Ultimele monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

Ultimele monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

                                          PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Instaurarea guvernului Groza, la 6 martie, 1945, a în­semnat începutul procesului de instaurare a comunismului în România. Partidul Comunist din România sprijinit de guvernul sovietic care controla prin trupele sale tot teritoriul țării, a luat măsuri pentru a impune prin orice mijloace noul regim.

În domeniul economic s-a urmărit preluarea controlului asupra producției, repartiției și circulației bunurilor, o etapă a acestui proces, fiind etatizarea Băncii Naționale a României și apoi trecerea în proprietatea statului a întregului sistem bancar.

Etatizarea băncii de emisiune a început prin impunerea în Consiliul de administrație a unor reprezentanți ai comu­niștilor și s-a încheiat prin Legea pentru etatizarea și organi­zarea a Băncii Naționale a României din 28 decembrie 1946, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 28 decembrie 1946¹. Conform acestei legi, Banca Națională a României continuă să funcționeze ca o societate comercială, deoarece activa încă într-un sistem preponderent capitalist, cu un ca­pital de 600.000.000 de lei împărțit în 200.000 de acțiuni a câte 3.000 de lei fiecare, acțiuni ce erau deținute în totalitate de stat, care numea prin decret conducerea (atribuțiile Adunării ge­nerale treceau asupra Consiliului de Miniștri) ². Unele din atribuțiile Băncii Naționale a României rămân neschimbate (dreptul de a emite bancnote sau obligația de a avea o acope­rire de 25% din suma totală a angajamentelor la vedere în aur sau devize convertibile în aur), însă în calitate de man­datară a statului, banca avea control asupra creditelor tuturor instituțiilor bancare publice sau particulare (putea cere in­formații, să facă recomandări, dădea norme. instrucțiuni, făcea investigații sau chiar putea da sancțiuni printr-un dele­gat cu puteri depline care îndeplinea dispozițiile date)³. Prin aceste noi atribuții Banca Națională a României, ca repre­zentantă a statului, controlează și dirijează creditul, solici­tanții fiind obligați să prezinte situația financiar-contabilă, să dovedească necesitatea și modul de utilizare a banilor îm­prumutați (aveau prioritate creditele pentru producție, cele pentru consum individual fiind interzise). Controlând credi­tul statul avea astfel control și asupra întreprinderilor deși proprietatea particulară era încă dominantă.

Refacerea economică se realiza cu dificultate datorită efortului financiar de trecere la economia de pace, a penuriei de materii prime, a productivității scăzute, a activităților speculative, a recoltelor slabe, a evaziunii fiscale dar și dato­rită prevederilor Convenției de armistițiu, a exploatării resur­selor țării prin tratatele economice pe termen lung cu URSS sau a înființării societăților mixte româno-sovietice, sovro­murile.

Deficitele bugetare mari ale statului vor fi acoperite, în special, prin împrumuturi la banca de emisiune ceea ce va determina creștea valorii totale a banilor aflați in circulație, prin realizarea unor noi emisiuni, fapt ce va duce la depreci­erea leului și accelerarea inflației. În august 1947, circulația bancnotelor era de 75 de ori mai mare decât in 1945, cres­când de la 650 de miliarde la 48.451,6 de miliarde, în timp ce va­loarea banilor divizionari metalici și de hârtie crește de 24 de ori, de la 17,6 miliarde de lei la 425,4 miliarde de lei, la aceste sume adăugându-se și alte mijloace emise de Ministerul Fi­nanțelor⁴.

Legea nr. 287 pentru reforma monetară a fost adoptată de Adunarea Deputaților, cu unanimitate de voturi, la 15 august 1947 și a fost publicată în Monitorul Oficial nr.187 din 16 august 1947. Legea avea un conținut identic cu Decizia nr. 20 a Comisiei ministeriale pentru redresarea economiei și stabilizare monetară publicată în Monitorul Oficial nr.186 din 15 august 1947⁵.

În primul articol se preciza că nu mai au curs legal și se retrag din circulație biletele de bancă emise de Banca Națio­nală a României ce au avut putere circulatorie până la 15 august 1947, monedele emise de Ministerul Finanțelor ce au avut putere circulatorie până la 15 august 1947 cât și alte instrumente monetare: bonurile de casă, bonurile de tezaur, certificatele de plată, bonurile de tezaur de compensație, bonurile de înzestrare a armatei, toate aceste mijloace de plată fiind denumite în lege „lei vechi” ⁶.

Articolul II ne anunță că se pun în circulație, având curs legal, noi semne monetare: bilete de bancă emise de Banca Națională a României cu valori de 100, 500, 1000 de lei și mo­nede divizionare emise de Ministerul Finanțelor cu valori de 0.50, 1, 2, 5 lei din metal și 20 de lei din hârtie, în limita plafo­nului de 10% din emisiunea BNR, aceste mijloace de plată fiind denumite „lei stabilizați ” ⁷.

Cu această ocazie se stabilește, în articolul III, că unita­tea monetară, leul, conține 6,60 miligrame aur cu titlul de 900‰ (5,94 miligrame aur fin), prețul unui kilogram de aur fin fiind de 168.350,17 de lei (la ultima reevaluare din aprilie 1941 prețul unui kilogram de aur fin era de 211.111,10 lei, iar leul conținea oficial, 9 miligrame aur) ⁸.

