Monedele uzuale emise în timpul domniei regelui Carol al II-lea

 

MONEDELE UZUALE EMISE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI CAROL AL II-LEA

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Domnia regelui Carol al II-lea (1930-1940) a fost o pe­rioadă importantă din punct de vedere al realizărilor numis­matice.

Primii ani ai domniei regelui Carol al II-lea au fost marcați de criza economică mondială, criză ce a afectat din plin România. Criza contribuie la scăderea prețurilor produ­selor agricole și industriale, ceea ce determină scăderea co­merțul exterior la mai puțin de jumătate față de anul 1929. Scăderea veniturilor statului determină creșterea datoriei publice interne și externe și implicit creșterea deficitelor bugetare. O parte din datoriile statului rămân astfel neachi­tate, devenind arierate. Pentru reducerea cheltuielilor pu­blice, salariile bugetarilor scad cu 39,8% prin aplicarea cur­belor de sacrificiu: în 1931 salariile se reduc cu 10-23%, în 1932 cu 15% (în condițiile în care mai multe luni salariile și pensiile nu sunt plătite din lipsă de fonduri), iar în 1933-1934 cu 10-12.5% ¹. În același timp crește fiscalitatea prin majora­rea taxelor pentru diferite produse (zahăr, băuturi, benzină, tutun), însă volumul încasărilor la buget este în continuă scădere datorită reducerii puterii de cumpărare. Leul se de­preciază, iar convertibilitarea este suspendată.

În perioada 1934-1938 România atinge nivelul maxim de dezvoltare din perioada interbelică, cei mai buni indica­tori ai producției fiind realizați în anul 1938. Deși agricultura rămâne principala ramură economică ce contribuie la reali­zarea venitului național se constă o dezvoltare deosebită a industriei. Producția industrială crește și datorită implicării statului prin comenzi (în special pentru întărirea capacității de apărare), prin acordarea unor avantaje fiscale, prin plata arieratelor sau prin fondurile alocate băncilor pentru finanța­rea întreprinderilor industriale. Crește importanța capitalului autohton, după unele calcule capitalul străin era de 30%, față de 50% în 1915². Crește valoarea totală a exporturilor, ponderea principală având-o în continuare materiile prime: cereale, petrol sau alte zăcăminte.

După 1938 ritmul de dezvoltare devine mai lent, dato­rită resurselor mari care sunt alocate nevoilor de apărare și dificultăților comerciale ce apar datorită declanșării celui de-al doilea război mondial. În același timp crește ponderea exportului cu Germania, treptat ajungându-se la subordona­rea economică a României intereselor monopolurilor ger­mane³.

Primele monede bătute în timpul domniei regelui Carol al II-lea au fost monedele de 10 și 20 lei. Aceste emisiuni au fost realizate la sugestia consilierului tehnic străin de la Banca Națională a României, care constata, într-o scrisoare adresată Ministerului Finanțelor, că s-a comandat doar ju­mătate din totalul monedelor prevăzută de Legea monetară din februarie 1929. Fabricarea monedelor de 10 și 20 lei a fost reglementată prin Legea pentru comandă de monedă metalică divizionară de 10 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 24 iunie 1930⁴.

 

      

                                                             10 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Monetăria: Paris. Gravor: A. Lavrillier/ L. Bazor. Tiraj total: 60.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt, numele gravorului: A. LAVRILLIER. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga (elemente din stema mică a țării), având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea. În stânga și în dreapta valoarea nominală 10 LEI. Dede­subt milesimul 1930, semnul monetăriei (cornul abundenței) și emblema gravorului șef Luciene Bazor (aripa). Cerc perlat exterior.

