MONEDELE
EMISE ÎN PERIOADA REGIMULUI
COMUNIST
PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD
După preluarea puterii politice depline în stat, prin
înlăturarea din guvern a ultimilor reprezentanţi ai partidelor istorice şi prin
proclamarea republicii, comuniştii au urmărit realizarea unui control total
asupra economiei.
Prin naţionalizarea întreprinderilor industriale şi de
transporturi, la 11 iunie 1948, sectorul de stat din economie devine
predominant. Astfel, statul deţinea 95% din industrie, 85% din transporturi,
76% din comerţ, 85% din păduri însă doar 12,6% din terenurile cultivabile1
(această ultimă situaţie va fi schimbată prin colectivizarea forţată a
agriculturii, proces ce va fi considerat încheiat în 1962).
Băncile au fost lichidate
treptat, după 1946, astfel că singura instituţie bancară naţionalizată a fost
Societatea Naţională de Credit Industrial. Aceasta va fi transformată într-o
instituţie de finanţare şi creditare a investiţiilor -Banca de Credit pentru Investiţii, iar din 1957 - Banca de Investiţii şi se va afla
sub controlul Ministerului Finanţelor. În noiembrie 1948 Banca Naţională a
României devine Banca Republicii Populare Române - Bancă de Stat şi ulterior
Banca de Stat a Republicii Populare Române. Instituţia era subordonată
Ministerului Finanţelor, iar
conducătorul purta titlul de preşedinte şi avea rang de ministru-adjunct. Banca
avea atribuţiile unei bănci centrale dar şi ale unei bănci comerciale: deţinea
monopolul asupra comerţului cu aur şi valute, stabilea cursul de cumpărare al
valutelor, participa la activitatea organizaţiilor internaţionale de credit,
controla prin metode bancare disciplina financiară, păstra disponibilităţile
băneşti ale persoanelor juridice, era centru unic de decontare, realiza
serviciul de trezorerie pentru instituţiile statului, acorda credite pe termen
scurt pentru finanţarea activităţilor economice ş.a. Alături de cele două bănci
au fost păstrate Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de
Depuneri şi Consemnaţiuni. Cele două instituţii vor fi unite în septembrie 1948
sub numele de Casa de Economii, Cecuri şi Consemnaţiuni pentru ca din octombrie
1949 să fie preluată titulatura de Casa de Economii şi Consemnaţiuni din
Republica Populară Română (CEC). Noua insti-tuţie, aflată sub controlul
Ministerului Finanţelor, va avea ca scop principal primirea şi păstrarea
economiilor băneşti ale populaţiei2.
Sistemul financiar se
adaptează la noile realităţi economice. Execuţia bugetară era încheiată în
fiecare an cu excedente, conform modelului sovietic. Două treimi din veniturile
statului se bazau pe resursele din sectorul socialist al economiei. Banii devin
un mijloc de redistribuire planificată a venitului naţional. Cele mai mari
cheltuieli bugetare erau generate de finanţarea industrializării. În acelaşi
timp se extinde controlul financiar asupra întregii economii.
În condiţiile în care
statul avea monopolul asupra tuturor activităţilor economice au fost elaborate
primele planuri anuale, în 1949 şi 1950, pentru ca din 1951 să fie elaborat
primul plan cincinal. Dezvoltarea planificată a economiei determină şi
planificarea circulaţiei băneşti, cele două componente asigurând stabilitatea
relativă a monedei naţionale.
Pentru reglementarea şi
controlul circulaţiei monetare se impune obligativitatea depunerii la Banca de
Stat a Republicii Populare Române a tuturor disponibilităţilor băneşti ale
instituţiilor şi întreprinderilor de stat sau cooperatiste şi efectuarea
plăţilor şi încasărilor prin conturi deschise3. În acelaşi timp se
generalizează, ca formă de decontare între
întreprinderi, viramentul (obigatoriu pentru sumele ce depăşeau 500 lei),
numerarul fiind folosit, în special, în sfera consumului populaţiei (la
populaţie viramentul însemna reţinerea pe statul de plată a ratelor de plată, a
chiriilor ş.a.). Creditul bancar era folosit pentru asigurarea mijloacelor
necesare dezvoltării producţiei şi circulaţiei mărfurilor, astfel că din 1950
sunt întocmite planuri de credite trimestriale cu destinaţie precisă.
Emisiunile Băncii de Stat
a Republicii Populare Române s-au făcut centralizat în limitele stabilite în
mod planificat de guvern (statul nu a recurs la emisiuni pentru acoperirea
cheltuielilor proprii, aşa cum se proceda în cadrul economiei de piaţă), iar retragerea numerarului din circulaţie s-a făcut
prin procesul utilizării de către populaţie a resurselor băneşti deţinute.