Spații ample sunt acordate preschimbării leilor vechi în lei stabilizați. Raportul de preschimbare este stabilit la 20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat (articolul VI). Pre­schimbarea se făcea pe baza listelor, întocmite conform de­ciziei Comisiei ministeriale pentru redresarea economiei și stabilizare monetară, până în ziua de 21 august 1947, orele 20 (articolul VII). Sumele preschimbate erau următoarele: salariații și pensionarii - 3.000.000 de lei, agricultorii și toți cei ce locuiau la sate - 5.000.000 de lei de familie (cei care au pre­dat cotele obligatorii de cereale mai primeau 2.500.000 de lei), persoanele ce aveau o profesie, invalizii, văduvele și orfanii de război - 3.000.000 de lei, cei ce nu puteau dovedi că au o profesie -1.500.000 de lei, alte persoane, aflate în spitale, azile, închisori, tabere de muncă, internate, cazărmi - 1.500.000 de lei (articolul VIII). Instituțiile publice cu patrimoniu propriu pot preschimba toate sumele pe care le dețin, persoanele juri­dice, întreprinderile și fermele model (cu excepția întreprin­derilor care fac comerț de mărfuri) pot preschimba o sumă egală cu totalul salariilor din luna iulie 1947, trupele arma­telor aliate (armata sovietică de ocupație) pot preschimba o sumă în limita alocației lunare, iar misiunile diplomatice, o sumă egală cu suma pusă la dispoziție în luna precedentă (articolele IX-XIII) ⁹.

Sumele nepreschimbate urmau a fi depuse în 15 zile, la instituțiile de credit, în cont blocat fără dobândă, iar depune­rile se blocau fără dobândă (articolul XIV). De asemenea, se blocau la instituțiile specifice: orice fel de cecuri, mandatele și scrisorile de valoare, ordinele de plată, mandatele de plată, libretele de economii, dividendele, dobânzile sau orice veni­turi similare neîncasate. Deblocarea sumelor amintite se putea face prin jurnal al Consiliului de Miniștri sau de către Banca Națională a României (articolele XV-XIX) ¹⁰.

Plata datoriilor publice și particulare, cu excepția salari­ilor și pensiilor, era amânată până la data de 1 septembrie 1947, iar apoi urmau să fie plătită în lei stabilizați, la fel ca și impozitele, taxele amenzile sau alte obligații către stat. De asemenea, urmau a fi stabilite noile impozite, taxe, amenzi sau alte obligații către stat, recalculate în lei stabilizați, ve­niturile din diverse rente sau obligațiuni, cât și bonurile emise de diverse instituții. În același timp sunt recalculate bugetele comunelor, județelor și bugetul statului în lei stabi­lizați (articolele XXIII-XXVII) ¹¹.

Articolul XXX, ultimul, prevede că abaterile de la pre­vederile acestei legi se pedepsesc conform legii sabotajului economic¹².

Fabricarea monedelor prevăzute de Legea pentru re­forma monetară a fost reglementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei din metal și 20 lei de hârtie din 14 august 1947¹³.

           

 

                                                          50 bani 1947

 

Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc 370‰. Muchie ne­tedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: Bucu­rești și Monetăria Budapesta. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 13.266.000 exemplare¹⁴.

La Monetăria Budapesta au fost bătute 738.000 exem­plare, însă acestea nu pot fi deosebite de cele realizate la Bu­curești deoarece nu au nici un semn distinctiv¹⁵.

Avers: În centru, coroana regală. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt, milesimul 1947, între două semne pătrare.

Revers: În centru, pe două rânduri, valoarea nominală, 50 BANI.

 

        

                                                             1 leu 1947

 

Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc 370‰. Muchie ne­tedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Monetăria: Bucu­rești. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 89.341.000 exemplare¹⁶.

Avers: În centru stema mică a țării așezată pe o ramură de măslin. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt  milesimul 1947.

Revers: Între două ghirlande de spice de grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 1 LEU.

        

 

                                                              2 lei 1947

 

Metal: cupru 920‰, zinc 80‰. Muchie netedă. Diame­tru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria: Kremnica, Cehoslo­vacia. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 40.000.000 exemplare¹⁷.

Avers: În centru, stema mică a țării așezată pe o ramură de măslin. Deasupra, ROMANIA, iar dedesubt milesimul 1947.

    Revers: Între două ghirlande de spice de grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 2 LEI.

 

        

                                                              5 lei 1947

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: București și Monetăria Bu­dapesta. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 56.026.000 exemplare¹⁸.

La Monetăria Budapesta au fost bătute 2.683.000 de exem­plare, însă acestea nu pot fi deosebite de cele realizate la București deoarece nu au nici un semn distinctiv¹⁹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1947.

Revers: În stânga valoarea nominală, 5 LEI, iar în dreapta, semicircular, un mănunchi de spice de grâu.

Această piesă este ultima monedă care are efigia regelui Mihai I, ultima emisiune monetară realizată în timpul mo­narhiei și prima care va fi scoasă din circulație de regimul comunist.