     Această monedă are cinci variante, deoarece a fost bă­tută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton, la Monetăria Paris și la o mo­netărie necunoscută (poziția avers-revers drept). Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra sunt fără siglă, au 113 de dinți pe muchie și tirajul de 30.000.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn dis­tinctiv (în dreapta anului) inițialele monetăriei KN, 115 de dinți pe muchie și tirajul de 7.500.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv inițiala monetăriei H și tirajul de 7.500.000 exemplare, iar piesele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței și aripa (semnul personal al gravorului șef al monetăriei pariziene Luciene Bazor, semn ce apare pe toate monedele bătute în perioada mandatului său, 1930-1958), 110 dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare⁶.

 

  

                                                                  20 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,25-7,50 g. Monetăria: Paris. Gravor: A. Lavrillier/ L. Bazor, Tiraj total: 33.000.000 exemplare⁷.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt numele gravorului: A. LAVRILLIER. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea. În stânga și în dreapta valoarea nominală, 20 LEI. Dedesubt, milesimul 1930, sem­nul monetăriei (cornul abundenței) și emblema gravorului șef Luciene Bazor (aripa). Cerc perlat exterior.

Această monedă are patru variante, deoarece a fost bă­tută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton și la Monetăria Paris. Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra sunt fără siglă, iar greutatea de 7,5 g, piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn distinctiv (în dreapta anului) inițialele monetăriei KN, iar greutatea de 7,5 g, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv (în dreapta anului) inițiala monetăriei H iar greutatea de 7,35 g, în timp ce pie­sele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței și aripa, iar greutatea este de 7,25 g ⁸.

Piesele de 10 și 20 de lei au fost comandate, în proporții egale, la monetăriile engleze sus amintite și la monetăria pariziană. Ele au fost puse în circulație începând cu 15 iulie, 1931.

Prin Legea de modificare a art.5 din legea monetară din 7 februarie 1929 din 19 decembrie 1931 și Legea pentru batere monedelor de argint din 19 decembrie 1931⁹ se ada­ugă la lista banilor divizionari piesa de 100 lei și totodată crește valoarea nominală a circulației monedelor divizionare, pe care statul avea dreptul să le emită la 3,8 miliarde lei¹⁰. Cu această ocazie vor fi retrase din circulație o parte din bancnotele de 100 lei.

 

                                                          100 lei 1932

 

Metal: argint 500 ‰, cupru 400‰, zinc 50 ‰, nichel 50 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 31 mm. Greutate: 14 g. Monetăria: Royal Mint Londra. Gravor: A. Lavrillier. Tiraj total: 18.800.000 exemplare¹¹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar dedesubt, milesimul 1932. Sub gât numele gra­vorului: A. LAVRILLIER. Cerc de șnur exterior.

Revers: În interiorul unei cununi de laur acvila încoro­nată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzol­lern (elemente din stema mică a țării), iar dedesubt, pe două rânduri, valoarea nominală 100 LEI. Cerc de șnur exterior.

Această monedă are două variante deoarece a fost bătută la Monetăria Royal Mint Londra și la Monetăria Paris. Pie­sele bătute la Monetăria Royal Mint Londra nu au sigla mo­netăriei și au un tiraj de 16.800.000 exemplare, iar cele bă­tute la Monetăria Paris au, în stânga milesimului, cornul abundenței (semnul monetăriei), iar în dreapta, aripa (em­blema gravorului șef Luciene Bazor), iar tirajul este de 2.000.000 exemplare¹².

     Moneda de 100 lei din 1932 a fost prima monedă de ar­gint bătută în România după primului război mondial, greu­tățile economice generate de anii de război sau de crizele ce au urmat făcând ca timp de 18 ani monedele uzuale să fie confecționate din aluminiu, cupru-nichel sau din cupru-zinc-nichel.

     Moneda a fost retrasă din circulație în urma adoptării Jurnalului Consiliului de Miniștri din 19 iulie 1937 fiind înlocuită cu moneda de 100 lei din nichel bătută în anii 1936 și 1938.

     Fabricarea primelor monede de 250 lei din argint a fost reglementată prin Legea pentru modificarea art.1 din legea pentru reglementarea emisiunilor de monetă metalică din 23 februarie 1935 din 19 decembrie 1935 și prin Comunicatul Ministerului Finanțelor pentru punerea în circulație a mo­netelor de 250 lei din 8 februarie 1936¹³.