Banii devin un instrument de conducere planificată a economiei şi un mijloc de
control asupra producţiei, repartiţiei, circulaţiei şi consumului.
Primele monede ale noii
puteri au fost emise în anul 1948. Efigiile regale de pe avers vor fi înlocuite
cu sonde petroliere, ştiuleţi de porumb, spice de grâu şi ovăz sau cu stema republicii (cu sau fără stea), iar reversul va fi dominat, la monedele ce vor avea
şi alte aspecte în afară de valoarea nominală şi milesim, de simbolurile
comunismului: muncitor la nicovală, muncitor cu tractorul sau peisaje
industriale. Ocazional vor mai fi prezente, pe revers, cununi din ramuri de
stejar, de laur sau din spice de grâu.
Fabricarea monedelor de 5
lei a fost reglementată prin Decretul
pentru baterea şi punerea în circulaţie a monedei metalice de 5 lei cu stema
Republicii Populare Române din 21
iulie 19484.
5
lei 1948
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23,1
mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H. Ionescu5.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar în exergă, o stea
cu cinci colţuri.
Revers: În centru valoarea nominală 5 LEI. Dedesubt milesimul, 1948. Cunună de ramuri de stejar, iar
pe cerc, în dreapta, numele gravorului.
Monede de 5 lei, având aceleaşi caracteristici, au mai
fost bătute în anii: 1949, 1950 şi 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese
este dată de milesim.
În perioada republicii populare (1947-1965) stema
ţării a avut două variante, diferenţa fiind dată de prezenţa unei stele, cu
cinci colţuri, în partea superioară, începând cu anul 1953.
Pentru monedele bătute în perioada 1948-1951, literatura de specialitate nu precizează tirajul
emisiunilor, secretomania impusă de regimul comunist funcţionând şi în acest
domeniu.
Fabricarea monedelor de 1 leu a fost
reglementată prin Decizia Ministerului
Finanţelor pentru punerea în circulaţie a monedei metalice divizionare de 1 leu
şi retragerea vechii monede de 1 leu din 26 februarie 19496.
1 leu 1949
Metal - alamă: cupru 700 ‰, zinc 300‰. Muchie netedă.
Diametru: 16 mm. Greutate: 1,83 g. Monetăria:
Bucureşti. Gravor: H. Ionescu7.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru o sondă petrolieră, iar în fundal munţi deasupra
cărora răsare soarele. Sub sondă numele gravorului. În exergă o stea cu cinci
colţuri.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt milesimul, 1949.
Monede de 1 leu, având aceleaşi caracteristici, au mai
fost bătute în anii 1950 şi 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este
dată de milesim.
În 1950 va fi bătută moneda de 2 lei.
2 lei 1950
Metal - alamă: cupru 700 ‰, zinc 300‰. Muchie netedă.
Diametru: 18 mm. Greutate: 2,40 g. Monetăria:
Bucureşti. Gravor: H. Ionescu8.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru spic de ovăz, ştiulete de porumb şi spic de
grâu. Jos în dreapta iniţialele numelui gravorului.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 2 LEI iar dedesubt milesimul, 1950.
Monede de 2 lei, având aceleaşi caracteristici, au mai
fost bătute şi în anul 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este dată de
milesim.
Fabricarea monedelor de 20 de lei a fost reglementată
prin Hotărârea Consiliului de Miniştri
pentru autorizarea baterii şi punerii în circulaţie a unei monete metalice
divizionare de 20 lei din aluminiu din 28 aprilie 19519.
20 lei 1951
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 26
mm. Greutate: 2,12 g. Monetăria: Bucureşti.Gravor: H. Ionescu10.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar dedesubt
milesimul ce are în stânga şi în dreapta câte două semne pătrate.
Revers: În părţi valoarea nominală 20 / LEI. În centru un muncitor în
picioare, cu mânecile suflecate prelucrând cu ciocanul, aflat în mâna dreaptă,
o piesă metalică ce este ţinută cu un cleşte pe o nicovală. În fundal este
prezentat un peisaj industrial cu trei coşuri şi o bandă transportoare. Jos, în
dreapta, numele gravorului.
Această monedă are cea mai mare valoare nomimală dintre
monedele uzuale emise în perioada regimului comunist.
Fabricarea monedelor de 1 leu şi 2 lei din aluminiu a
fost reglementată prin Hotărârea
Consiliului de Miniştri pentru autorizarea baterii şi punerii în circulaţie a
unor monete divizionare de 1 leu şi 2 lei din aluminiu din 15 iunie 195111.
1 leu 1951
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 16
mm. Greutate: 0,61 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu12.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru o sondă petrolieră, iar în fundal munţi deasupra
cărora răsare soarele. Sub sondă numele gravorului. În exargă o stea cu cinci
colţuri.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt milesimul, 1951.