În același timp cu Legea pentru reforma monetară a fost adoptată Legea nr. 283/1947 publicată în Monitorul Oficial, partea I, 115, nr.186 din 15 august 1947 prin care se consti­tuie Comisia aurului și a devizelor (printre altele, stabilea regimul circulației aurului, argintului, platinei și fixa cursul devizelor străine) și Legea nr.284/1947, publicată în Monito­rul Oficial nr.186 din 15 august 1947, pentru cedarea de către populație către Banca Națională a României a aurului (trebuia cedat aurul sub orice formă, cu excepția bijuteriilor, sau a colecțiilor nu­mismatice, inclusiv medaliile comemorative emise în 1945²⁰), valutei și a altor mijloace de plată străine (disponi­bilitățile în conturi și creanțe în valută străină deținute în țară sau străinătate). Aceste legi au determinat creșterea rezerve­lor de aur și valute a Băncii Naționale a României cu o sumă echivalentă cu cantitatea de 14.545 kg. aur²¹.

Legislația monetară a fost completată cu Decizia nr.4561/1947 a Ministerului Industriei și Comerțului, publi­cată în Monitorul Oficial nr. 187 din 15 august, 1947, prin care au fost stabilite principiile formării prețurilor și tarifelor în industrie, agricultură, prestări de servicii, comerț. Prețurile urmau să fie stabilite prin legi, decizii, ordonanțe locale, mercuriale, liste vizate de Ministerului Industriei și Comer­țului sau declarații făcute pe propria răspundere de producă­tori. Prin Legea nr.303/1947 publicată în Monitorul Oficial nr.196 din 27 august, 1947 societățile pe acțiuni sunt obligate să-și recalculeze patrimoniul și să încheie până la 1 ianuarie 1948 bilanțul de reevaluare în lei stabilizați²².

Reforma monetară a avut importante consecințe econo­mice, sociale și politice.

Din punct de vedere economic reforma monetară a în­semnat reducerea masivă a banilor aflați în circulație printr-o deflație masivă cauzată de stabilirea cursului și de sumele foarte mici acceptate la preschimbare, astfel că monetarul aflat în circulație scade de la 48.451,6 miliarde de lei vechi la 1377,6 milioane de lei noi, reducerea fiind de 99.997%²³. Această situație determină o penurie de bani în primele luni de după stabilizare, sumele de lei noi fiind insuficiente pentru nevoile economiei însă circulația bănească crește după plata salariilor și odată cu dezvoltarea sistemului de plăți fără nu­merar (cecuri, viramente, compensații bancare). Ministerul Finanțelor își propune consolidarea stabilizării prin echili­brarea bugetului de stat, prin creșterea încasărilor, prin redu­cerea cheltuielilor bugetare, prin lichidarea evaziunii fiscale dar și prin controlul asupra producției și circulației mărfuri­lor, în acest sens fiind adoptată Legea nr.308/1947, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 1 septembrie 1947 prin care era raționalizat consumul de produse alimentare și industri­ale de primă necesitate²⁴. Sunt introduse carte­lele și sunt înființate magazine de stat în întreaga țară urmărindu-se astfel și limitarea comerțului particular. De asemenea, a fost stabilit un nou raport între prețuri (au o tendință de scădere după primele doua luni de la stabilizare) și salarii (au scăzut, fiind adaptate la volumul redus al ofertei de mărfuri). În același timp a crescut stocul de aur al Băncii Naționale a României la 190.988 kg. valoarea în lei fiind de 32,2 miliarde ceea ce însemna că aranjamentele la vedere erau acoperite în proporție de 86% (obligațiile prevăzute de lege erau de 25%). Tot acum este amortizată datoria statului față de bancă, iar capitalul social al instituției a fost majorat la 2 miliarde de lei și au fost constituite două rezerve, de 3 mili­arde de lei și de 5 miliarde de lei²⁵.

Reforma monetară a determinat redistribuirea venituri­lor și egalizarea claselor sociale (scop urmărit cu insistență de noii conducători) fapt ce a produs mari nemulțumiri, însă nu au avut loc mișcări de stradă datorită prezenței trupelor sovietice de ocupație care susțineau regimul comunist din România. Având în vedere suma foarte mică de bani schim­bată (ajungea unei familii doar pentru câteva zile) stabiliza­rea a însemnat o confiscare a averii, industriașii, negustorii sau chiar o parte din țăranii fiind complet ruinați. Păturile sărace nu au avut însă nimic de pierdut pentru că nu mai aveau ce schimba.

Din punct de vedere politic stabilizarea monetară a avut un caracter de clasă urmărindu-se lichidarea puterii burghe­ziei, sacrificiile impuse acestei clase fiind enorme. În condi­țiile în care procesul nu a beneficiat de nici un aport de ca­pital străin resursele interne necesare au fost asigurate prin exproprierea veniturilor.

     Reforma monetară a asigurat o stabilitate temporară a echilibrului monetar (va fi nevoie de o nouă astfel de acțiune în 1952) însă, înainte de toate, a fost o nouă etapă în prelua­rea puterii depline de către comuniști. În plan politic proce­sul s-a încheiat la 30 decembrie 1947, odată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii. Pe plan economic pro­cesul de trecere la economia centralizată de stat a mai avut două etape: naționalizarea întreprinderilor industriale, co­merciale, de transporturi, bancare și de asigurări din 11 iunie 1948 și colectivizarea agriculturii, realizată între 1949-1962.

 

NOTE:

 

1.        Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precurso­rii lui, vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 84.

2.        Ibidem.

3.        Ibidem, p. 86.

4.        Ibidem, p. 57.

5.        Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 325.

