Monedele divizionare emise conform legii de stabilizare monetară din 1929

MONEDELE DIVIZIONARE EMISE CONFORM LEGII DE STABILIZARE MONETARĂ DIN 1929

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Pentru a realiza condiții favorabile dezvoltării econo­mice, guvernul liberal (19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926) condus de I.I.C. Brătianu urmărește oprirea deprecierii leului și revalorizarea monedei naționale prin deflație. În vederea realizării acestor obiective se urmărește rambursarea datori­ilor statului către banca de emisiune și blocarea sumelor rambursate până când scăderea volumului bancnotelor aflate în circulație urma să corespundă nevoilor economiei.

La data de 19 mai 1925 se încheie două convenții între Ministe­rul Finanțelor și Banca Națională a României, convenții rati­ficate prin Legea din 21 iunie 1925¹. Prin aceste documente circulația monetară la 31 decembrie 1924 (21,1 miliarde lei) a fost împărțită în două componente: emisiuni de stat - 16,3 miliarde lei (erau considerate datorii ale statului și nu aveau acoperire în aur) și emisiuni ale Băncii Naționale a Românie - 4,8 miliarde lei (aveau în vedere necesarul de numerar pentru activitățile economice și acoperire în aur, conform legii)². În urma acestor calcule s-a constatat că circulația monetară trebuia să se reducă cu 77,3%.

În vederea retragerii din circulație a bancnotelor emisi­unii de stat s-a constituit un „fond de lichidare a emisiunilor făcute de stat” ³, fond ce urma să fie alimentat cu o parte din veniturile statului pentru rambursarea datoriilor acestuia, ce existau la Banca Națională a României, până la retragerea completă a emisiunii. În același timp s-a urmărit: echilibra­rea bugetului (s-a făcut doar din punct de vedere contabil), reducerea cheltuielilor statului (s-a făcut uneori doar prin suspendarea unor angajamente), abrogarea dreptului statului de a emite bonuri de tezaur (statul va face împrumuturi sub forma unor avansuri în cont curent) și plafonarea emisiunilor monetare.

În schimbul planului de revalorizare este prelungit pri­vilegiul de emisiune al Băncii Naționale a Românie pentru 30 de ani și în acelaşi timp este majorat capitalul băncii de la 30 milioane lei la 100 milioane lei, ceea ce însemna avantaje pentru acționari, dar și pentru stat, care va deține în urma subscrierii 1/3 din capital ⁴.

Revalorizarea leului a eșuat datorită resurselor econo­mice limitate, ce au putut fi folosite în acest proces. Banii din fondul de lichidare au fost folosiți pentru susținerea leu­lui în străinătate, deci aceste sume au rămas tot în circulație. Volumul bancnotelor în circulație până în 1928 rămâne aproape la fel, ceea ce înseamnă că nu s-a modificat volumul emisiunilor Băncii Naționale a României dar nici datoria statului nu a fost redusă. Mai mult, Banca Națională a Ro­mânie nu are resurse pentru a cumpăra aur pentru a putea crește emisiunea proprie (era nevoie de 25% acoperire în aur a bancnotelor). Datorită acestui fapt nu se mai pot acorda credite pentru dezvoltarea economiei ceea ce determină mă­rirea dobânzilor, iar în ultimă instanță creșterea prețurilor și devalorizarea leului ⁵.

După ce s-a constatat eșecul revalorizării leului, se în­cearcă o operație de devalorizare și stabilizare concomitentă a leului. Această acțiune a fost programată pentru începutul anului 1928, însă abia după alte două amânări a fost adoptată Legea de stabilizare monetară, la 7 februarie 1929 ⁶. Deși inițiatorii au fost liberali punerea în practică va fi realizată de un guvern țărănist (10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930), con­dus de Iuliu Maniu.

În vederea realizării stabilizării monetare Parlamentul votează în iulie 1928, în sesiune extraordinară, o lege prin care guvernul era autorizat să contracteze un împrumut de cel mult 250.000.000 de dolari (deoarece resursele statului erau limitate se dorea realizarea acestui proces prin interme­diul capitalului străin) și o lege prin care autoriza Banca Națională a Românie să se împrumute, dacă era nevoie, de la alte bănci de emisiune și să cumpere devize convertibile în aur⁷. În același timp programul de stabilizare elaborat de guvernul liberal prevedea realizarea echilibrului bugetar, fapt ce nu a fost posibil, datorită recoltelor slabe din 1928 (au scăzut exporturile și implicit taxele pe care trebuia să le încaseze statul).