 

  

                                                         250 lei 1935

 

Metal: argint 750 ‰, cupru 250‰. Muchie zimţată cu o linie sinuoasă întreruptă de două romburi cu laturile curbili­nii, având axa mică verticală. Diametru: 29 mm. Greutate: 13,5 g. Monetăria: București. Gravor: I Jalea. Tiraj: 4.500.000 exemplare¹⁴.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt, milesimul 1935. Sub gât numele gravo­rului. Cerc perlat exterior.

Revers: Acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării), iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI. Cerc perlat exterior.

Acestea au fost primele monede bătute la Monetăria Națională. Ele au fost realizate în 1936 deși au milesimul 1935.

Monetăria Națională a fost reînființată prin Legea nr. 392 din 23 februarie 1935 cu scopul fabricării monedelor naționale¹⁵. Își va începe activitatea la 1 ianuarie 1936. Ini­țial a funcționat ca instituție bugetară cu buget special însă din anul 1938 devine întreprindere industrială, începând să execute și alte lucrări (medalistică, gravură ș.a.) astfel că Ministerul Finanțelor va achita costul monedelor executate, iar cheltuielile curente vor fi suportate din veniturile proprii. Programul monetăriei modificat de mai multe ori avea în vedere executarea unui număr de 318.250.000 piese în va­loare totală de 4.820.000.000 lei (prin legea nr. 2504 din 1935 volumul emisiunilor divizionare va crește cu 1 miliard de lei) la vechile monede adăugându-se cele de 50 și 250 lei¹⁶.

     Monedele de 250 lei fabricate în anul 1935 au fost re­trase după adoptarea Jurnalului Consiliului de Miniștri pen­tru retragerea monetei metalice de 250 lei, argint și înlocui­rea ei cu moneda de 100 lei și 50 lei, nichel din 3 februarie 1938¹⁷.

     Fabricarea monedelor de 100 lei a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a pune în circulație monede de 100 lei de nichel din 13 noiembrie 1936¹⁸.

     În noiembrie 1936 are loc o nouă devalorizare oficială a leului, datorită scăderii valorii monedei naţionale pe piaţa internă şi a cursului său pe pieţele străine. Prețul unui kilo­gram de aur crește de la 111 111,11 lei, preț stabilit în 1929, la 153 333,33 lei prin adăugarea primei de 38% astfel că leul avea 7,2460 mg. față de 10 mg. cât avea în 1928¹⁹. Odată cu această operație este reevaluat și stocul de aur al Băncii Na­ționale a României adăugându-se creșterea contabilă de 38% ceea ce însemna sporirea resurselor statului.

     Prețul aurului cumpărat de Banca Națională a României continuă să crească. În anul 1937 este acordată o nouă primă, de 500 lei, la kilogramul de aur fin, iar în martie 1940 este modificat iarăși sistemul primelor, la cursul oficial și la prima de 38%, adăugându-se o nouă primă de 50%, ceea ce făcea ca prima valutară să crească la 107%. Sporirea prime­lor determină ca prețul oficial al aurului cumpărat de Banca Națională a României să ajungă la 229.999,999 lei/kg. iar leul avea acum 4,8523 mg., mai puțin de jumătate din conți­nutul de aur fixat în 1929²⁰.

 

     

                                                          100 lei 1936

 

Metal: nichel 975 ‰. Muchie zimţată cu o linie sinu­oasă întreruptă de două romburi cu laturile curbilinii, având axa mică verticală. Diametru: 27 mm. Greutate: 8,2 g. Mo­netă­ria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 20.230.446 exem­plare²¹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru scut încoronat cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării). În stânga ramură de laur, în dreapta ramură de stejar. În părți valoarea nominală 100 LEI, iar dedesubt, milesimul 1936. Cerc perlat exterior.