6.        Ibidem, p. 326.

7.        Ibidem.

8.        Ibidem, p. 351.

9.        Ibidem, p. 326-327.

10.    Ibidem, p. 327-328.

11.    Ibidem, p. 328-329.

12.    Ibidem, p. 329.

13.    Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu pri­vire la emisiunile monetare în România în Buletinul Soci­etăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 418.

14.    http://www.bancnote-monede.ro/50-bani-1-leu-2-lei-5-lei-1947/

15.    Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op cit, p. 288.

16.    http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1947-244

17.    Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 60.

18.    George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 273.

19.    Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op cit, p. 289.

20.    Marian Bolum, Medalia comemorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr.1(42), Trim.I, 2011.

21.    Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 122.

22.    Ibidem, p. 123-124.

23.    Ibidem, p. 125.

24.    Ibidem, p. 128.

25.    Ibidem, p. 135.

Monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

MONEDE EMISE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI MIHAI I

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 

În cele două domnii ale regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947) au fost realizate un număr relativ mare de mo­nede uzuale. Monede din prima domnie, 5 lei și 20 de lei 1930, au fost bătute în urma adoptării Legii de stabilizare monetară din 7 februarie 1929¹. În a doua domnie au fost bătute emi­siuni monetare, cu valori nominale foarte diverse, de la mo­nedele de 1 leu până la monedele de 100.000 lei, pentru ca după reforma monetară din 15 august 1947 să se revină la piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei². Această diversitate mare a valorilor nominale a fost determinată de situația in­ternațională și de condițiile economice specifice epocii (par­ticiparea României la al doilea război mondial și mai ales criza declanșată la sfârșitul conflagrației a determinat deva­lorizarea leului și creșterea galopantă a inflației). De remar­cat pentru această grea perioadă este continuarea emisiunilor monetare de argint (piesa de 100.000 lei din 1946 a fost ul­tima emisiune uzuală de argint emisă de statul român) și chiar realizarea, într-un tiraj de 1.000.000 exemplare, a unei medalii comemorative din aur³.

În condițiile agravării situației internaționale guvernul va acorda fonduri importante pentru întărirea capacității de apărare. Aceste fonduri vor fi procurate din impozite, îm­prumuturi și din noi emisiuni de bancnotă, ceea ce va deter­mina creșterea inflației.

După implicarea României în al doilea război mondial, economia se dezorganizează și va avea probleme din ce în ce mai mari datorită lipsurilor din aprovizionarea cu materii prime, a concentrărilor, a rechizițiilor, a pierderilor generate de război dar și datorită subordonării economice față de Germania, care solicită permanent creșterea exportului de petrol și cereale (în 1944 exportul către Germania și țările Axei reprezenta 98,77% ⁴ din exportul românesc, chiar dacă comerțul cu alte țări ar fi fost mai avantajos pentru noi).

     Pentru procurarea resurselor necesare războiului statul apelează la împrumuturi interne („Împrumutul reîntregirii din 1941”), la bonuri de casă, bonuri de tezaur, la certificate de plată sau la creșterea circulației monetare prin noi emisi­uni de bancnote și monede divizionare (între iunie 1941- septembrie 1944 circulația monetară crește cu 216,5% ⁵ fără a lua în calcul și celelalte semne monetare puse în circula­ție).

 Inflația determină creșterea prețurilor (între iunie 1941- septembrie 1944 prețurile cresc de 3,5 ori⁶ ceea ce duce la scăderea salariului real și implicit a puterii de cumpărare. În același timp țăranii sărăcesc datorită recoltelor slabe.

     Prima monedă emisă la începutul celei de-a doua dom­nii a regelui Mihai I a fost moneda de 1 leu din 1941. Fabri­carea monedelor de 1 leu a fost reglementată prin Decretul pentru baterea și punerea în circulație de noi monete divizi­onare metalice de 1 și 2 lei din cupru-zinc din 9 ianuarie 1941⁷.

 

      

                                                          1 leu 1941

 

Metal: cupru 800 ‰, zinc 190‰, nichel 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,75 g. Monetăria: Bu­curești. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 22.230.000 exemplare⁸.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1939. Dea­supra, ROMANIA, iar dedesubt ghirlandă din ramuri de laur (stânga) și de stejar (dreapta).

Revers: În centru știulete de porumb, în stânga și în dreapta valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt, numele gra­vorului.

Moneda de 1 leu cu caracteristicile grafice sus amintite a fost bătută intre anii 1938-1941, tirajul total fiind de peste 100.000.000 bucăți, din care 36.000.000 de piese în 1938, 21.620.000 de piese în 1939 și 22.230.000 de piese în 1940⁹.

     Fabricarea monedelor de 2 lei a fost reglementată prin Decretul pentru punerea în circulație a noilor monete de 2 lei din 22 octombrie 1941¹⁰.

 

  

                                                          2 lei 1941

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 3,2 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 101.778.000 exemplare¹¹.

Avers: În centru coroana regală și milesimul 1941. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI. Pe cerc este imprimat numele gravorului.

Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleți de po­rumb, spice de grâu și spice de ovăz, pe două rânduri, valoa­rea nominală 2 LEI.

Fabricarea monedelor de 250 lei 1941 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate și pune în circulație noi monete de 250 lei din 1 martie 1941¹².

 

      

                                                          250 lei 1941

 

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: TOTUL # PENTRU # TARA #. Diametru: 30 mm. Greutate: 12 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 2.250.000 exemplare¹³.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În interiorul unei cununi de spice de grâu și viță de vie cu struguri stema mică a țării, iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI și milesimul 1941. Cerc perlat exterior.