Conform articolului I al legii din februarie 1929, unita­tea monetară a României rămâne leul cu o greutate de 0,010 gr. aur cu titlu de 900‰, o greutate cu 32,258 ori mai mică decât a leului definit de legea din 1890 ceea ce însemna o devalorizare masivă consacrată prin lege⁸ (leul se depreciase masiv in timpul războiului și în anii ce au urmat însă era cotat mai slab și față de perioada de dinainte de reformă, 1 kg. de aur monetar fiind fixat la 111.111,11 lei).

Sistemul monetar rămâne bazat pe monometalismul aur însă legea nu face referiri la monedele de argint sau de aur (caracteristici, condiții de emisiune și retragere) ceea ce în­seamnă că circulația monetară urma să se bazeaze pe banc­note (biletele Băncii Naționale a României erau convertibile la purtător și la vedere în monede de aur, lingouri de aur sau devize-aur, acoperirea în aur fiind egală cu 35% din suma totală a angajamentelor la vedere, cel puțin 25 % din anga­jamente fiind acoperite cu aur în casă sau în depozit liber în străinătate) și pe monede divizionare.

Articolul al V-lea al legii se referă la banii divizionari pe care guvernul era autorizat să-i emită, piesele de 1, 2, 5, 10 și 20 de lei din aliaj de aluminiu sau nichel. Tot la acest arti­col se prevedea că suma acestor monede nu trebuie să depă­șească 3 miliarde lei, ceea ce reprezenta un câștig pentru stat de 2,6 miliarde lei (din care se scădeau cheltuielile de emisi­une) deoarece la acel moment suma aflată pe piață nu depăşea 400 milioane lei⁹.

Ultimele articole au în vedere programul guvernului pentru stabilizarea monetară și autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a încheia cu Banca Națională a României o con­venție, cele două documente, enunțate la articolele al VI-lea și al VII-lea, constituind anexe la lege.

Programul de stabilizare a adus unele avantaje pentru Banca Națională a României, capitalul băncii fiind majorat de la 100.000.000 lei la 600.000.000 lei prin creșterea valorii nominale a unei acțiuni de la 300 lei la 3000 lei, fără ca acți­onarii să plătească vreo diferență, pentru această operațiune fiind folosit fondul de rezervă al băncii¹⁰.

Fabricarea monedelor de 5 lei și 20 lei a fost reglemen­tată prin Legea pentru comandă de monedă metalică divizio­nară de 5 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 29 iulie 1929¹¹.

                                 

                                                              

5 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria King's Norton Metal Company. Gravor: Henry Auguste Jules Patey, Tiraj total: 60.000.000 exemplare¹².

Avers: MIHAI * I * REGELE * ROMANIEI, efigia spre stânga, iar dedesubt milesimul 1930 flancat de câte trei semne. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema mică a țării. În stânga, și în dreapta valoarea nominală 5 LEI și câte trei stele, fiecare cu câte cinci raze. Dedesubt semnul monetăriei KN. Cerc perlat exterior.

Această monedă are trei variante, deoarece a fost bătută la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton și la Mo­netăria Paris. Piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn distinctiv inițialele monetăriei KN, 120 de dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv inițiala monetăriei H, 114 dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare, iar piesele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței (semnul monetăriei) și facla (semnul per­sonal al gravorului șef, Jules Patey, semn ce apare pe toate monedele bătute în perioada mandatului său, 1896-1930), 115 dinți pe muchie și tirajul de 30.000.000 exemplare¹³. 

      

                                                              20 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10‰. Muchie zimţată. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Monetăria Royal Mint Londra. Gravor: C. Bassarab. Tiraj total: 50.000.000 exemplare¹⁴.

