ADOPTAREA SISTEMULUI MONOMETALISM AUR 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Sistemul monetar bimetalist adoptat prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea mone­delor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹ a avut în vedere racordarea la sistemul folosit de Franţa şi implicit de statele Uniunii Latine, chiar dacă acest sistem avea o serie de deza­vantaje, cel mai important fiind fluctuaţia valorii metalelor monetare pe piaţă.

     Bimetalismul aur-argint a funcţionat doar ocazional. În primii ani după intrarea în vigoare a legii din aprilie 1867 aurul rămâne metalul preferat folosit la tranzacţiile impor­tante pentru ca după 1872-1873 datorită crizei economice, a scăderii preţului argintului pe plan mondial şi a creşterii cir­culaţiei monedelor româneşti să se generalizeze utilizarea argintului chiar dacă, teoretic, sistemul bimetalist era în vi­goare.

     Primele monede de aur româneşti, piesele de 20 lei, au fost realizate in anul 1868 însă această emisiune de 100 exem­plare nu a fost pusă în circulaţie, datorită protestelor Turciei şi Austro-Ungariei, cele două imperii considerând că legenda din jurul efigiei: „Carol I Domnulu Romaniloru”² are un caracter iredentist. De altfel, până la obţinerea independenţei va mai exista doar o emisiune, tot simbolică, de 5000 de piese, bătută în anul 1870, valoarea celor două emisiuni ridicându-se la 102.000 de lei, ceea ce reprezenta doar 0,38 % din totalul pie­selor bătute. Această situaţie a fost determinată de factori economici şi politici. Factorii economici au fost generaţi de efectele secetei, care nu a permis un export mare de cereale, sursă care putea aduce aur în ţară, iar factorii politici au fost datoraţi Turciei, care pretindea să se înscrie pe monedele de aur şi de argint un semn distinctiv care să certifice depen­denţa faţă de Imperiul otoman. Emisiunile ulterioare din: 1883 (150.000 de exemplare), 1884 (35.290 de exemplare) şi 1890 (196.000 de exemplare)³ au fost destinate circulaţiei, însă, deşi au avut un tiraj relativ mare, nu au modificat circulaţia mo­netară tradiţională, mai ales că o parte din aceste piese au fost tezaurizate.

 

                                                              20 lei 1890⁴.

 

Metal: aur 900 ‰. Muchie netedă cu deviza: PATRIA *SI/* DREPTUL*/MEU*****/. Diametru: 21 mm. Greutate: 6,452 g. Gravor: KULLRICH. Monetăria Bucureşti⁵.

Prima monedă de argint de 1 leu a fost bătută în 1870 în 400.000 exemplare. Între 1872-1876 a fost realizat un număr important de monede de 50 bani, 1 leu si 2 lei⁶, iar ulterior, prin introducerea monedelor de 5 lei⁷, în perioada 1880-1885, sistemul bimetalist va fi consolidat.

     Primul proiect de lege referitor la adoptarea monometa­lismului aur a fost adoptat de Camera Deputaţilor la 29 mai/10 iunie 1889. Acest text modifica sistemul monetar adoptat de legea din aprilie 1867 prin scoaterea argintului din funcţia de măsură a valorii. În articolul I se preciza că unitatea monetară a României este leul de aur, un kg. de aur cu titlu de 900/1000 valorând 3100 lei, fiind astfel înlăturată definiţia în argint a leului, ceea ce însemna că piesele de argint devin, la fel ca şi cele de bronz, monede divizionare cu o putere de plată limitată (monedele de argint erau primite în mod obligatoriu la plată pentru suma maximă de 50 lei, iar cele de bronz pentru suma maximă de 5 lei)⁸. În articolul VII se prevedea că monedele de aur străine "fabricate după sis­temul zecimal metric, având acelaşi titlu, greutăţi şi dimen­siuni ca şi monedele române, se vor primi la toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării"⁹, ceea ce în­semna că au curs legal în ţară. Acest fapt a contribuit la funcţionarea normală a noului sistem monetar.

     Legea nu mai făcea referire la echivalenţa leului cu mo­neda similară din ţările Uniunii Monetare Latine, deoarece interesele României nu mai gravitau acum în jurul Franţei, slăbită în urma războiului din 1870-1871, ci în jurul Germa­niei.