Reversul acestei emisiuni este aproape similar cu rever­sul monedelor de 250 lei din 1939 și 1940 emise de Carol al II-lea, diferența fiind dată doar de milesim, efigia și numele regelui.

Această emisiune înlocuia emisiunea de 250 lei 1940, emisiune ce avea între /19/ și /40/ un semn ornamental ce reprezenta emblema Mișcării legionare (trei linii verticale și trei linii orizontale suprapuse). Baterea emisiunii ce avea simbolul Mișcării legionare a început la 18 decembrie 1940 (acest semn a putut fi impus în condițiile în care România este proclamată Stat Național Legionar la 14 septembrie 1940), însă scoaterea în afara legii a Gărzii de Fier (după înfrângerea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941) a determinat topirea aproape integrală a acestei emisiuni, fapt posibil în condițiile în care monedele nu fuseseră încă puse în circulație (Statul Național Legionar va fi desființat la 14 februarie 1941).

Prima monedă de 250 lei din 1941 a fost pusă în circu­lație după 19 martie, însă a fost retrasă în lunile mai-iunie datorită comentariilor generate de inscripția de pe muchie (TOTUL PENTRU ȚARĂ) și a fost înlocuită cu un nou no­minal ce avea milesimul încadrat de două linii ondulate, iar pe muchie deviza Casei regale (NIHIL SINE DEO). Această ultimă piesă, la care apare pentru prima oară pe muchia de­viza Casei regale, a fost pusă în circulație între 5 și 7 iunie 1941 într-un tiraj de 13.750.000 exemplare¹⁴.

Fabricarea monedelor de 500 lei 1941 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate monete jubiliare de 500 lei din argint din 7 noiembrie 1941¹⁵.

 

                     

                                                  500 lei 1941

 

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: +PRIN STATORNICIE LA IZBANDA (această deviză mai apare pe monedele jubiliare de 12,5 lei și 20 lei din 1906). Diametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Monetăria: București. Gravor: Ioana Bassarab. Tiraj: 775.000 exemplare¹⁶. Fețele monedei sunt amplasate medalistic (partea superioară a aver­sului se întâlnește cu partea superioară a reversului în acelaşi punct de pe muchie).

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar pe cerc milesimul și numele gravorului.

Revers: Pe cerc +MOLDOVA· LUI· STEFAN· IN· VECI· A· ROMANIEI+ și valoarea nominală 500 LEI. În centru Ștefan cel Mare în genunchi, spre stânga, închinând o biserică.

Această monedă a fost bătută pentru a sărbători elibera­rea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în iulie 1941, de sub ocupația sovietică (aceste teritorii au fost răpite României de către URSS, în urma notei ultimative din 26 iunie 1940).

Fabricarea monedelor de 5 lei 1942 a fost reglementată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monedă metalică de di­verse valori și metale până la valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetei de 5 lei din metal galben și baterea unei noi monete de 5 lei din zinc din 30 noiembrie 1942¹⁷.

 

                                                                5 lei 1942

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23 mm. Greutate: 4,2 g. Monetăria: Berlin. Gravor: H. Ionescu. Ti­raj: 140.000.000 exemplare¹⁸.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI.

Revers: În stânga, valoarea nominală 5 LEI, iar în dreapta, semicircular, un mănunchi de spice de grâu. Pe cerc, sub cifra 5, numele gravorului.

     După unii autori, această monedă, singura din lotul mo­nedelor de zinc care a fost confecționată la Berlin, a fost bătută și în 1943, însă milesimul a rămas nemodificat¹⁹.

     Fabricarea monedelor de 20 lei 1942 a fost reglementată prin Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a bate și pune în circulație monetă metalică de diverse valori și metale până la valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetelor de 10 și 20 lei din metal galben și baterea unei noi monete de zinc de 20 lei din 22 septembrie 1942²⁰.

 

    

                                                         20 lei 1942

 

Metal: zinc 1.000‰. Muchie zimțată. Diametru: 26 mm. Greutate: 6 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 44.000.000 exemplare²¹.

Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Dea­supra, ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în dreapta, REGATUL ROMANIEI.

Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleți de po­rumb, spice de grâu și spice de ovăz, pe două rânduri, valoa­rea nominală 20 LEI. Pe cerc, în partea de jos, este trecut numele gravorului.

Monedele de zinc de 20 de lei au fost emise şi în anii 1943-1944. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1943 a fost de 25.783.000 exemplare, iar a emisiunii 1944 a fost de 5.034.000 exemplare²².

Zincul 1.000‰ a fost un metal folosit la realizarea mo­nedelor doar în timpul celui de-al doilea război mondial, deoarece era un metal ieftin și nu era folosit frecvent în in­dustria de armament. Acest metal nu a mai fost folosit în realizarea altor monede (a fost folosit doar ca element de aliere în realizarea mai multor aliaje utilizate la realizarea monedelor), deoarece se oxida foarte repede, motiv pentru care era considerat nesatisfăcător pentru emisiunile mone­tare.

Monedele de zinc bătute în perioada 1941-1944 sunt singurele monede puse în circulație ce au pe revers legenda REGATUL ROMANIEI, la celelalte monede din perioada 1867-1947 folosindu-se titulatura oficială a statului, RO­MANIA.

