CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ DUPĂ ÎNCETAREA EMISIUNILOR AUTOHTONE

 

CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ DUPĂ ÎNCETAREA EMISIUNILOR AUTOHTONE

                                                                            PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD 

 După încetarea emisiunilor monetare ale Ţărilor Ro­mâne se intensifică pătrunderea monedelor străine.

 Emisiunile monetare ale Ţării Româneşti încetează în timpul domniei lui Basarab Ţepeluş (1477-1481). Până la apariţia sistemului monetar modern vor mai fi doar două încercări de a emite monedă: în anul 1658, când Mihnea III (1658-1659) bate şilingi cu propria efigie şi în anul 1713 când Constantin Brâncoveanu (1688-1714) realizează o serie de monede-medalii din aur şi argint cu ocazia celebrării a 25 de ani de domnie.

 Piaţa internă din Ţara Românească era dominată de as­prul otoman (impus de intensificarea dominaţiei otomane încă din secolul al XV-lea când înlocuieşte treptat ducaţii munteni), de florinul unguresc de aur numit în documentele vremii zlot unguresc (se impune după devalorizarea masivă a asprului, datorită greutăţii constante şi a titlului de 979-989/1000¹) şi de dinarul unguresc de argint numit uneori ban sau aspru ban. Până la sfârşitul secolului al XVI-lea, 1 aspru era egal cu 2 dinari iar 1 florin era egal cu 100 dinari².

 La jumătatea secolului al XVI-lea apare dirhemul oto­man ce valora 5 aspri (în urma devalorizării va ajunge 8-12 aspri), talerul de argint emis de Spania sau de Imperiul ro­mano-german şi mai ales talerul-leu emis de Provinciile Unite pentru ca în timpul lui Mihai Viteazul să pătrundă masiv triplul gros de argint sau troiacul emis de Ştefan Bathori şi Sigismund al III-lea pentru Polonia, Lituania şi Riga. Un taler era egal cu 12 triplu groşi³.

 Triplu gros polonez va fi folosit tot mai des în tranzac­ţiile comerciale, fiind cel mai important nominal din catego­ria monedelor mijlocii până la începutul secolului al XVIII-lea.

 Odată cu triplii groşi polonezi pătrund în Ţările Ro­mâne, la sfârşitul secolului al XVI-lea, polgroşii (1/2 groşi), însă rolul lor în circulaţia monetară va fi modest, datorită deprecierii rapide, chiar dacă vor fi prezenţi până la sfârşitul secolului al XVI-lea (vor veni mai ales din Transilvania, unde aveau un rol mai important). Tot în această perioadă circulaţia monetară va fi completată de piesele de 1 şi 6 groşi, în timp ce pentru necesarul de piese mari vor fi folo­site monedele de 28 struveri⁴ emise de oraşele imperiale Emden şi Oldenburg de către împăraţii Ferdinand al II-lea şi Ferdinand al III-lea.

 În Moldova emisiunile monetare proprii continuă până la sfârşitul secolului al XVI-lea, chiar dacă au existat unele întreruperi sau sistemul monetar este schimbat frecvent dato­rită unor situaţii conjuncturale. Astfel, Bogdan al III-lea (1504-1517) şi Ştefan al IV-lea (1517-1527) emit în continu­are groşi, iar Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561 / 1564-1568) şi Ştefan Tomşa (1563-1564) dinari, după modelul celor ungureşti. Despot Vodă (1561-1563) emite la Suceava între 1562 şi 1563 taleri de argint, ducaţi din aur, taleri, orţi, dinari din argint şi oboli (mangâri) din aramă⁵ în timp ce Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574) încearcă să impună acceaua de aramă⁶, după sistemul monetar otoman. La sfâr­şitul secolului, Ştefan Răzvan (1595, aprilie-august) şi Iere­mia Movilă (1595-1600 / 1600-1606) emit triplu groşi de argint, după sistemul monetar polonez. Toate aceste emisiuni monetare vor avea însă un rol minor în circulaţia monetară a Moldovei.

 Pentru prima jumătate a secolului al XVI-lea se con­stată falsificarea masivă a poltgroşilor emişi de regii Poloniei pentru Lituania, fapt ce apare in două documente poloneze din 1526 şi 1532⁷.