     Monede de nichel de 100 de lei au fost emise şi în anul 1938. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1938 a fost de 3.250.000 exemplare.

     Fabricarea monedelor de 50 lei a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri prin care Ministerului Fi­nanțelor este autorizat de a pune în circulație moneda de 50 lei de nichel din 1 septembrie 1937²².

 

     

                                                           50 lei 1937

 

Metal: nichel 975 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 24 mm. Greutate: 5,83 g. Monetăria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 12.000.000 exemplare²³.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigie cu coif și penaj spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, scut încoronat cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării). În stânga, ramură de laur, în dreapta, ramură de stejar. În părți, valoarea nominală 50 LEI, iar dedesubt, milesimul 1937. Cerc perlat exterior.

Monede de nichel de 50 de lei au fost emise şi în anul 1938. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1938 a fost de 8.000.000 exemplare.

Monedele de 50 și 100 lei din anii 1936-1938 sunt sin­gurele monede românești realizate din nichel (primele mo­nede ce au avut în componența lor nichel, 250 ‰, au fost piesele de 5, 10 și 20 bani 1900). Ele au circulat o perioadă scurtă de timp, fiind retrase în 1941 in condițiile în care ni­chelul era folosit în industria de armament, la fabricarea oțelurilor speciale. După retragerea din circulație aceste piese sunt demonetizate prin imprimarea, atât pe avers cât şi pe revers, a unor linii paralele sau cercuri concentrice, acți­une prin care s-a urmărit evitarea reintroducerii frauduloase în circulație. Piesele demonetizate au fost topite la firma germană Vereinigte Deutsche Metallwerke AG (VDM) din Altena, oraş din landul Renania de Nord – Westfalia, o parte din nichelul recuperat fiind folosit la placarea rondelelor de fier din care au fost realizate monedele de 100 de lei din 1943 şi 1944²⁴.

Fabricarea monedelor de 1 leu a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru baterea monedei de 1 leu din 16 iunie 1939²⁵.

 

  

                                                              1 leu 1939

 

Metal: cupru 800 ‰, zinc 190‰, nichel 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,75 g. Monetăria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 21.620.000 exemplare²⁶.

Avers: În centru coroana regală și milesimul 1939. Dea­supra ROMANIA, iar dedesubt ghirlandă din ramuri de laur (stânga) și de stejar (dreapta). Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, știulete de porumb, în stânga și în dreapta valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt, numele gra­vorului. Cerc perlat exterior.

Moneda de 1 leu cu caracteristicile grafice sus amintite a fost bătută intre anii 1938-1941 (unii specialiști consideră că piesele ce poartă milesimul 1938 și 1939 au fost bătute în anul 1940), tirajul total fiind de 100.100.000 bucăți, din care 36.000.000 piese în 1938 și 22.230.000 piese în 1940²⁷.

Această monedă este singura monedă uzuală bătută în timpul lui Carol ai II-lea, care nu are pe avers efigia regelui, simbolul Regatului fiind de această dată coroana regală.

Fabricarea unor noi monede de 250 lei din argint a fost reglementată prin Legea pentru modificarea decretului lege din 28 august 1936 și punerea în circulație de noi monede de 250, 100 și 50 lei din 26 iulie 1939 și prin Jurnalul Consiliului de Miniștri prin care se autoriza Ministerului Finanțelor de a bate la monetăria Națională monedă de 250 lei argint în număr de 10.000.000 bucăți din 8 august 1939²⁸.

 

    

                                                          250 lei 1939

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: MUNCA + CREDINTA + REGE + NATIUNE +. Diametru: 30 mm. Greutate: 12 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 10.000.000 exemplare²⁹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În interiorul unei cununi de spice de grâu și viță de vie cu struguri stema mică a țării, iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI și milesimul 1939. Cerc perlat exterior.

     Monede de argint de 250 de lei au fost emise şi în anul 1940. Ele aveau aceleași caracteristici diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1940 a fost de 8.000.000 exemplare.