Fabricarea monedelor de 200 de lei din 1942 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru retragerea din circulație a monetelor de 250 lei și baterea unei monete de argint de 200 lei din 14 iulie 1942²³.

 

     

                                                          200 lei 1942.

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL+ SINE+ DEO ·. Diametru: 24 mm. Greutate: 6 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 30.025.000 exemplare²⁴.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mijlocie a țării, iar în părți, milesimul 19/42. Dedesubt, va­loarea nominală, 200 LEI. Cerc perlat exterior.

Fabricarea monedelor de 100 de lei din 1943 a fost reglemen­tată prin Decretul lege pentru baterea și punerea în circula­ție a unei noi monete de 100 lei din 2 martie 1943²⁵.

 

   

                                                         100 lei 1944

 

Metal: fier placat cu nichel, fier 930‰, cupru 70‰. Mu­chie cu deviza: NIHIL X SINE X DEO. Diametru: 28 mm. Greutate: 8,5 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 21.289.446 exemplare²⁶.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar pe cerc, numele gravorului.

Revers: În interiorul unei cununi de laur și de stejar, deasupra, coroana regală, în centru valoarea nominală 100 LEI, iar dedesubt, milesimul 1944.

Monede de 100 de lei din fier placat cu nichel au fost emise şi în anii 1943. Ele aveau aceleași caracteristici, dife­rența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1943 a fost de 40.590.000 de exemplare. După unii autori această piesă a fost bătută și în anul 1945, însă cu milesimul 1944²⁷.

Piesele de 100 de lei din anii 1943-1944 sunt primele mo­nede realizate în România din fier placat cu nichel (deoarece fierul ruginește repede s-a preferat placarea cu nichel, pentru a se evita problemele de coroziune). Ele au fost bătute pe rondele de fier, placate pe ambele părți cu 3,5% nichel, fa­bricate de firma germană Vereinigte Deutsche Metallwerke AG (VDM) din Altena în condițiile în care monedele de 50 şi 100 de lei din anii 1936-1938, retrase din circulaţie, au fost topite la această fabrică. O mică parte din nichelul recu­perat cu această ocazie a fost folosit pentru placarea ronde­lelor, iar restul a fost utilizat în industria germană de arma­ment. Rondele pregătite pentru batere erau trimise direct la Monetăria din București, începând cu noiembrie 1942. Ul­tima comandă, de 20 de tone, din august 1944, nu a mai ajuns la destinație, datorită înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României. Până în mai 1944 au fost trimise 530 de tone de rondele, din totalul planificat nefiind executate, dato­rită situației generate de război, un rest de 107 de tone²⁸.

Unii colecționari au constatat că există mai multe vari­ante a acestor monede, piese cu „riduri” (opt crestături para­lele realizate, se pare, intenționat pe matrița cu care au fost bătute unele piese, astfel că pe efigia regelui Mihai apar ca niște proeminențe) sau cu „lacrimă”(în colțul ochiului apare o proeminență, poate dintr-un defect al matriței, ce poate fi asemănată cu o lacrimă) ²⁹.

Fabricarea monedelor de 500 de lei din 1944 a fost regle­mentată prin Decretul lege pentru punerea în circulație a unei monete de 500 lei din argint și retragerea din circulație a monetelor de 200 lei din 14 iulie 1944 ³⁰.

 

 

                                                         500 lei 1944

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 9.731.000 exemplare³¹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În partea de sus  ROMANIA. În centru, stema mare a țării, iar în părți, milesimul 19/44. Dedesubt, valoarea nominală, 500 LEI. Cerc perlat exterior.

Această monedă înlocuiește piesa de 200 de lei din 1942, prin această operațiune, statul urmărind să obțină noi resurse pentru buget prin scăderea titlului argintului folosit de la 835 ‰ la 700 ‰.

La sfârșitul războiului, situația economică a României era deosebit de dificilă, deoarece distrugerile provocate de operațiunile militare, uzura utilajelor, dezorganizarea trans­porturilor, lipsa materiilor prime și a forței de muncă deter­mină reducerea activităților productive și a comerțului. În același timp trebuiau alocate resurse importante pentru nece­sitățile armatei române ce participa la operațiunile militare, pentru a satisface cererile armatei sovietice aflată în trecere sau staționată pe teritoriul țării și pentru îndeplinirea preve­derile Convenției de armistițiu.

Conform articolului 10 din Convenția de armistițiu gu­vernul român trebuia să facă față, în mod regulat, plăților cerute de Înaltul Comandament Aliat (sovietic). În anexa C guvernul se angaja să retragă toate semnele bănești emise de Armata Roșie și aflate în circulație pe teritoriul țări. Aceste semne bancare, lei de ocupație, pengő și ruble, au fost pre­schimbate cu lei, fără contraprestație, suma totală retrasă până în decembrie 1944 și predată Înaltul Comandament Aliat fiind echivalentul a 68 miliarde de lei (la acest capitol putem adăuga și suma necesară preschimbării banilor puși în circulație de Ungaria in Transilvania de Nord, în urma aces­tor retrageri fiind puși în circulație 39 miliarde de lei) ³².

