare, o parte din masa monetară de pe piață, scop ce nu a putut fi realizat în condițiile în care inflația cunoștea un ritm de creștere verti­ginos.

Fabricarea monedelor de 10.000 de lei din 1947 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 10.000 lei din alamă din 10 ianuarie 1947⁴⁷.

                             

                                                              10.000 lei 1947

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL X SINE X DEO. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 11.850.000 exemplare⁴⁸.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1947.

Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stânga, stema mică a țării, iar în centru dreapta, pe două rânduri, valoarea nominală, 10000 LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.

     Moneda de 10.000  de lei a circulat o perioadă scurtă, deoa­rece prin reforma monetară din 15 august 1947 au fost in­troduse noi semne monetare. În acelaşi timp este ultima piesă la care apare pe muchie deviza Casei regale, NIHIL SINE DEO, deviză ce o întâlnim doar la 10 emisiuni mone­tare emise în timpul domniei regelui Mihai I.

     În timpul domniei regelui Mihai I au fost realizate un număr de 27 de emisiuni monetare, din care una a fost din cu­pru-zinc-nichel, șapte din cupru–zinc, cinci din zinc, trei din fier placat cu nichel, două din aluminiu, opt din argint și una din aur⁴⁹.

 

Note:

 

1.      Marian Bolum, Monedele divizionare emise conform Legii de stabilizare monetară din 1929 în Elanul, an XIII, nr.117, noiembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 26-27.

3.      Marian Bolum, Medalia comemorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr.1(42), Trim. I, 2011.

4.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 508.

5.      Ibidem, p. 541.

6.      Ibidem, p. 546.

7.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 416

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 267.

9.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 56.

10.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

11.  http://www.bancnote-monede.ro/2-lei-1941-5-lei-1942/

12.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 416.

13.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 278.

14.  http://romaniancoins.org/ro250lei1941.html

15.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

16.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=94&Itemid=126

17.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

18.  http://www.gcoins.net/en/catalog/view/7696

19.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60.

20.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

21.  http://www.bancnote-monede.ro/20-lei-1942-1943-1944/

22.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 26-27.

23.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

24.  http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/ AMS/article.php?storyid=82

25.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

26.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/100-lei-1944-97

27.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60.

28.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 282.

29.  http://romaniancoins.org/ro100lei1943.html

30.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

31.  http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1944/

32.  Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 16.

33.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=158&Itemid=112

34.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418

35.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 271.

36.  http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1945/

37.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 62.

38.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

39.  http://romaniancoins.org/ro500lei1946.html

40.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2000-lei-1946-100

41.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

42.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=94&Itemid=126

43.  Liliana Nicoleta Hanganu, O probă necunoscută a monedei de 25000 de lei din 1946 în Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică, București, 2009, p. 404.

44.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

45.  http://www.bancnote-monede.ro/100000-lei-1946/

46.  Liliana Nicoleta Hanganu, op.cit., p. 404.

47.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

48.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 287.

49.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 26-27.

 

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 După obținerea independenței România trece la o poli­tică protecționistă de încurajare a economiei. Crește produc­ția industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și a saltului calitativ din dome­niul transporturilor. Se dezvoltă industria extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agri­col. Se dezvoltă piața internă prin creșterea volumului cir­culației mărfurilor și piața externă prin exporturile de cere­ale, în condițiile adoptării unui tarif vamal protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor, ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă orașele, datorită creș­terii populației ce avea activități industriale sau comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.

     Transformările ce au loc în societatea românească se vor reflecta și în circulația monetară.

     După înființarea Băncii Naționale a României un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României pot fi considerate biletele ipo­tecare (emise, inițial, pentru finanțarea războiului de inde­pendență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu însemnele băncii și semnăturile autorizate¹ pentru ca după ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000 lei².

     Un rol important în reglementarea circulației monedelor a avut Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională³.

     După proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 ma­joritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei⁴. În același timp vor fi bătute și monede mărunte, de bronz.

 

   

                                                           2 bani 1882

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich.  Monetăria București. Tiraj: 5.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/82. Dedesubt, valoarea nominală, 2 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

  Conform unor specialiști, această monedă are trei vari­ante. Variantele sunt determinate de imperfecțiuni ale ma­triței. Ele au unele litere întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/ de la CAROL⁶.

     A fost singura emisiune cu valoarea nominală de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile anilor 1879, 1880 și 1881.

     Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală va fi re­alizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de folosirea titulaturii statului: ROMANIA, pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de mile­sim.

 

                           

                                                                   2 bani 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exem­plare⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În cen­tru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, va­loarea nominală, 2 BANI. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la REGE) sau au unele semne în diverse locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu ș.a.)⁸.

      

                                                            5 bani 1883

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 3.000.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/83. Dedesubt, valoarea nominală, 5 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, îar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Monede de 5 bani au fost bătute și în anii: 1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, vari­anta cu două cute la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici. Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și 3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese¹⁰.

     Indiferent de valoarea nominală, emisiunile bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor monede românești în anul 1867 (doar mone­dele de 1 și 20 lei din 1870 nu respectă această regulă). Ti­tulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1 leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894, 1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la sfârșitul domniei regelui Carol I.

     Adoptarea sistemului monometalist aur, prin legea mo­netară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de argint, sau de bronz pentru plăţile curente.

 Emisiunile monetare de 1 ban destinate circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem mone­tar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.

 

        

                                                             1 ban 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exem­plare¹¹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMANIA. În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea nominală, 1 BAN. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două variante deter­minate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă¹².

Monede de 1 ban au mai fost realizate în anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefa­cere cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa din 1888 a fost aurită¹³. Unii speci­aliști consideră aceste monede probe monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care au circulat în epocă¹⁴.

 Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activi­tățile economice curente.

 

NOTE:

 

1.      Marian Bolum, Primele bancnote româneşti. Biletele ipote­care în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 34-42.

3.      Marian Bolum, Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Pri­mele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.

4.      Ioan Dogaru op.cit., p. 18-20.

5.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348

6.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 226.

7.      http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 236.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 259.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.

11.  http://www.colectum.ro/1-ban-1900

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.

13.  http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888

14.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 81.