     Monedele jubiliare de aur emise în timpul domniei re­gelui Carol al II-lea au fost bătute în conformitate cu Legea pentru baterea de monede de aur din 3 iunie 1939 și cu De­cretul-lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate monede jubiliare de aur din 31 mai 1940³⁰. Monedele din 1939 (două variante de 20 lei, două variante de 100 lei și două variante fără valoare nominală, galbenul mare³¹) au fost bătute cu ocazia comemorării a 100 de ani de la nașterea regelui Carol I, chiar dacă nu aveau nici o referire la primul rege al României. Monedele din 1940 (două variante de 20 lei, două variante de 100 lei și două variante fără valoare nominală, galbenul mare³²) au fost bătute cu ocazia aniversă­rii a 10 ani de la urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Aceste seturi au fost executate la Viena și au fost bătute la Monetăria din București. Monedele au fost distribuite gratuit unor personalități sau instituții³³.

 În timpul domniei regelui Carol al II-lea au fost realizate un număr de 33 emisiuni monetare, din care 12 au fost din cupru-zinc-nichel, patru din nichel, cinci din argint și 12 din aur³⁴.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 413.

2.      Ibidem, p. 433.

3.      Ibidem, p. 467.

4.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 414.

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 267.

6.      http://romaniancoins.org/ro10lei1930.html

7.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/20-lei-1930-paris-656

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 263.

9.      Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

10.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 344.

11.  http://www.bancnote-monede.ro/100-lei-1932-paris-londra/

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 264.

13.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

14.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=93&Itemid=125

15.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 447.

16.  Ibidem, p. 448.

17.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

18.  Ibidem.

19.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 488.

20.  Ibidem, p. 492.

21.  George Buzdugan, op.cit., p. 269.

22.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

23.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 52.

24.  http://romaniancoins.org/ro100lei1936.html

25.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

26.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 267.

27.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 55-56.

28.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

29.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=93&Itemid=125

30.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415-416.

31.  http://romaniancoins.org/ro100lei1939.html

32.  http://romaniancoins.org/ro100lei1940.html

33.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 267-276.

34.  Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 24-26.

 

Ultimele emisiuni monetare cu efigia regelui Carol I

 

ULTIMELE EMISIUNI MONETARE CU EFIGIA REGELUI CAROL I

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În anul 1909 se decide baterea unor noi monede astfel că în anii 1910, 1911, 1912 și 1914 sunt realizate ultimele monede cu efigia regelui Carol I.

     Monedele au valori nominale de 50 bani, 1 leu și 2 lei¹. Ele au fost bătute la Bruxelles și Hamburg, diferența dintre piesele realizate la cele două monetării fiind dată de felul cum a fost realizată muchia zimțată (dreaptă la margini la monetăria Bruxelles și rotunjită la margini la monetăria Hamburg² și de numărul de zimți de pe muchie.

 În anii 1910 și 1914 monedele de 50 bani, 1 leu și 2 lei au fost bătute la cele două monetării menționate, pentru ca în 1911, aceste monede să fie realizate la monetăria Hamburg, iar în 1912, la monetăria Bruxelles³.

     Argintul folosit provine în special de la monedele uzate și retrase din circulaţie. Cu această ocazie au fost topite mo­nede în valoare totală de 28.280.000 lei majoritatea, circa 5 milioane de piese, fiind monede de 5 lei ⁴.

 

         

                                                           50 bani 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Gra­vor: Tasset. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 1.600.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gra­vorului.

Revers: În partea de sus coroana regală, în zona centrală, ramura de măslin, iar în partea de jos milesimul 1914. În părți ROMANIA și valoarea nominală 50 BANI. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 101 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți⁶.

       

                                                            1 leu 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţi, ro­tunjită la margini. Diametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: Tasset / Bassarab. Monetăria Hamburg. Tiraj total: 4.282.935 exemplare ⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală, ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA, iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos, milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 106 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 102 zimți⁸.