2 lei 1951
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 18
mm. Greutate: 0,84 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu13.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru spic de ovăz, ştiulete de porumb şi spic de
grâu. Jos în dreapta iniţialele numelui gravorului.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 2 LEI, iar dedesubt milesimul, 1951.
Monede de 1 leu şi 2 lei, având aceleaşi
caracteristici, au mai fost bătute în anii 1949-1951. Singura diferenţă dintre
aceste piese este dată de milesim şi de metalul folosit (în 1951 au fost
bătute, alături de monedele din aluminiu, monede din cupru-zinc, cele doua
emisiuni circulând în paralel).
Ultimele emisiuni monetare cu aceste caracteristici,
monedele de 1 leu şi 2 lei 1952, din aluminiu, au intrat în circulaţie la
începutul lunii ianuarie, cu puţin timp înainte de adoptarea reformei monetare
din 1952. Deoarece aceste piese au circulat doar două sau trei saptămâni nu a
fost timp ca tot tirajul realizat să fie pus în circulaţie şi, probabil,
majoritatea monedelor din această emisiune au fost topite. Din această cauză
aceste piese, deşi nu au nişte caracteristici deosebite care să le
individualizeze printre monedele emise de regimul comunist, sunt considerate
astăzi de colecţionari rarităţi numismatice şi au o cotă de piaţă exagerat de
mare.
Reforma monetară din ianuarie 1952 s-a desfăşurat în
condiţii diferite faţă de reforma monetară din august 1947. Economia era de tip
socialist, centralizată şi planificată, iar întreprinderile private fuseseră
desfiinţate aproape în totalitate (proprietatea privată mai era prezentă doar
în unele sectoare agricole, în cadrul micilor ateliere meşteşugăreşti şi ale
micului comerţ).
Necesitatea reformei monetare a fost prezentată în
preambulul Hotărârii Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al
Partidului Muncitoresc Român din 26 ianuarie 195214. În acest
document se analiza situaţia economică şi politică a ţării. Încercînd să
justifice, propagandistic, măsurile ce urmau să intre în vigoare se recunoştea
că preţurile produselor agricole au crescut pe piaţa ţărănească de peste trei
ori faţă de 1947, în timp ce preţurile produselor industriale era aproape la
fel datorită faptului că preluarea produselor agricole (colectarea cotelor
impuse ţăranilor) de către stat a fost nesatisfăcătoare şi nu s-a putut asigura
aprovizionarea corespunzătoare a deţinătorilor de cartele care erau nevoiţi să
aloce sume suplimentare pentru achiziţionarea de pe piaţa liberă a produselor
alimentare. Vinovaţi de această situaţie erau consideraţi „speculanţii şi
elementele capitaliste de la oraşe şi sate care au dus o muncă de subminare a puterii leului
şi de dezorganizare a circulaţiei
marfurilor” 15. Pentru unele ramuri ale industriei se aprecia că
lipsurile organizatorice nu au permis creşterea productivităţii, reducerea
costurilor şi realizarea de economii prin întrebuinţarea eficientă a resurselor
băneşti.
În acelaşi document se aprecia că circulaţia monetară
nu s-a desfăşurat în bune condiţii şi
pentru că s-au păstrat unele semne băneşti din timpul monarhiei sau cu efigii
ne-corespunzătoare, ceea ce a determinat, în
condiţiile deficienţelor economice menţionate, creşterea monedelor aflate în
circulaţie şi o slăbire a puterii de cumpărare a leului.
Prin reforma monetară din 1952 s-a urmărit, conform
programului Partidului Muncitoresc Român, o nouă stabilizare a monedei
naţionale care să contribuie la îmbu-nătăţirea circulaţiei băneşti şi la
echilibrul monetar intern. În acelaşi timp reforma a avut, ca şi în cazul
reformei din august 194716, un
puternic caracter de clasă deoarece a avut în vedere desfiinţarea
puterii economice a ultimilor reprezentanţi ai capitalismului care se aprecia
că deţineau, în urma activităţilor comerciale desfăşurate, însemnate fonduri
băneşti şi mari cantităţi de bunuri de consum (ambele resurse erau considerate
de regim ca fiind dobândite, de cei vizaţi, în mod ilegal).
În vederea realizării reformei monetare au fost
adoptate, la 26 ianuarie 1952, mai multe acte normative: Hotărârea Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al
Partidului Muncitoresc Român cu privire la efectuarea reformei baneşti şi la
reducerile de preţuri, Decretul pentru efectuarea reformei băneşti şi reducerea
de preţuri la principalele produse alimentare şi industriale, Hotărârea
Consiliului de Miniştri pentru punerea în circulaţie a noilor bilete de bancă
şi a monedelor divizionare de 1 ban, 3 bani, 5 bani, 10 bani şi 25 bani şi Instrucţiumile Ministerului de Finanţe al Republicii
Populare Române privitoare la modul de efectuare a reformei băneşti17.