Avers: MIHAI * I * REGELE * ROMANIEI, efigia spre stânga, iar dedesubt milesimul 1930, flancat de câte trei semne. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru un grup de patru femei în costume na­ționale, simbolizând Marea Unire din 1918. Silueta centrală reprezintă Vechiul Regat ce își întâmpină fiicele: Basarabia, Bucovina și Transilvania. În stânga și în dreapta valoarea nominală 20 LEI. Dedesubt, în dreapta, pe cerc, numele gra­vorului. Cerc perlat exterior.

Această monedă are trei variante, deoarece a fost bătută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton și la Monetăria Heaton. Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra nu au semnul distinctiv al monetăriei, iar tirajul a fost de 40.000.000 exemplare, piesele realizate Mo­netăria King's Norton au ca semn distinctiv inițialele mone­tăriei KN, iar tirajul a fost de 5.000.000 exemplare, în timp ce piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinc­tiv inițiala monetăriei H, și un tirajul de 5.000.000 exem­plare¹⁵.

Manopera acestor monede s-a ridicat la suma de 92.000.000 lei, astfel că statul rămâne după această operați­une cu un câștig net de 1,2 miliarde lei¹⁶.

Piesele de 5 și 20 lei au fost puse în circulație începând cu 15 martie 1930. Ele înlocuiau din circulație bancnotele de 5 lei și 20 de lei emise de Banca Națională a României, însă vor circula doar o perioadă scurtă deoarece chipul de copil al regelui Mihai a fost înlocuit cu efigia tatălui său, Carol al II-lea, când acesta va prelua tronul în vara anului 1930.

La sugestia consilierului tehnic străin de la Banca Națională a României care constata, într-o scrisoare adresată Ministerului Finanțelor, că s-a comandat doar jumătate din totalul monedelor prevăzute de Legea monetară din februa­rie 1929 este adoptată Legea pentru comandă de monedă metalică divizionară de 10 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 24 iunie 1930¹⁷.

Ulterior, prin Legea de modificare a art. 5 din legea monetară din 7 februarie 1929 din 19 decembrie, 1931 se adaugă piesa de 100 lei la lista banilor divizionari și totodată crește valoarea nominală a circulației monedelor divizionare pe care statul avea dreptul să le emită la 3,8 miliarde lei¹⁸. Cu această ocazie vor fi retrase din circulație o parte din bancnotele de 100 lei.

Monedele de 10 lei au cinci variante. Ele au fost bătute la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton, la Monetăria Heaton, la Monetăria Paris și la o monetă­rie necunoscută (poziția avers-revers drept)¹⁹.

Monedele de 20 lei au patru variante. Ele au fost bătute la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton, la Monetăria Heaton și la Monetăria Paris ²⁰.

Piesele de 10 și 20 de lei cu efigia regelui Carol al II-lea au fost comandate, în proporții egale, la monetăriile engleze sus amintite și la monetăria pariziană. Ele au fost puse în circulație începând cu 15 iulie 1931.

În vederea susținerii operațiunii de stabilizare s-a con­tractat prin Casa Autonomă a Monopolurilor Statului, la 2 februarie 1929, un împrumut în valoare de 16.841.782.936 lei (această sumă era considerată o primă tranșă dintr-un împrumut de 300.000.000 dolari) în schimbul căruia s-a ce­dat creditorilor străini cele mai importante surse de venituri ale statului: monopolul tutunului, al sării, al explozivilor, al hârtiei de țigarete, al cărților de joc și al chibriturilor²¹. A doua tranșă, ultima, a împrumutului de stabilizare și dezvoltare a fost contractată în 1931, s-a ridicat la suma de 878.564.500 lei și a fost garantată tot cu veniturile statului concesionate Casei Autonome a Monopolurilor Statului^22.

În perioada august 1928-decembrie 1931 au fost apro­bate șase împrumuturi, unele în condiții oneroase, fapt ce a determinat pierderi importante pentru statul român. O parte din sumele împrumutate au fost folosite pentru plata ariera­telor, pentru lichidarea unor împrumuturi pe termen scurt sau la plata dobânzilor astfel că stocul de devize a Băncii Națio­nale a României scade vertiginos fiind aproape epuizat în 1932.