     Proiectul de lege nu avea în vedere implicaţiile pe care le avea trecerea la monometalismul aur asupra Băncii Naţio­nale a României, deşi acest sistem obliga banca să conver­tească în aur bancnotele, ceea ce însemna transformarea în aur a argintului folosit pentru acoperirea acestor emisiuni. Această operaţiune necesită cheltuieli pe care banca de emi­siune dorea să le suporte statul. În condiţiile în care nu se ajunge la o înţelegere asupra acestei probleme, Banca Naţio­nală a României se opune aplicării legii, această opoziţie făcând ca legea să nu mai fie promulgată.

     Un nou proiect de lege ajunge la Parlament la 15/27 fe­bruarie 1890. Proiectul menţinea principalele prevederi, însă suprimă articolul XI referitor la autorizarea guvernului de a transforma moneda de argint de 5 lei în monedă de aur, in­troducea un nou articol, XII, prin care se preciza că legea va intra în vigoare, după ce va fi aplicată legea pentru transfor­marea monedei de argint de 5 lei şi introducea o prevedere tranzitorie, prin care posesorii monedelor de argint de 5 lei aveau dreptul să ceară preschimbarea lor în monede de aur in termen de un an de la aplicarea legii, urmând ca după această dată aceste monede să fie considerate divizionare¹⁰. Pro­blema cheltuielilor pentru transformarea monedelor de argint în monede de aur urma să se rezolve printr-o altă lege, lege ce va stabili că statul va suporta aceste costuri, ceea ce în­semna că Banca Naţională a României a câştigat această dispută.

 Legea pentru modificarea legii din 14 aprilie 1867 re­lativă la înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale a fost votată de Camera Deputa­ţilor la 16/28 februarie 1890 şi de Senat la 27 februarie /11 martie, a fost promulgată la 12/24 martie 1890 şi a fost pu­blicată în Monitorul Oficial nr.275 din 17/29 martie 1890¹¹.

     Pentru ca noul sistem adoptat să fie funcţional în iunie 1890 sunt modificate unele articole din legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, fără acordul acesteia, referi­toare la stocul de acoperire şi la convertibilitatea bancnote­lor. Stocul de acoperire trebuia să fie din aur şi urma să re­prezinte 40% din valoarea biletelor emise, cu 7% mai mare faţă de prevederile anterioare. În ce priveşte convertibilita­tea, legea impunea băncii să plătească bancnotele la prezen­tare, în monede de aur¹².

     Divergenţele dintre guvernul conservator şi conducerea liberală a Băncii Naţionale a României au fost aplanate în urma unor concesii¹³ făcute băncii de emisiune în următorii doi ani, concesii prin care statul prelua cheltuielile necesare trecerii la sistem monometalist aur şi acorda unele avantaje băncii, avantaje care au adus profituri importante acţionarilor.

     Legea monetară din 1890 va fi pusă în aplicare la 15/27 octombrie 1890 de la această dată sistemul monetar româ­nesc bazându-se exclusiv pe aur. Astfel, leul devine conver­tibil în aur sau în valori aur.

     Ca urmare a adoptării sistemului monometalist aur au fost bătute, în 1890, monede de aur de 20 lei în valoare de 3.920.000 lei, monede care au înlocuit în parte, piesele de argint de 5 lei.

     Sistemului monometalist aur nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a Româ­niei pentru plăţi mai mari şi monedele de argint sau aramă pentru plăţile curente. Conform legii din martie 1890 mone­dele de aur erau de 20 şi 10 lei, monedele de argint erau de 5, 2, 1 şi 0,5 lei, iar cele de aramă, de 10, 5, 2 şi 1 bani.

     După 1890 următoarea emisiune de aur a avut loc în 1906, an în care se împlineau 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I. Cu această ocazie au fost bătute monede din aur cu valoarea nominală de: 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei¹⁴.

     Adoptarea sistemului monometalist aur a determinat stabilitatea cursului faţă de valutele străine (doar în perioa­dele de criză oscilaţiile cursului au determinat deprecierea leului) şi a asigurat circulaţia monetară a leului în alte ţări prin convertibilitatea nelimitată a aurului.

 

Note:

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 74.

3.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 16-17.

4.      http://cercetati.blogspot.com/2010/09/povestea-primelor-monede-romanesti-de.html

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 264.

6.      Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-17.

7.      Ibidem, p. 18-19.

8.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 337-338.

9.      Ibidem, p. 339.

10.  Ibidem, p. 340.

11.  Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, Bucureşti, 1981 p. 413.

12.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 341.

13.  Ibidem, p. 343.

14.  http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_11/11_miclaus.pdf