Conform articolului 11 din Convenția de armistițiu, despăgubirile de război ale României au fost stabilite la suma de 300 milioane dolari plătibilă în mărfuri, la prețurile prac-ticate pe piața internațională în 1938 la care se adăuga 15% în plus pentru mașini și 10% pentru celelalte mărfuri, în șase rate anuale, în perioada 12 septembrie 1944 - 12 sep­tembrie 1950, însă după unele calcule rechizițiile, achizițiile făcute de Armata Roșie cu bancnotele de ocupație, prestările de servicii și livrările făcute de România s-au ridicat la suma de 935 milioane de dolari, încă înainte de capitularea Germa­niei³³.

În aceste condiții cheltuielile bugetului sunt acoperite în proporții din ce în ce mai reduse din veniturile proprii, defi­citul fiind acoperit prin împrumuturi de la Banca Națională a României și prin creșterea circulației monetare, ceea ce de­termină accelerarea inflației. Măsurile de temperare a infla­ției, prin adoptarea unor sisteme de plată alternative prin care statul sa-și plătească datoriile fără să facă apel la banca de emisiune, bonuri de casă, bonuri de tezaur, certificate de plată ș.a., rămân fără efect.

Fabricarea monedelor de 200 și 500 de lei din 1945 a fost re­glementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru au­torizarea baterii monetelor metalice de 200 și 500 lei din alamă din 17 iunie 1945³⁴.

 

    

                                                            200 lei 1944

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Monetăria: București. Gra­vor: H. Ionescu. Tiraj: 1.399.000 exemplare³⁵.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar pe cerc numele gravorului.

Revers: În interiorul unei cununi de laur și de stejar, deasupra coroana regală, în centru valoarea nominală 200 LEI, iar dedesubt, milesimul 1945.

 

    

                                                         500 lei 1945

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 30 mm. Greutate: 10 g. Gravor: H. Ionescu. Monetă­ria București. Tiraj: 3.422.000 exemplare³⁶.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar în exergă numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mare a țării, iar în părți milesimul 19/45. Dedesubt valoarea nominală, 500 LEI. Cerc perlat exterior.

În anii 1946-1947 producția industrială și agricolă con­tinuă să scadă. Industria se confruntă cu lipsa materiilor prime și a combustibililor. Creșteri se înregistrează doar în industria lemnului și a textilelor. Agricultura se confruntă cu lipsa semințelor, a utilajelor, a forței de muncă și cu seceta, ceea ce determină scăderea suprafețelor cultivate și a pro­ducției la hectar.

Situația economică precară, obligațiile ce decurgeau din Convenția de armistițiu, acțiunile speculative și evaziunea fiscală determină intensificarea inflației. Creșterea explozivă a prețurilor determină scăderea puterii de cumpărare, mai ales că salariile cresc mult mai lent. În august 1947 prețurile cu amănuntul erau mai mari de 8.000 de ori față de 1938, iar costul vieții era de 5.000 de ori mai mare față de aceeași perioadă³⁷.

Statul este nevoit să facă noi împrumuturi pe piață, să emită bonuri de tezaur să primească avansuri de la Banca Națională a României, să reducă cheltuielile de personal prin reducerea numărului de funcționari și să sporească fiscalita­tea prin noi impozite (asupra beneficiarilor de război și im­pozitul progresiv pe venitul global).

În vederea obținerii unor mijloace de plată suplimen­tare, dar și pentru că pe piață era o lipsă acută de monedă măruntă, sunt realizate noi monede metalice, de regulă de calitate inferioară, retrăgându-se monedele cu o valoare pro­prie mai mare.

Fabricarea monedelor de 500 de lei și 2000 de lei din 1946 a fost reglementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 500 și 1000 lei de aluminiu și 2000 lei de alamă din 11 iunie 1946³⁸.

 

                                                          500 lei 1946

 

Metal: aluminiu 1000‰. Muchie zimțată. Diametru: 24 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 5.823.000 exemplare³⁹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA, iar în interiorul unei cu­nuni de laur, pe două rânduri, în centru, valoarea nominală, 500 LEI.

Moneda de 1000 de lei nu a mai fost pusă în circulație, chiar dacă era prevăzută prin lege.

În perioada Regatului emisiunile monetare din aluminiu 1000‰ au fost rare, apelându-se la această soluție doar în situații de criză economică. Cea mai plauzibilă cauză a folo­sirii acestui metal a fost dorința emitentului de a face eco­nomii la buget in condițiile în care aluminiul este o materie primă ieftină, monedele realizate având o valoare mult mai mică decât valoarea nominală. Monede de aluminiu s-au mai bătut în timpul regelui Ferdinand (25 și 50 de bani din 1921), ultima, din timpul Regatului, fiind piesa de 5 lei din 1947. Ulterior, astfel de piese vor apare, din nou, în timpul regimului comunist.

 

   

                                                        2000 lei 1946

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL+ SINE+ DEO. Diametru: 24 mm. Greutate: 5,1 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 24.619.000 exemplare⁴⁰.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

     Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stema mijlocie a țării, iar în stânga și în dreapta câte o cruce treflată. Dede­subt, valoarea nominală, 2000 LEI.

     Fabricarea monedelor de 25.000 de lei din 1946 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete jubiliare de argint în valoare nominală de 25000 lei din 20 martie 1946⁴¹.

 

    

                                                      25.000 lei 1944

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12,5 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 2.372.000 exemplare⁴².

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA. În zona centrală stema mică a țării (stânga), iar pe două rânduri (dreapta), valoarea nominală, 25000 LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.