În primul articolul din Decretul pentru efectuarea reformei băneşti şi reducerea de preţuri la
principalele produse alimentare şi industriale18, se preciza că, începand cu 28 ianuarie
1952, vor fi puse în circulaţie noi semne băneşti:
bilete ale Băncii de Stat a Republicii Populare Române cu valoare nominală de
10 lei, 25 lei, 100 lei, bilete de tezaur cu valoare nominală de 1 leu, 3 lei,
5 lei şi monede divizionare de metal cu valoare nomnală de 1 ban, 3 bani, 5
bani, 10 bani, 25 bani, emise de Ministerul Finanţelor. În condiţiile în care
bancnotele nu erau convertibile menţinerea biletelor de tezaur era inutilă
deoarece între cele două semne monetare nu era nicio diferenţă ceea ce însemna
că sistemului financiar nu avea niciun avantaj din această situaţie.
Articolul II şi articolul III ne anunţă că începând cu
data de 28 ianuarie 1952 toate sumele de lei vechi în numerar aflate la
populaţie, instituţii sau întreprinderi îşi pierd puterea circulatorie şi vor
fi preschimbate într-un termen de doar patru zile, sumele neprezentate la
schimb fiind anulate. Instituţia desemnată să facă schimbarea banilor vechi în
bani noi era Banca de Stat a Republicii Populare Române.
Cu această ocazie se stabileşte, în articolele IV şi
VI, conţinutul în aur fin al noului leu
(0,079346 grame), preţul de cumpărare al
aurului fin de către Banca de Stat a Republicii Populare Române (12 lei şi 45 de bani pentru 1 gram), cursul leului faţă de rublă
(2 lei şi 80 de bani pentru o rublă) şi faţă de celelalte valute. Conţinutul de
aur fin al leului a fost majorat de circa 12 ori faţă de 1947, de la 5,94 mg la
79,346 mg, însă conţinutul de aur nu reflecta nivelul real al puteri de
cumpărare a leului astfel că această acţiune avea un caracter convenţional19.
De altfel, în text nu există referiri la convertibilitatea leului, la rezerva
de aur a băncii de emisiune şi nici la proporţia acesteia în raport cu volumul
circulaţiei băneşti ceea ce înseamnă că leul era garantat cu masa mărfurilor de
care dispunea statul20. Singurul avantaj al majorării conţinutului
de aur al leului a fost calcularea unor cursuri valutare oficiale mai
avantajoase pentru moneda naţională.
Spaţii ample sunt acordate condiţiilor de preschimbare
a leilor vechi în lei noi (articolele VII-XVI). Nu a existat o sumă maximă ce
putea fi preschimbată, ca la reforma monetară din 1947, însă raportul la care
se schimbau leii vechi era diferit în funcţie de suma prezentată, sumele mici
beneficiind de condiţii mai avantajoase. Pentru populaţie şi întreprinderi
particulare sumele de până la 1000 lei erau schimbate la raportul de 100 lei
vechi pentru 1 leu nou, sumele ce depăşeau 1000 lei până la 3000 lei la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou,
iar sumele ce depăşeau 3000 lei la raportul de 400 lei vechi pentru 1 leu nou,
în timp ce pentru instituţii, întreprinderi şi organizaţii, schimbul se făcea
la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou (articolul VII). Achitarea
ordinelor de plată, a cecurilor, a mandatelor ş.a. se făcea în condiţiile
prevăzute la articolul VII. Sumele aflate la CEC erau recalculate la un raport
de schimb mai avantajos pentru deponenţi (acest aspect nu a fost luat în calcul
la reforma monetară din 1947): soldul depunerilor de pâna la 1000 lei erau
recalculate la raportul de 50 lei vechi pentru 1 leu nou, soldul depunerilor ce
depăşeau 1000 lei până la 3000 lei erau recalculate la raportul de 100 lei vechi pentru 1 leu nou, iar soldul depunerilor ce depăşeau 3000 lei erau
recalculate la raportul de 200 lei vechi
pentru 1 leu nou (articolul IX). Disponibilităţile băneşti ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat erau recalculate la
raportul de 20 de lei vechi pentru 1 leu nou, în timp ce pentru disponibilităţile
băneşti ale întreprinderilor industriale şi comerciale particulare, era folosit raportul de 20 lei vechi pentru 1 leu nou
doar pentru suma necesară activităţilor curente, restul sumelor recalculându-se
la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou (articolele X-XI). Raportul de 20
lei vechi pentru 1 leu nou este păstrat şi la sumele datorate între
întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat, la obligaţiile populaţiei
faţă de stat, la datoriile în lei ale Republicii Populare Române făcute după 1945
(articolul XIII), la sumele schimbate de ambasade, legaţii şi oficii
diplomatice (articolul XIV), la calcularea salariilor, pensiilor, burselor,
ajutoarelor de stat a preţurilor şi tarifelor (articolul XV). Analizând
raporturile de preschimbare aplicate putem constata că s-a urmărit spolierea
celor care erau numiţi în epocă „speculanţi şi sabotori”, în esenţă a celor
care încă mai practicau activităţi economice independente (mici meseriaşi,
liber profesionişti şi mici comercianți). Reforma a însemnat şi o scădere a
veniturilor salariaţilor însă reducerea preţurilor, între 5-20%, la mărfurile
de larg consum (pâine, carne, zahăr ş.a.) a determinat o oarecare creştere a
salariului real.