Măsurile luate de guvern în vederea menținerii conver­tibilității leului (mărirea unor taxe și impozite directe sau indirecte, reducerea cheltuielilor bugetare prin concedieri masive de funcționari, emisiunile de bani divizionari ș.a.) s-au dovedit ineficiente astfel că bugetul nu a putut fi echili­brat. Deficitul era în continuă creștere, iar balanța comercială a rămas pasivă.

Stabilitatea monetară a eșuat datorită unor cauze eco­nomice interne, dar și ca urmare a efectelor crizei mondiale de supraproducție din anii 1929 -1933.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 313.

2.      Ibidem.

3.      Ibidem, p. 314.

4.      Ibidem, p. 315.

5.      Ibidem, p. 319.

6.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 414.

7.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 328.

8.      Ibidem, p. 338.

9.      Ibidem, p. 343.

10.  Ibidem, p. 348.

11.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 260.

13.  http://romaniancoins.org/ro5lei1930.html

14.  http://www.bancnote-monede.ro/20-lei-1930-hora/

15.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 261.

16.  Ibidem, p. 365.

17.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 18.

18.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 344.

19.  http://romaniancoins.org/ro10lei1930.html

20.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 263.

21.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 356.

22.  Ibidem, p. 360.

 

Monedele regelui Ferdinand

 

MONEDELE REGELUI FERDINAND

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În primii ani ce au urmat primului război mondial eco­nomia românească  s-a confruntat cu numeroase probleme datorită distruge­rii întreprinderilor industriale (unele au fost dezmembrate și trimise în țările Triplei Alianțe), a căilor ferate, a podurilor a materialului rulant (consecință, in parte, a operațiunilor mi­litare), a instalațiilor petroliere (unele au fost distruse la soli­citarea aliaților) a dezorganizării agriculturii (scade suprafața cultivată și importăm cereale din America), a comerțului (produsele au fost raționalizate) ș.a. De altfel, daunele cal­culate pentru Vechiul Regat ca urmare a distrugerilor provo­cate de război (fără a avea în vedere cheltuielile de război sau o parte din consecințele ulterioare) se ridicau la suma de 3.099.853.761 franci aur¹.

     Situație era agravată de circulația pe teritoriul României Întregite a mai multor semne monetare: leul emis de Banca Naţională a României, leul de război emis în timpul ocupa­ţiei german prin Banca Generală Română², coroana Băncii Austro-Ungare³, rubla Romanov şi rubla Lwow.

 În aceste condiții Banca Naţională a României trebuie să facă apel la emisiuni masive de bancnote nu numai pentru acoperirea deficitului bugetar ci şi pentru înlocuirea banilor străini rămaşi în circulaţie pe teritoriul României. Aceste aspecte determină cea mai mare inflație de până atunci, ceea ce înseamnă un leu puternic depreciat (convertibilitatea aur a bancnotelor Băncii Naţionale a României este anulată, ceea ce determină dispariția sistemului monometalist aur) și o creștere, în medie, a prețurilor bunurilor de consum, între 1916 și 1922, de 22 de ori⁴.

     Datorită situației economice dificile în timpul domniei regelui Ferdinand (1914-1927) au fost realizate doar patru emisiuni monetare: 25 bani 1921, 50 bani 1921, 1 leu 1924 și 2 lei 1924, fiecare monedă având câte două variante⁵. Pe lângă aceste piese au fost emise, în anii 1928-1929 dar cu milesimul 1922, monedele de aur jubiliare cu valoarea no­minală de 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei⁶.

     Fabricarea monedelor de 25 bani, 50 bani, 1 leu și 2 lei a fost reglementată prin Legea pentru autorizarea Ministe­rului Finanțelor de a pune în circulație monede metalice de 50 și 25 bani în valoare de 20.000.000 lei din 30 august 1920 și Legea pentru înlocuirea monedelor de hârtie de 1, 2 și 5 lei cu monedă metalică din 16 iunie 1923⁷.

 

   

                                                       25 bani 1921

 

Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 19 mm. Greutate: 0,896 g. Monetăria: Huguenin Freres & Co din Le Locle – Elveția. Tiraj: 20.000.000 exemplare. Perfo­rare centrală⁸.

Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc. Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA și milesimul, 1921.

Revers: În stânga valoarea nominală /25/, iar dedesubt /BANI/. În dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN.

Piesa are două variante, diferența dintre ele fiind dată de diametrul perforației: 4 mm și 4,5 mm⁹.