Discuțiile cu privire la baterea acestei monede au înce­put încă din decembrie 1945 (inițial s-a dorit ca valoarea nominală a acestor piese să fie de 20.000 de lei, iar greutatea să fie de 25 grame, din care 17 grame argint fin și 8 grame aliaj de cupru), însă vor fi puse în circulație la 5 aprilie 1946, dată la care erau bătute 800.000 de bucăți în valoare de 20 miliarde de lei (plafonul de batere a fost fixat la 50.000.000.000 de lei dar a fost depășit, valoarea totală a emisiunii fiind de 59.300.000.000 de lei) ⁴³.

Prin punerea în circulație a acestor monede s-a urmărit, în primul rând, procurarea resurselor necesare pentru plata obligațiilor impuse de Convenția de armistițiu dar și pentru susținerea acțiunilor de refacere a țării sau pentru funcționa­rea administrației de stat.

Fabricarea monedelor de 100.000 de lei din 1946 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete jubiliare de 100.000 lei din argint din 14 august 1946⁴⁴.

 

                                                    100.000 lei 1946

 

Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL** SINE** DEO***. Diametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Gravor: H. Ionescu (avers) și A. Romanescu (revers). Monetăria București. Tiraj: 2.002.000 exemplare⁴⁵.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1946.

Revers: Deasupra ROMANIA. Femeie în picioare spre stânga, îmbrăcată în costum popular, cu voal pe cap, simbo­lizând România, întinde mâna dreaptă către un porumbel în zbor ce ține o ramură de măslin în cioc, iar cu mâna stângă susține stema mică a țării. Dedesubt, în stânga, pe două rân­duri, valoarea nominală, 100000 LEI, iar jos, pe cerc, numele gravorului.

Aceste monede au fost puse în circulație la 9 septembrie 1946. La fel ca și la emisiunea de 25.000 de lei cuantumul ini­țial autorizat al valorii acestei emisiuni, 90 miliarde lei, a fost depășit ajungându-se ca în noiembrie, 1946, valoarea totală a monedelor bătute să crească la 150 miliarde lei⁴⁶.

Monedele de 25.000 și 100.000 de lei erau considerate ju­biliare de documentele ce au reglementat apariția lor. În acest sens, ele aveau pe revers simbolurile păcii (ramura de măslin și porumbelul) însă, printre altele, menirea acestor emisiuni era și de a absorbi, prin tezaurizare, o parte din masa monetară de pe piață, scop ce nu a putut fi realizat în condițiile în care inflația cunoștea un ritm de creștere verti­ginos.

Fabricarea monedelor de 10.000 de lei din 1947 a fost re­glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 10.000 lei din alamă din 10 ianuarie 1947⁴⁷.

                             

                                                              10.000 lei 1947

 

Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL X SINE X DEO. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 11.850.000 exemplare⁴⁸.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1947.

Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stânga, stema mică a țării, iar în centru dreapta, pe două rânduri, valoarea nominală, 10000 LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.

     Moneda de 10.000  de lei a circulat o perioadă scurtă, deoa­rece prin reforma monetară din 15 august 1947 au fost in­troduse noi semne monetare. În acelaşi timp este ultima piesă la care apare pe muchie deviza Casei regale, NIHIL SINE DEO, deviză ce o întâlnim doar la 10 emisiuni mone­tare emise în timpul domniei regelui Mihai I.

     În timpul domniei regelui Mihai I au fost realizate un număr de 27 de emisiuni monetare, din care una a fost din cu­pru-zinc-nichel, șapte din cupru–zinc, cinci din zinc, trei din fier placat cu nichel, două din aluminiu, opt din argint și una din aur⁴⁹.

 

Note:

 

1.      Marian Bolum, Monedele divizionare emise conform Legii de stabilizare monetară din 1929 în Elanul, an XIII, nr.117, noiembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 26-27.

3.      Marian Bolum, Medalia comemorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr.1(42), Trim. I, 2011.

4.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 508.

5.      Ibidem, p. 541.

6.      Ibidem, p. 546.

7.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 416

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 267.

9.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 56.

10.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

11.  http://www.bancnote-monede.ro/2-lei-1941-5-lei-1942/

12.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 416.

13.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 278.

14.  http://romaniancoins.org/ro250lei1941.html

15.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

16.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=94&Itemid=126

17.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

18.  http://www.gcoins.net/en/catalog/view/7696

19.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60.

20.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

21.  http://www.bancnote-monede.ro/20-lei-1942-1943-1944/

22.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 26-27.

23.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

24.  http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/ AMS/article.php?storyid=82

25.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 417.

26.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/100-lei-1944-97

27.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60.

28.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 282.

29.  http://romaniancoins.org/ro100lei1943.html

30.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

31.  http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1944/

32.  Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 16.

33.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=158&Itemid=112

34.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418

35.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 271.

36.  http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1945/

37.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 62.

38.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

39.  http://romaniancoins.org/ro500lei1946.html

40.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2000-lei-1946-100

41.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

42.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=94&Itemid=126

43.  Liliana Nicoleta Hanganu, O probă necunoscută a monedei de 25000 de lei din 1946 în Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică, București, 2009, p. 404.

44.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

45.  http://www.bancnote-monede.ro/100000-lei-1946/

46.  Liliana Nicoleta Hanganu, op.cit., p. 404.

47.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 418.

48.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 287.

49.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 26-27.