 Împreună cu monedele autohtone au circulat şi un nu­măr important de monede străine. Astfel, în documente sunt frecvente menţiunile referitoare la zloţii tătărăşti sau la du­catul veneţian de aur, pentru ca din a doua jumătate a seco­lului al XVI-lea să fie atestat talerul-leu⁸ emis după 1575 de Provinciile Unite (se impune datorită valorii sale cât şi prin numărul mare de piese care circulă în această zonă).

 

Taler-leu olandez, emis în 1660 

De la leul rampant de pe avers, talerii olandezi vor purta denumirea prescurtată de lei, denumire care va fi preluata in 1867 de moneda noastră naţională.

În secolului al XVII-lea circulaţia monetară din Ţara Românească şi Moldova este dominată de talerul-leu emis de Provinciile Unite, chiar dacă Mihnea al III-lea (1658-1659) emite în 1658 un nominal de tipul şilingului baltic (din bronz şi din argint) iar Eustatie Dabija (1661-1665) redeschide monetăria de la Suceava în 1662 şi bate un şiling de bronz, cu numele său, numit şalău, după sistemul monetar polonez. De altfel, monetăria de la Suceava va produce pe scară largă în perioada următoare şilingi falsificaţi după piesele emise pentru Polonia sau pentru oraşele Riga şi Elbing, ceea ce va determina declanşarea unei crize financiare în regatul polon.

Asprul turcesc este eliminat din circulaţia Ţărilor Ro­mâne datorită devalorizării masive, locul său fiind luat, înce­pând cu anul 1687 când sultanul Süleyman al II-lea încearcă să rezolve criza monetară a Imperiului otoman, de un nomi­nal de argint cântărind 19,24 grame cu titlul de 833/1000 numit piastru⁹. Această piesă, divizată în 40 de parale (para), va concura talerul-leu (chiar dacă avea o valoare mai redusă) cunoscând o mare răspândire şi în Ţările Române, în condi­ţiile accentuării dominaţiei politice şi economice otomane.

La începutul secolului al XVIII-lea, datorită ocupării Ţărilor de Jos de armatele austriece, emisiunea talerilor-lei încetează astfel că locul lor este luat treptat de piaştri (guruşi), care vor deveni lei turceşti, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de talerii Mariei Tereza¹⁰ şi talerii spanioli (colonaţii).

Alături de aceste monede au mai circulat in ambele ţări florinii ungureşti de aur şi ţechinii veneţieni (galbeni vene­tici), cât şi monede de argint poloneze (troiaci numiţi costande în Ţara Românească şi potronici în Moldova) sau dinarii ungureşti (pinegi).

În secolului al XVIII-lea circulaţia monetară a fost in­fluenţată de războaiele dintre Austria, Rusia şi Turcia fiecare armată de ocupaţie aducând în Ţările Române importante cantităţi de monedă, în special de valoare redusă, însă struc­tura circulaţiei monetare era dominată de piesele otomane.

 În acelaşi timp mai circulau ţechinii veneţieni, ducaţii olandezi, scuzii imperiali şi poloni, rublele ruseşti, realii spanioli, scuzii din Ragusa, toate aceste monede având cur­suri variabile în funcţie de situaţia politică sau economică a momentului.

 În timpul războiului ruso-turc din 1769-1774 din iniţia­tiva comandamentului armatei ruse de ocupaţie este pusă în circulaţie o monedă divizionară de bronz de 1 para//3 denghi şi una de 2 parale//3 copeici¹¹ prin care se urmărea „plata” produselor necesare aprovizionării trupelor. Moneda, bătută la Sadagura¹² între anii 1772-1774, avea putere circulatorie în ambele Principate și poate fi considerată o primă încercare de unificare monetară (pe avers erau stemele celor două Ţări Românești sub coroana Imperiului ţarist) însă avea toate caracteristicile unei emisiuni de bani de război, deoarece avea un curs forţat, valoarea nominală era exprimată în doua sisteme monetare diferite, iar la retragerea armatei ruse nu va fi preschimbată în monedă curentă, pierzându-şi valoarea, ceea ce a însemnat pagube mari pentru populaţie.