         

                                                           50 bani 1921

 

Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 21 mm. Greutate: 1,203 g. Monetăria: Huguenin Freres & Co din Le Locle – Elveția. Tiraj: 30.000.000 exemplare. Perfo­rare centrală¹⁰.

Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc. Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA și milesimul, 1921.

Revers: În stânga valoarea nominală /50/, iar dedesubt /BANI/. În dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN.

Piesa are două variante, diferența dintre ele fiind dată de diametrul perforației: 4 mm și 4,5 mm¹¹.

                                                               1 leu 1924

 

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Di­ametru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria: Société Française de Monnayage, Paris – atelierul monetar Poissy. Tiraj: 100.007.255 exemplare¹².

Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlo­cie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt milesimul , 1924. În stânga și în dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri, valoarea nominală /1 LEU/, iar dedesubt semnul monetăriei (zig-zag) și ghirlande cu spice de grâu. Cerc perlat exterior.

O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles într-un tiraj de 100.000.000 exemplare, diferența dintre cele două piese fiind dată de lipsa siglei monetăriei¹³.

      

                                                          2 lei 1924

 

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Di­ametru: 25 mm. Greutate: 7 g. Monetăria: Société Française de Monnayage, Paris, atelierul monetar Poissy. Tiraj: 50.008.000 exemplare¹⁴.

Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlo­cie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt milesimul, 1924. În stânga și în dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri, valoarea nominală /2LEI/, iar dedesubt semnul mo­netăriei (zig-zag) și ghirlande cu spice de grâu. Cerc perlat exterior.

O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles intr-un tiraj de 50.000.000 exemplare, diferența dintre cele două piese fiind dată de lipsa siglei monetăriei¹⁵.

Fabricarea monedelor de aur a fost reglementată prin Legea pentru baterea monedelor de aur de 20, 25, 50, 100 lei din 2 iunie 1927¹⁶. Monedele au fost realizate la Monetă­ria Regală din Londra și au fost gravate de artistul francez Paul Marcel Dammann. Ele au fost emise pentru a sărbători cinci ani de la încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria, eveniment ce a avut loc la Alba Iulia în 15 octombrie 1922. Pe monedele de 20 şi 100 de lei¹⁷ regele Ferdinand poartă cununa de laur, ceea ce sugerează încheierea victori­oasă a Războiului de Întregire (pe revers este prezentată stema mijlocie a țării), în timp ce piesele de 25 și 50 lei¹⁸ au pe avers bustul regelui încoronat, în uniformă militară cu mantire, iar pe revers bustul încoronat al reginei Maria, cu voal, ceea ce ar putea însemna o recunoaștere a meritelor ce le-a avut regina în realizarea Marii Uniri.

Cu ocazia aniversării a 90 de ani de la realizarea Marii Uniri din 1918, Banca Naţională a României a pus în circu­lație, în scop numismatic, o replică din aur a monedei de 20 lei din 1922 şi o monedă din aur cu valoarea nominală de 500 lei.

        

                                                   20 lei 1922 – replică¹⁹

 

Metal: aur 900 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 21 mm. Greutate: 6,452 g. Monetăria: București. Ti­raj: 500 exemplare²⁰.

Avers: Efigia spre stânga a regelui Ferdinand I, purtând pe cap o cunună de lauri. Circular textul FERDINAND I REGELE ROMANILOR, iar dedesubt, milesimul 1922. Sub portret numele gravorului P. M. DAMMANN. La baza gâ­tului, în partea stângă, litera R (de la „replică”).

     Revers: În plan central stema Regatului României, vari­anta mijlocie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt valoarea nominală /20 LEI/.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 133.

2.      Marian Bolum, Bancnotele de ocupaţie ale Băncii Gene­rale Române în Elanul, an XII, nr. 95, ianuarie 2010.

3.      Idem, Unificarea monetară din 1920-1921. Coroanele lei în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr. 3(44), Trim. III, 2011.

4.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 271.

5.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 23.

6.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 47.

7.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 413.

8.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=66

9.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 255.

10.  http://romaniancoins.org/ro50bani1921.html

11.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 256.

12.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1924-poissy-95

13.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259.