Articolele XVII şi XIX prevedeau ca abaterile de la
această Hotărâre urmau a fi pedepsite
conform legii sabotajului economic, iar falsurile din
listele cu beneficiarii de la sate urmau a fi sancţionate conform
codului penal.
Fabricarea noilor monede şi bancnote a fost
reglementată de Hotărârea Consiliului de
Miniştri pentru punerea în circulaţie a noilor bilete de bancă şi a monedelor
divizionare de 1 ban, 3 bani, 5 bani, 10 bani şi 25 bani21.
1 ban 1952
Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată.
Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Monetăria: Moscova.
Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 67.400.000 de exemplare22.
Avers: În centru stema republicii populare.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 BAN, iar dedesubt milesimul, 1952.
Monede de 1 ban s-au mai bătut în anii 1953 (8.000.000
de exemplare) şi 1954 (15.300.000 de exemplare)23.
Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape
identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim
şi de steaua cu cinci colţuri ataşată în
partea de sus a stemei.
3 bani 1952
Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată.
Diametru: 18 mm. Greutate: 2 g. Monetăria: Moscova.
Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 26.100.000 de
exemplare24.
Avers: În centru stema republicii populare.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 3 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952.
Monede de 3 bani s-au mai bătut în anii 1953
(13.000.000 de exemplare) şi 1954 (33.400.000 de exemplare)25.
Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape
identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de
milesim şi de steaua cu cinci colţuri
ataşată în partea de sus a stemei.
5 bani 1952
Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată.
Diametru: 20 mm. Greutate: 2,4 g. Monetăria: Moscova.
Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 78.400.000 de
exemplare24.
Avers: În centru stema republicii populare.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952.
Monede de 5 bani s-au mai bătut în anii 1953
(13.000.000 de exemplare), 1954 (33.400.000 de exemplare), 1955 (38.100.000 de exemplare), 1956 (39.800.000 de exemplare), 1957-1958
(în 1958 au fost emise monede de 5 bani cu milesimul 1957, tirajul total fiind
de 30.900.000 de exemplare)25. Aceste emisiuni au fost realizate la
monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele
dintre aceste piese erau date de milesim şi de steaua cu cinci colţuri ataşată
în partea de sus a stemei. Steaua roşie cu cinci colţuri, simbol al sistemului
comunist, va fi ataşată în partea de sus a stemei României în aceeaşi perioadă
în care acest simbol va apărea şi pe stemele celorlalte state comuniste din
zonă.
10 bani 1952
Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată.
Diametru: 17,4 mm. Greutate: 1,8 g. Monetăria:
Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj:
37.900.000 exemplare26.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA În centru stema republicii populare, iar sub stemă o linie
orizontală.
Revers: În centru, pe două
rânduri, valoarea nominală 10 BANI,
iar dedesubt milesimul, 1952. Cunună
de ramuri de stejar.
Monede de 10 bani s-au mai bătut în anii 1954
(1.600.000 de exemplare), 1955 (4.100.000 de exemplare) şi 1956 (18.400.000 de exemplare)27.
Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape
identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de
milesim şi de steaua cu cinci colţuri
ataşată în partea de sus a stemei, iar pentru
anii 1955-1956 de titulatura statului, scrisă REPUBLICA POPULARA ROMINA (conform regulilor ortografice folosite
între 1954-1963 în loc de „” se va folosi „Δ).
25 bani 1952
Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată.
Diametru: 22 mm. Greutate: 3,6 g. Monetăria: Moscova.
Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 43.600.000 de exemplare28.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă o linie
orizontală.
Revers: În centru, pe două rânduri, valoarea nominală,
25 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952. Cunună de ramuri de stejar.
Monede de 25 de bani
s-au mai bătut în anii 1953 (1.100.000 de exemplare), 1954 (11.600.000 de
exemplare) şi 1955 (16.700.000 de exemplare)29.
Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape
identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de
milesim şi de steaua cu cinci colţuri
ataşată în partea de sus a stemei, iar pentru
anul 1955 de titulatura statului, scrisă REPUBLICA
POPULARA ROMINA (conform regulilor ortografice folosite între 1954-1963 în
loc de „” se va folosi „Δ).
Monedele din seria anului 1952 au fost singurele piese
din perioada regimului comunist bătute în afara graniţelor, în URSS. Din cauza
influenţei sovietice se vor realiza monede ce nu au nici o legătură cu tradiţia
noastră monetară. Astfel, odată cu reforma monetară din 1952 va fi bătută
moneda cu valoare nominală de 3 bani, pentru ca în 1960 să apară moneda de 15
bani, iar în 1963 moneda de 3 lei.
Reforma monetară din ianuarie 1952 a avut un caracter
deflaţionist (în acest sens este o continuare, la altă scară, a reformei
monetare din 1947), urmărind reducerea banilor
aflaţi în circulaţie în vederea
realizării unui echilibru între
numerarul aflat la populaţie şi volumul de mărfuri pe care statul putea să-l
ofere (între 1947 şi 1952 se crease un dezechilibru între cerere şi oferta de
pe piaţa bunurilor de consum deoarece cererea crescuse mai mult decât
posibilităţile de acoperire ale economiei în condiţiile în care colectarea
produselor agricole era considerată necorespunzătoare, iar producţia industrială
a mărfurilor de larg consum era insuficientă).
Reforma monetară din ianuarie 1952 a avut şi victime
colaterale. Pe fondul luptei politice pentru putere din interiorul Partidului Muncitoresc Român, aplicarea
reformei monetare a fost preluată de Comitetul Central al PMR, în timp ce
conducerile Băncii de Stat şi a Ministerului Finanţelor au fost arestate sub
acuzaţia de „deviere spre dreapta” şi de greşeli comise în cursul elaborării
reformei (unii dintre cei arestaţi vor muri în închisoare, însă cei rămaşi în
viaţă vor fi eliberaţi şi reabilitaţi în anul 1957) 30.
Prin Hotărârea
Consiliului de Miniştri din 31 ianuarie 1954 are loc o nouă modificare a
conţinutului de aur al leului. Leul este echivalent cu 0,148112 g. aur fin31.
Această majorare a conţinutului de aur nu va influenţa în niciun fel situaţia
financiară internă deoarece avea, ca şi
modificările din 1947 sau 1952, un caracter convenţional (nu reflecta raportul
real al puterii de cumpărare). Această modificare a determimat doar schimbarea
cursurilor oficiale ale celorlalte valute faţă de leu, în condiţiile în care
statul deţinea monopolul valutar şi practica un curs oficial fix.
Pentru funcţionarea economiei socialiste este introdus
un sistem unic de preţuri, este organizată normarea muncii şi este introdus un
nou sistem de retribuire a muncii. În timp ce salariul mediu era în jur de 500
lei, o convorbire telefonică, nelimitată, costa
cât un ou de găină sau cât un bilet de tramvai, 25 de bani, un kilogram de
zahăr costa, ca şi orezul, 9 lei, unul de carne de porc începea de la 8-9 lei,
uleiul era 9 lei, 0,5 litri de bere erau 2 lei, litrul de lapte de vacă era
1,10 lei iar litrul de benzină 3,5 lei32.
Fabricarea monedelor de 50 de bani fost reglementată
de Hotărârea Consiliului de Miniştri
pentru punerea în circulaţie a monedei metalice de 50 bani din 25 aprilie
195533.
50 bani 1955
Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată.
Diametru: 25 mm. Greutate: 4.55 g. Monetăria:
Bucureşti. Gravor: H. Ionescu (numele sau
iniţialele numelui gravorului vor fi trecute pe monedele perioadei comuniste
pentru ultima oară pe piesele emise în 1951). Tiraj: 11.400.000 exemplare34.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMÎNA (la „Δ este folosit semnul diacritic specific, însă acest
demers pare singular deoarece nu s-a avut în vedere şi celelalte cuvinte). În
centru stema republicii populare, iar dedesubt milesimul ce are în stânga şi în
dreapta câte două semne pătrate.
Revers: În părţi valoarea nominală 50 / BANI. În centru un muncitor în picioare, cu mânecile
suflecate prelucrând cu ciocanul, aflat în mâna dreaptă, o piesă metalică ce
este ţinută cu un cleşte pe o nicovală. În fundal este prezentat un peisaj
industrial, cu trei coşuri şi o bandă transportoare.
Desenul de pe revers este identic cu cel al monedei de
20 lei 1951 însă există unele diferenţe faţă de această piesă: valoarea
nominală este diferită, lipseşte numele gravorului, metalul folosit este diferit, stema este cu
stea, la titulatura statului este folosit „Δ(conform normelor ortografice ale
momentului).