 Datorită popularităţii sale, talerul-leu a ajuns să fie identificat, după încetarea efectivă a circulaţiei sale, cu însăşi noţiunea de monedă. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a apărut în Ţările Române o monedă de calcul numită leu, divizată, sub influenţa otomană, în 40 parale. Preţurile erau exprimate în lei sau parale de calcul, plata făcându-se cu monedele existente în circulaţie.

 Existenţa a numeroase specii monetare străine, monede din aur sau argint austriece, turceşti, ruseşti, spaniole ş.a., a creat haos în sistemul monetar autohton şi în acelaşi timp a împiedicat dezvoltarea economică firească a Ţărilor Ro­mâne.

 

Note:

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p.95.

2.      Ibidem.

3.      Ibidem, p.96.

4.     http://www.cimec.ro/numismatica/B_Moneda%20in%20Romania/M_mediev_modern/index_med_mod.htm

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 89.

6.      Ibidem, p.90.

7.      C. Matasă, O.Iliescu, V.Mihăilescu- Bârliba, Date noi cu privire la circulaţia monetară în Moldova în secolul al XVI-lea, în Arheologia Moldovei, VII, 1982, p. 371-374.

8.      Marian Bolum, Talerul-leu în Elanul, an XIII, nr.108, febru­arie 2011.

9.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p.102.

10.  Marian Bolum, Talerul Mariei Tereza în Cercetări istorice, an I, nr. 1, septembrie 2007.

11.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, op.cit., p.102-105.

12.  Marian Bolum, Emisiunea monetară Sadagura în Prutul, an. VII, nr.2(44), iunie 2008.

 

DIN NUMISMATICA BÂRLĂDEANĂ

 

O insignă şi o medalie bârlădeană mai puţin ştiute

     Bârladul a fost cunoscut din vechime şi prin meşteşugarii săi : pieptănari,  blănari, cojocari, tăbăcari, curelari, ciubotari, abagii, caretaşi, dulgheri, dogari, fierari, căldărari, cărămidari, olari, mai târziu adăugându-se noi meserii : croitori, ceaprăzari, tapiţeri, cofetari, mezelari, brutari, ceasornicari, tinichigii, tipografi etc.

    În anul 1888, la Bârlad, pe lângă alte societăţi existente, fie cu profil religios, fie cultural sau economic ia fiinţă o nouă societate care s-a făcut repede cunoscută şi care a contribuit la dezvoltarea relaţiilor de breaslă meşteşugărească şi comercială.

    Condiţiile grele de muncă, lipsa unor măsuri de protecţie a muncii în caz de boală, accidente, bătrâneţe au făcut ca şi la Bârlad să apară, încă din a doua jumătate a secolului XIX, necesitatea organizării acestor meseriaşi. Astfel, în data de 2 iunie 1888 a luat fiinţă societatea “ Meseriaşul”, urbea Bârlad şi o alta “Societatea meseriaşilor şi comercianţilor români”.  Aceste societăţi, unite în una singură mai târziu, au desfăşurat o activitate rodnică, având drept scop principal întrajutorarea reciprocă în caz de boală, invaliditate, bătrâneţe, şomaj etc.  Deşi întruneau laolaltă pe toţi salariaţii (meseriaşi, comercianţi etc) puteau fi considerate asociaţii muncitoreşti, prin faptul că din fondurile adunate din cotizaţii, serbări câmpeneşti, baluri etc ajutau pe cei care aveau nevoie la boală, bătrâneţe, căsătorii etc. Pentru a marca înfiinţarea societăţii s-a hotărât confecţionarea unei frumoase insigne care să cuprindă elemente care defineau rolul acesteia.

   Insigna societăţii are formă ovoidală, cu dimensiunea de 49 mm înălţime şi 39 mm lăţime. Exteriorul piesei, de o parte şi de alta, este format dintr-o cunună de laur în partea stângă şi de stejar în partea dreaptă. Deasupra, între cununi este un vultur cu aripile desfăcute şi cu o cruce în cioc. În câmpul central al insignei, pe un scut se găsesc două mâini strânse în semn de solidaritate. Deasupra lor sunt două semne masonice: echerul şi compasul, iar dedesupt cuvântul “FILANTROPIE”. De jur, împrejurul scutului, este o curea cu cataramă, închisă  pe care scrie : “SOCIETATEA “MESERIASUL” URBEA · BARLAD”. În partea de jos, pe mijlocul insignei, între cele două cununi, în plan vertical este scris “JUN 1888”. Insigna este executată prin ştanţare la rece, din alamă, cu o grosime de 1 mm. Pe spatele insignei este alămit un ac lung de prindere, de 45 mm. Nu se cunoaşte tirajul acestor insigne.