14.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=91&Itemid=123

15.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259-260.

16.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

17.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 265-166.

18.  Ibidem.

19.  http://www.coins.ro/comemorative/2008/replica-aur-BNR-20-lei-1922-ferdinand-i.php

20.  http://www.legestart.ro/Circulara-38-2008-lansarea-circui­tul-numismatic-unei-replici-dupa-moneda-20-lei-1922-unei-monede-dedicate-aniversarii-90-ani-Marea-Unire-1-Decembrie-1918-(MzIwNjU1).html

 

Medalia Ioan Vodă cel Viteaz - 10 ani de la înființarea Secției Bârlad a S.N.R

              În anul 1995, împlinindu-se 10 ani de la înființarea Secției Bârlad a S.N.R, s-a luat hotărârea de a se emite o medalie aniversară.

            Pe avers este gravat bustul lui Ioan Vodă cel Viteaz, surprins într-un moment ce pare desprins dintr-o mișcare în care scoate sabia din teacă. În exergă, în partea dreaptă, este scris IOAN VODĂ CEL VITEAZ, denumit astfel de istorici datorită calităților militare, iar în stânga sunt trecuți anii de domnie 1572-1574.

            Reversul medaliei prezintă în plan central moneda (accea) emisă de Ioan Vodă cel Viteaz, care este considerată prima monedă cu înscrisul în limba română. Pe aversul monedei avem efigia domnitorului și legenda OTEŢ·MOLDOVEI·(părintele Moldovei), iar pe revers stema Moldovei și legenda AKCE·G(ospod)HEREGIE·MOLDOVEI. Circular, în partea de sus a medaliei este gravat SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA și în partea de jos SECTIA BARLAD. Deasupra reprezentării monedei s-a inscripționat liniar, pe doua rânduri 10/ ANI DE ACTIVITATE, iar sub monedă 1985-1995.

            Medalia, cu un diametru de 60 mm, afost gravată de Vasile Gabor, care se semnează jos, în partea dreaptă a bustului. S-au bătut 100 de exemplare din tombac.

 Costel Oportov

Ultimele emisiuni monetare cu efigia regelui Carol I

 

ULTIMELE EMISIUNI MONETARE CU EFIGIA REGELUI CAROL I

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În anul 1909 se decide baterea unor noi monede astfel că în anii 1910, 1911, 1912 și 1914 sunt realizate ultimele monede cu efigia regelui Carol I.

     Monedele au valori nominale de 50 bani, 1 leu și 2 lei¹. Ele au fost bătute la Bruxelles și Hamburg, diferența dintre piesele realizate la cele două monetării fiind dată de felul cum a fost realizată muchia zimțată (dreaptă la margini la monetăria Bruxelles și rotunjită la margini la monetăria Hamburg² și de numărul de zimți de pe muchie.

 În anii 1910 și 1914 monedele de 50 bani, 1 leu și 2 lei au fost bătute la cele două monetării menționate, pentru ca în 1911, aceste monede să fie realizate la monetăria Hamburg, iar în 1912, la monetăria Bruxelles³.

     Argintul folosit provine în special de la monedele uzate și retrase din circulaţie. Cu această ocazie au fost topite mo­nede în valoare totală de 28.280.000 lei majoritatea, circa 5 milioane de piese, fiind monede de 5 lei ⁴.

 

         

                                                           50 bani 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Gra­vor: Tasset. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 1.600.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gra­vorului.

Revers: În partea de sus coroana regală, în zona centrală, ramura de măslin, iar în partea de jos milesimul 1914. În părți ROMANIA și valoarea nominală 50 BANI. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 101 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți⁶.

       

                                                            1 leu 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţi, ro­tunjită la margini. Diametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: Tasset / Bassarab. Monetăria Hamburg. Tiraj total: 4.282.935 exemplare ⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală, ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA, iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos, milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 106 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 102 zimți⁸.

     

                                                              2 lei 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 27 mm. Greutate: 10 g. Gra­vor: Tasset/ Bassarab. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 2.452.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 124 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți¹⁰.

 După unii specialiști o parte din monedele de 1 leu și 2 lei emise de monetăria Hamburg cu anul 1914 au fost bătute în anul 1915, păstrându-se neschimbat milesimul¹¹.