Monede de 50 de bani, cu aceleaşi caracteristici, au fost bătute şi
în 1956, singura diferenţă fiind dată de milesim. Tirajul acestor piese a fost
de 11.400.000 de exemplare 35.
La 10 martie 1960 este adoptată Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru autorizarea Ministerului
Finanţelor de a înlocui treptat monedele metalice emise în baza H.C.M.
nr.149/26 ianuarie 1952 cu noi monede metalice de 5, 10, 15, 25, 50 de bani şi 1 leu
fabricate din oţel placat cu nichel36. Conform acestei hotărâri vor fi bătute monedele de 15 şi 25 de
bani, primele monede din oţel placat cu nichel realizate în timpul regimului
comunist. Baterea acestor monede va fi posibilă deoarece monetăria realizase o
tehnologie proprie de fabricare a rondelelor monetare.
15 bani 1960
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Diametru: 19,5 mm. Greutate: 2,88 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H. Ionescu37.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMINA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă, între
două semne pătrate, milesimul 1960.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.
Monede de 15 bani cu aceleaşi caracteristici s-au
bătut între anii 1960-1963 şi 1965-1966, tirajul
total al acestor emisiuni fiind de 126.900.000 de exemplare38.
Aceste piese aveau milesimul 1960 singura diferenţă fiind la cele emise între
1965-1966 la care titulatura statului era REPUBLICA
POPULARA ROMANA (între timp se revenise la scrierea cu „” din „A”, însă la
titulatura statului nu vor fi folosite semnele diacritice).
25 bani 1960
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Diametru: 22 mm. Greutate: 3,38 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H. Ionescu39.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMINA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă, între
două semne pătrate milesimul, 1960.
Revers: Deasupra, pe două
rânduri, valoarea nominală 25 BANI.
Dedesubt un muncitor conducând un tractor pe un ogor, spre stânga, iar în
dreapta mănunchi de spice de grâu. Tractorul reprezentat pe monedă este primul
tractor românesc (UTOS - Uzina de Tractoare, Oraşul Stalin), cu pneuri
fabricate la Braşov (oraşul Stalin între
1950-1960), între 1957-1962, sub licenţă MTZ (Minsk-URSS) 40.
Monede de 25 de bani, cu
aceleaşi caracteristici s-au bătut între anii 1960-1962
şi 1964-1966, tirajul total al acestor emisiuni
fiind de 87.600.000 de exemplare41.
Aceste piese aveau milesimul 1960.
Fabricarea noilor
monedelor de 5 bani, 1 leu şi 3 lei a fost reglementată prin Dispoziţia Consiliului de Miniştri pentru
completarea H.C.M. nr. 257/10. III.1960,
autorizându-se Banca de Stat a Republicii Populare Române să pună în circulaţie
monede metalice de 5 bani, 1 leu şi 3 lei, şi să
retragă treptat moneda metalică de 50 bani din 11 februarie 196342
5 bani 1963
Metal: oţel placat cu
nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g.
Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu43.
Avers: În centru stema
republicii populare.
Revers: Pe două rânduri
valoarea nominală 5 BANI, iar
dedesubt milesimul, 1963.
Monede de 5 bani, cu
acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1963-1966, într-un tiraj total de
126.900.000 de exemplare44.
1 leu 1963
Metal:
oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Feţe amplasate
medalistic. Diametru: 24 mm. Greutate:
5,06 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu45.
Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru
stema republicii populare, iar sub stemă, între două semne pătrate, de fiecare
parte, milesimul 1963.
Revers: În partea
centrală un muncitor, arând pe un ogor, cu un tractor ce trage un plug cu cinci brazde, spre dreapta. În
fundal în stânga sonde, iar în dreapta
munţi deasupra cărora răsare soarele.
Deasupra, în stânga sus şi în exergă
valoarea nominală 1/LEU.
Monede de 1 leu, cu
acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1963-1965 într-un tiraj total de
71.910.000 de exemplare46.
3 lei 1963
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Feţe amplasate medalistic. Diametru: 27 mm. Greutate: 5,86 g.
Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu47.
Avers: REPUBLICA
POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare iar sub stemă, între
două semne pătrate, de fiecare parte, milesimul 1963.
Revers: Imaginea unei rafinării de petrol, cu două
sonde, iar în exergă valoarea nominală, 3 LEI.
Monede de 3 lei, cu acelaşi milesim, s-au bătut între
anii 1963-1965, într-un tiraj total de 18.436.000 de exemplare48.
Cu o monedă de 3 lei puteam merge, în anii ’80, la un
fim sau la un suc, iar dacă mai adăugam 60 de
bani puteam cumpăra o pâine, dacă aveam disponibile două tichete de pe
cartelele lunare de alimente.