       La 25 de ani de la înfiinţare, 2 iunie 1913, societatea bate o medalie din aluminiu,  cu toartă, având  diametrul de 33 mm şi o grosime de 2 mm. Pe avers găsim aceleaşi două mâini strânse. Pe margine, între două cercuri concentrice a fost trecut textul “SOCIETATEA MESERIAŞILOR ŞI COMERCIANŢILOR ROMĂNI · BÂRLAD" · Pe avers, în câmpul central al medaliei a fost gravată cifra romană   XXV, înconjurată, de o parte şi de alta, de cununi de laur, sub care este trecută data de “ 2 IUNIE 1888 – 1913 ”. Pe contur a fost trecut textul “ SERBĂTOAREA ACTIVITĂŢII SOCIETĂŢII ”. Nici în acest caz nu se cunoaşte tirajul, în schimb se ştie că o parte din aceste medalii au fost placate cu argint.
    Medalia este menţionată în "ISTORIA ROMÂNEASCĂ PRIN MEDALII", o cronologie  a medaliilor româneşti de la Voievodul Iancu de Hunedoara la Regele Mihai, având ca autor pe Constantin Paţilea.

FLORIAN  PRICOP

 

 

 

 

 

Medalia Gheorghe Asachi

În anul 1988 s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Gheorghe Asachi (1788- 1869), o personalitate a lumii culturale și artistice. Aniversarea acestui moment s-a facut prin emiterea a două medalii și a unei plachete de catre  Secția Numismatică Bârlad. Cele două medalii și placheta au fost gravate de Maximilian Fetita, a carui semnătură nu o regăsim pe lucrări.

Aversul medaliilor este identic, în centru avem bustul lui Asachi, iar dedesubt anul 1988. În exergă gasim textul: GHEORGHE ASACHI 1788-1869 • BICENTENARUL NASTERII •.

Reversul celor două medalii are gravat circular SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA • SECTIA BIRLAD •, diferența apare la textul din câmpul medaliei. O medalie are următorul text pe șase rânduri: MARELUI CARTURAR/ SCRIITOR ZIARIST/ PEDAGOG ISTORIC EDITOR/ MATEMATICIAN PICTOR/ ARHITECT ARHEOLOG/ MUZICOLOG. Cealaltă are textul urmator pe cinci rânduri: MARELUI CARTURAR/ CREATOR DE INSTITUTII/ CULTURALE CARE/ AU DUS LA DESTEPTAREA/ CONSTIINTEI NATIONALE.

Cele două medalii au diametrul de 60 de mm și au fost realizate din tombac (5+5 bucăți) și din aluminiu eloxat (45+45 bucăți)

Placheta are central efigia lui Asachi, încadrată de anii 1788 și 1869 și de doua crenguțe de laur, sub efigie avem inscripția pe trei rânduri 200 DE ANI DE LA NASTEREA LUI GHEORGHE ASACHI MARE CARTURAR ROMAN. Reversul cuprinde pe 11 rânduri următorul text: 1813/ CREATOR DE SCOLI ROMANESTI/ 1814/ INFIINTAREA INVATAMANTULUI INGINERESC/ 1816/ PRIMA REPREZENTATIE TEATRALA/ IN LIMBA ROMANA/ 1829/ PRIMA GAZETA DIN MOLDOVA/ 1835/ INFIINTAREA ACADEMIEI MIHAILENE/ și în partea de jos SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA – SECTIA BARLAD. Placheta are dimensiunea 80x60 de mm fost realizată din tombac (5 bucăți) și din aluminiu eloxat (45 bucăți).

                                                                                 

                                

          Costel Oportov                                                                                                                      

Activitate numismatică

     În zilele de 22-23 octombrie 2020, un grup de colecţionari bârlădeni a participat  la Ediţia a II-a a Simpozionului Național de Medalistică “Victor Antăluţă”, desfășurat la Cercul Militar Iași, inițiator și organizator fiind doamna avocat Iulia-Claudia Antăluță. 