 Monedele emise între anii 1910-1914 au o nouă grafică, atenția deosebită acordată detaliilor făcând ca aceste piese să fie foarte frumoase. În același timp putem constata că tema folosită la monedele de 1 leu și 2 lei este asemănătoare cu tema monedelor de 50 centime, 1 franc și 2 franci francezi¹² prezentată pe reversul acestor monede: personaj feminin în costum popular cu picioarele goale, linia orizontului şi ma­niera de a prezenta numele gravorului în corpul piesei. Tema prezentată pe aversul acestor monede franceze, ramura de măslin, o întâlnim la piesa de 50 bani bătută în această peri­oadă. Aceste aspecte nu pot fi considerate surprinzătoare în condițiile în care aveam relații deosebite cu Franța. Mai mult, monedele prezentate aveau in epocă diametrul, titlul şi greutatea identică. Aceste teme au fost folosite la monedele franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul primului război mondial, pentru ca ulterior să fie reluate din 1960 și folosite până la introducerea monedei euro¹³. De altfel, cuvântul franc a fost timp îndelungat un sinonim al cuvântului leu, sau în sens mai larg al noțiunii de bani, deoa­rece cele două monede au avut multă vreme cotații egale.

 Emisiunile monetare și variantele lor emise în timpul domniei regelui Carol I au fost relativ numeroase. Au fost bătute monede de 1 ban (1867, 1883, 1888, 1900) și 2 bani de bronz (1867, 1879, 1880, 1881, 1882, 1900), de 5 bani (1867, 1882, 1883, 1884, 1885, 1900, 1905, 1906), 10 bani (1867, 1900, 1905, 1906) și 20 bani (1905, 1906) de bronz sau cupru-nichel, de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei de argint cât și de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei de aur ¹⁴. Meta­lul cel mai folosit a fost argintul. Primele monede de argint de 1 leu au fost realizate în 1870, emisiunile continuând în anii 1873, 1874, 1875 și 1876, sub forma pieselor de 50 bani, 1 leu, 2 lei. După obținerea independenței, au fost relu­ate emisiunile de 50 bani (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901), 1 leu (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901, 1906, 1910, 1911, 1912, 1914), 2 lei (1881, 1894, 1900, 1901, 1910, 1911, 1912, 1914) iar din 1880 a fost emisă moneda de 5 lei (1880, 1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1901, 1906) ¹⁵. Primele monede de aur aveau valoarea nominală de 20 lei și au fost bătute, intr-un tiraj limitat, în anul 1868, iar ulterior acest nominal a fost bătut în anii 1870, 1883 și 1890. Cele mai reprezentative monede de aur, cu valori nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, au fost bătute în 1906, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I ¹⁶.

 În aprilie 2009, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la nașterea lui Carol I, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din aur dedicată primului rege al României.

     

                                  

                                                         500 lei 2009 ¹⁷

 

Metal: aur 999 ‰. Muchie netedă. Diametru: 35 mm. Greutate: 31,103 g. Monetăria București. Calitate: proof. Tiraj: 250 exemplare. Data emisiunii: 15.04.2009.

Avers: În partea de sus, stema României, central, anul emisiunii - 2009 şi valoarea nominală, 500 LEI. Dedesubt, castelul Peleş într-o ghirlandă de laur, iar în partea de jos, circular, ROMANIA.

Revers: În centru, portretul regelui Carol I şi stema mare a regatului României, în stânga şi în dreapta anii 1839 şi 2009. La exterior, sus, circular, NIHIL SINE DEO iar jos, circular, CAROL I REGE.

 

Note:

 

1.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 21-23.

2.      Constantin G. Urziceanu, Monete moderne românești în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii XXIX- XXXVI, 1935-1942, nr. 83-90, p. 164.

3.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 261-262.

4.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 247.

6.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

7.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=57

8.      http://romaniancoins.org/ro1leu1910.html

9.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 253.

10.  http://romaniancoins.org/ro2lei1910.html

11.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 44.

12.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/a-treia-repu­blica-1871-1940

13.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/euro-1999-2009

14.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-23.

15.  Ibidem.

16.  Ibidem.

17.  http://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=501&WebPageId=726