Talerul-leu
Prof. Marian Bolum-Bârlad
Denumirea leu
provine de la talerii cu leu (leeuwendaalder în olandeză, cunoscuţi şi sub
numele de löwentaler sau taleri-leu), bătuţi în partea olandeză a Ţărilor de
Jos, începând din secolul al XVI-lea.
Primii taleri-leu au apărut
în 1575 (după înlăturarea stăpânirii spaniole şi câştigarea independenţei),
iar ultimii au fost bătuţi în 1713. Emisiunea încetează după ocuparea Ţărilor
de Jos de către trupele austriece. Aceşti taleri aveau stema Provinciilor
Unite, imaginea unui leu rampant. Monedele au împrumutat numele de la stema
Ţărilor de Jos. Ele au fost bătute în mai multe provincii şi oraşe olandeze
precum: Dordrecht, Deventer, Kampen, Utrecht şi Zwolle şi au fost foarte mult
folosite în comerţul cu Levantul.
Taler-leu
olandez, emis în 1639.
Moneda din imagine
are 40.8 mm diametru, 26.4 g şi este din argint 750/1000.
Pe avers apare un cavaler cu coif pe cap,
purtând pelerină, având la picioare un scut cu un leu rampant, iar între două
cercuri perlate legenda: MO · ARG · PRO · CO · FOE · BELG· TRA /MO[NETA]
ARG[ENTEA] PRO[VINCIARUM] CO[N]FOE[DERATUM] BELG[ICARUM] TRA[IECTUM] /MONEDĂ DE ARGINT A PROVINCIEI UTRECHT
A CONFEDERAŢIEI OLANDEZE.
Pe
revers, central, este imprimat un leu rampant, iar între două cercuri perlate
motto-ul Provinciilor Unite: CONFIDENS ·DNO·NON·MOVETUR /CONFIDENS
D[OMI]NO NON MOVETUR/ CEL CE CREDE ÎN DUMNEZEU NU VA FI IZGONIT DE LA
LOCUL SĂU. Deasupra, anul baterii, 1639.
Pe
teritoriul Ţărilor Române au fost emişi taleri în monetăriile transilvănene
atât în perioada Principatului autonom cât şi în perioada suzeranităţii
austriece. Aceştia sunt deosebiţi, datorită frumuseţii şi execuţiei, fiind
consideraţi rarităţi numismatice.
În
Moldova, Despot
Vodă, a încercat să bată taleri moldoveneşti în monetăria
de la Suceava, cunoscându-se câteva exemplare emise în 1562 şi 1563, însă
această monedă nu a avut un rol important în circulaţia internă, fiind
folosită de emitent pentru plata mercenarilor angajaţi în slujba sa. După
căderea domnitorului, mercenarii s-au întors în ţările de origine, ducând cu ei
şi aceste monede.
Talerul-leu
a circulat până la jumătatea secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit de
talerii Mariei Tereza, însă a intrat atât de bine în conştiinţa colectivă a
românilor încât a devenit o monedă de referinţă. Chiar şi după dispariţia din
circulaţie talerul-leu a rămas unitate de calcul şi de măsură a valorii
mărfurilor, precum şi a altor monede. Astfel, a apărut în Ţările Române o monedă
de calcul numită leu, divizată în 40 parale. Preţurile au continuat să fie
calculate în această monedă fictivă până la promulgarea legii sistem monetar
din 1867, când leul a devenit moneda naţională a României.
Pătrunzând
masiv în sud-estul Europei, talerul-leu a inspirat denumirile şi altor monede
naţionale din zonă, cum ar fi leva bulgărească sau leka albaneză. Dolarul îşi
datorează numele tot talerului-leu. Emigranţii olandezi l-au dus în Lumea Noua
unde din leeuwendaalder a devenit dhaler şi apoi dolar.
Bibliografie:
http://romaniancoins.org/ro1leu1870.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Taler
George Buzdugan, Octavian Luchian,
Constantin Oprescu, Monede şi bancnote
româneşti, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1977.
Costin C. Kiriţescu, Sistemul
bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1997.