     Au onorat cu prezenţa Prea Sfinţia Sa Galaction episcopul Alexandriei şi Teleormanului, reprezentat al Societăţii Numismatice Române, profesor universitar Cătălin Turliuc, reprezentantul Filialei Iaşi a Academiei Române, lt. col. Ionuţ Riti, directorul Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I “ etc.  Au fost prezentate 17 comunicări din domeniul numismaticii, s-a lansat placheta „Centenarul Tratatului de la Trianon”, a fost vizitată Filiala Iași a Muzeului Militar Național, Sala “Pașilor pierduți” (Galeria de picturi și fresce Sabin Bălașa) Universitatea „Al. I. Cuza” și Aula Magna „Carmen Silva” a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” Iași.

 

    Colecţionarii bârlădeni prezenţi la manifestare au susţinut următoarele comunicări  :  Gheorghe Vasiliu – Placheta “Centenarul Tratatului de la Trianon în medalistica europeană”; Florian Pricop - “O insignă şi o medalie bârlădeana mai puţin cunoscute”;  Petru Bereschi – Medalia "Răsplata Muncii pentru Biserică”; Gheorghe Gâlcă – “Prima medalie bisericească din Bârlad” şi Marian Bolum – Medalia "Ardealul nostru”.

    Felicitări organizatorilor pentru excelentele condiții și ținuta elevată a simpozionului, chiar în condiții de pandemie !

    

FLORIAN  PRICOP

Medalia Nicolae Tonitza

    Născut la Bârlad în 1886, pictorul Nicolae Tonitza este aniversat cu prilejul centenarului nașterii în cadrul Expoziției filatelice și numismatice desfășurată în perioada 17-23 mai 1987 în cadrul Muzeului „V, Pârvan” din Bârlad. Cu această ocazie s-au realizat două medalii.

    O medalie are ca emitent Secția Numismatică Bârlad și pe avers este reprezentat  tabloul „Portret de copil” pictat în 1926, încardat de textul VASLUI și BIRLAD, iar în partea de sus, circular, CENTENAR TONITZA. Doua ramuri de laur au la bază o paletă pentru culori, pe ea fiind marcați anii 1886 și 1986 impreună cu două pensule. Reversul se distinge prin gravarea în incizie a textului SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA SECTIA BIRLAD, dispus circular în exergă și pe trei rânduri, în excizie, CENTENARUL NASTERII PICTORULUI N. TONITZA. În mijloc, în medalion este zeița Minerva, simbolul S.N.R. Medalia a fost gravata de Abraham Zoltan, are diametrul de 50 mm si este realizată din cupru. 

    A doua medalie a fost inițiată de Cercul Filatelic Bârlad și pe avers este bustul lui N. Tonitza orientat ușor spre dreapta, iar în exergă, prin incizie, este realizată inscripția 100 DE ANI DE LA NASTERE • 1886 • NICOLAE TONITZA • 1986. Pe revers întîlnim paleta pentru culori cu o pensulă și o ramura de laur, deasupa paletei este monograma NT. În exterior, pe banda circulară este gravat prin incizie textul EXPOZITIA FILATELICA OMAGIALA • BIRLAD. Gravorul acestei medalii este Iosif Ullman. Diametrul este de 50 de mm, iar materialul din care s-a realizat este cuprul.

 

 

Costel Oportov                                                                                                                                                                                                                            

                                                

 

 

 

Medalia Constantin Țurcanu (Peneș Curcanu)

    Medalie realizată cu prilejul expoziției numismatice "110 ani de la cucerirea Independenței de Stat a Romaniei", organizată la Bârlad în anul 1987.   

    Pe avers este efigia sergentului sub care este înscris C-tin Țurcanu (Peneș Curcanul), pe exterior SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA SECTIA BIRLAD și în partea de jos "plecat-am nouă din Vaslui...".

    Pe revers este o scenă din cucerirea redutei Grivița și înscrisul 110 ANI DE LA PROCLAMAREA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMANIEI și jos EXPOXIȚIA NUMISMATICA BÎRLAD 9 MAI 1987.

    Medalia a fost gravata de Ștefan Grudinschi și are diametrul de 50 mm, fiind realizată din tombac într-un număr de 100 de bucați.

    

      Costel Oportov