     

                                                              2 lei 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 27 mm. Greutate: 10 g. Gra­vor: Tasset/ Bassarab. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 2.452.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 124 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți¹⁰.

 După unii specialiști o parte din monedele de 1 leu și 2 lei emise de monetăria Hamburg cu anul 1914 au fost bătute în anul 1915, păstrându-se neschimbat milesimul¹¹.

 Monedele emise între anii 1910-1914 au o nouă grafică, atenția deosebită acordată detaliilor făcând ca aceste piese să fie foarte frumoase. În același timp putem constata că tema folosită la monedele de 1 leu și 2 lei este asemănătoare cu tema monedelor de 50 centime, 1 franc și 2 franci francezi¹² prezentată pe reversul acestor monede: personaj feminin în costum popular cu picioarele goale, linia orizontului şi ma­niera de a prezenta numele gravorului în corpul piesei. Tema prezentată pe aversul acestor monede franceze, ramura de măslin, o întâlnim la piesa de 50 bani bătută în această peri­oadă. Aceste aspecte nu pot fi considerate surprinzătoare în condițiile în care aveam relații deosebite cu Franța. Mai mult, monedele prezentate aveau in epocă diametrul, titlul şi greutatea identică. Aceste teme au fost folosite la monedele franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul primului război mondial, pentru ca ulterior să fie reluate din 1960 și folosite până la introducerea monedei euro¹³. De altfel, cuvântul franc a fost timp îndelungat un sinonim al cuvântului leu, sau în sens mai larg al noțiunii de bani, deoa­rece cele două monede au avut multă vreme cotații egale.

 Emisiunile monetare și variantele lor emise în timpul domniei regelui Carol I au fost relativ numeroase. Au fost bătute monede de 1 ban (1867, 1883, 1888, 1900) și 2 bani de bronz (1867, 1879, 1880, 1881, 1882, 1900), de 5 bani (1867, 1882, 1883, 1884, 1885, 1900, 1905, 1906), 10 bani (1867, 1900, 1905, 1906) și 20 bani (1905, 1906) de bronz sau cupru-nichel, de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei de argint cât și de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei de aur ¹⁴. Meta­lul cel mai folosit a fost argintul. Primele monede de argint de 1 leu au fost realizate în 1870, emisiunile continuând în anii 1873, 1874, 1875 și 1876, sub forma pieselor de 50 bani, 1 leu, 2 lei. După obținerea independenței, au fost relu­ate emisiunile de 50 bani (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901), 1 leu (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901, 1906, 1910, 1911, 1912, 1914), 2 lei (1881, 1894, 1900, 1901, 1910, 1911, 1912, 1914) iar din 1880 a fost emisă moneda de 5 lei (1880, 1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1901, 1906) ¹⁵. Primele monede de aur aveau valoarea nominală de 20 lei și au fost bătute, intr-un tiraj limitat, în anul 1868, iar ulterior acest nominal a fost bătut în anii 1870, 1883 și 1890. Cele mai reprezentative monede de aur, cu valori nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, au fost bătute în 1906, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I ¹⁶.

 În aprilie 2009, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la nașterea lui Carol I, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din aur dedicată primului rege al României.

     

                                  

                                                         500 lei 2009 ¹⁷

 

Metal: aur 999 ‰. Muchie netedă. Diametru: 35 mm. Greutate: 31,103 g. Monetăria București. Calitate: proof. Tiraj: 250 exemplare. Data emisiunii: 15.04.2009.

Avers: În partea de sus, stema României, central, anul emisiunii - 2009 şi valoarea nominală, 500 LEI. Dedesubt, castelul Peleş într-o ghirlandă de laur, iar în partea de jos, circular, ROMANIA.

Revers: În centru, portretul regelui Carol I şi stema mare a regatului României, în stânga şi în dreapta anii 1839 şi 2009. La exterior, sus, circular, NIHIL SINE DEO iar jos, circular, CAROL I REGE.

 

Note:

 

1.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 21-23.

2.      Constantin G. Urziceanu, Monete moderne românești în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii XXIX- XXXVI, 1935-1942, nr. 83-90, p. 164.

3.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 261-262.

4.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 247.

6.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

7.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=57

8.      http://romaniancoins.org/ro1leu1910.html

9.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 253.

10.  http://romaniancoins.org/ro2lei1910.html

11.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 44.

12.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/a-treia-repu­blica-1871-1940

13.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/euro-1999-2009

14.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-23.

15.  Ibidem.

16.  Ibidem.

17.  http://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=501&WebPageId=726

 

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 După obținerea independenței România trece la o poli­tică protecționistă de încurajare a economiei. Crește produc­ția industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și a saltului calitativ din dome­niul transporturilor. Se dezvoltă industria extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agri­col. Se dezvoltă piața internă prin creșterea volumului cir­culației mărfurilor și piața externă prin exporturile de cere­ale, în condițiile adoptării unui tarif vamal protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor, ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă orașele, datorită creș­terii populației ce avea activități industriale sau comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.

     Transformările ce au loc în societatea românească se vor reflecta și în circulația monetară.

     După înființarea Băncii Naționale a României un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României pot fi considerate biletele ipo­tecare (emise, inițial, pentru finanțarea războiului de inde­pendență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu însemnele băncii și semnăturile autorizate¹ pentru ca după ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000 lei².

     Un rol important în reglementarea circulației monedelor a avut Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională³.

     După proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 ma­joritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei⁴. În același timp vor fi bătute și monede mărunte, de bronz.

 

   

                                                           2 bani 1882

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich.  Monetăria București. Tiraj: 5.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/82. Dedesubt, valoarea nominală, 2 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

  Conform unor specialiști, această monedă are trei vari­ante. Variantele sunt determinate de imperfecțiuni ale ma­triței. Ele au unele litere întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/ de la CAROL⁶.

     A fost singura emisiune cu valoarea nominală de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile anilor 1879, 1880 și 1881.

     Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală va fi re­alizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de folosirea titulaturii statului: ROMANIA, pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de mile­sim.

 

                           

                                                                   2 bani 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exem­plare⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În cen­tru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, va­loarea nominală, 2 BANI. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la REGE) sau au unele semne în diverse locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu ș.a.)⁸.

      

                                                            5 bani 1883

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 3.000.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/83. Dedesubt, valoarea nominală, 5 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, îar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Monede de 5 bani au fost bătute și în anii: 1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, vari­anta cu două cute la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici. Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și 3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese¹⁰.

     Indiferent de valoarea nominală, emisiunile bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor monede românești în anul 1867 (doar mone­dele de 1 și 20 lei din 1870 nu respectă această regulă). Ti­tulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1 leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894, 1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la sfârșitul domniei regelui Carol I.

     Adoptarea sistemului monometalist aur, prin legea mo­netară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de argint, sau de bronz pentru plăţile curente.

 Emisiunile monetare de 1 ban destinate circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem mone­tar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.

 

        

                                                             1 ban 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exem­plare¹¹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMANIA. În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea nominală, 1 BAN. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două variante deter­minate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă¹².

Monede de 1 ban au mai fost realizate în anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefa­cere cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa din 1888 a fost aurită¹³. Unii speci­aliști consideră aceste monede probe monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care au circulat în epocă¹⁴.

 Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activi­tățile economice curente.

 

NOTE:

 

1.      Marian Bolum, Primele bancnote româneşti. Biletele ipote­care în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 34-42.

3.      Marian Bolum, Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Pri­mele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.

4.      Ioan Dogaru op.cit., p. 18-20.

5.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348

6.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 226.

7.      http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 236.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 259.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.

11.  http://www.colectum.ro/1-ban-1900

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.

13.  http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888

14.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 81.