Monedele bătute între anii 1960-1963 au desene noi, cu
teme des folosite în epocă (activităţi agricole sau industriale). Aceste teme
vor fi păstrate pe toată perioada regimului comunist, astfel că astăzi
constatăm că mai bine de trei decenii au fost folosite doar cinci tipuri de
monede, chiar dacă în anul 1966 au apărut mici diferenţe determinate de
schimbarea titulaturii statului, iar ulterior,
între 1975-1982, o parte dintre ele au
fost făcute din aluminiu. Metalul cel mai des folosit la baterea acestor monede
a fost oţelul placat cu nichel, metal ce a permis menţinerea lor în circulaţie
perioade îndelungate (primele monede din acest material au fost bătute în anii
1943-1944). Singura noutate în acest peisaj monetar cenuşiu va fi apariţia unei
noi monede de 5 lei, în1978. Monedele de 1 leu şi 3 lei vor circula, o
perioadă, în paralel cu bancnotele de 1 leu şi 3 lei.
Proclamarea Republicii Socialiste România a
determinat, printre altele, modificarea titulaturii Băncii de Stat a Republicii
Populare Române în Banca Naţională a Republicii Socialiste România şi a
monedelor aflate în circulaţie, noua realitate impunând schimbarea stemei şi a
denumirii statului de pe însemnele monetare.
Iniţial, la 21 august 1965, a fost adoptată Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru
menţinerea în circulaţie a actualelor semne monetare cu Stema şi numele
Statului, Republica Populară Română49. Se pare că această decizie a fost luată din dorinţa ca statul să
nu facă cheltuieli suplimentare cu noi emisiuni monetare, monedele cu noua
stemă şi cu noua titulatură a statului urmând a fi introduse în circulaţie
treptat, odată cu retragerea din circulaţie (datorită uzurii) a emisiunilor din
anii 1960 şi 1963. Probabil că şi din această cauză desenul emisiunilor
monetare ce au milesimul 1966 este identic, pe revers, cu al emisiunilor din
anii 1960 şi 1963. Această decizie va fi confirmată de Hotărârea Consiliului de Miniştri privind retragerea şi încetarea puterii
circulatorii a biletelar de bancă de 1, 3, 5, 10, 25
şi 100 lei, emisiunea 1952, purtând denumirea anterioară a statului, Republica
Populară Română din 27 februarie 197050. În
articolul al II-lea se preciza
că: „monedele metalice de 1 şi 3 lei, precum
şi monedele metalice divizionare de 1, 3, 5, 10, 15 şi 25 de bani, purtând denumirea anterioară a statului,
Republica Populară Română, îşi păstrează puterea circulatorie şi vor continuă
să circule paralel cu monedele metalice purtând noua denumire a statului,
Republica Socialistă România”. Oficial erau în circulaţie, pe toată perioada
regimului comunist, toate monedele emise începând cu anul 1952, însă monedele
emise în perioada 1952-1960 vor fi treptat retrase din circulaţie, până la
începutul anilor’70.
Fabricarea noilor monede a
fost reglementată prin Hotărârea
Consiliului de Miniştri prin care se aprobă ca Banca Naţională a Republicii
Socialiste România să bată începând din anul 1966 monede matalice de 5 bani, 15
bani, 25 de bani, 1 leu şi 3 lei având imprimată stema şi noua denumire a
statului: Republica Socialistă România din 11 iunie 196651.
5 bani1966
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H.
Ionescu52.
Avers: În centru stema republicii socialiste.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul, 1966.
Monede de 5 bani, cu acelaşi milesim, s-au
bătut între anii 1966-1968 într-un tiraj total de 106.881.000 de exemplare53.
15 bani 1966
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Diametru: 19,5 mm. Greutate: 2,88 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H. Ionescu54.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate milesimul, 1966.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.
Monede de 15 bani, cu aceleaşi milesim, s-au bătut
între anii 1966-1968 tirajul total al acestor emisiuni fiind de 41.165.000 de exemplare55.
25 bani 1966
Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Diametru: 22 mm. Greutate: 3,38 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H. Ionescu56.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate milesimul, 1960.
Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 25 BANI. Dedesubt un muncitor conducând
un tractor pe un ogor, iar în dreapta mănunchi de spice de grâu.
Monede de 25 bani, cu aceleaşi milesim, s-au bătut
între anii 1966-1968 tirajul total al acestor emisiuni fiind de 18.955.000 de
exemplare57.
1 leu1966
Metal: oţel placat cu nichel-oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă. Feţe amplasate medalistic. Diametru: 24,5 mm. Greutate: 5,06 g.
Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu58.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate, de fiecare parte,
milesimul 1966.
Revers: În partea centrală un muncitor, arând pe un
ogor, cu un tractor ce trage un plug cu
cinci brazde, spre dreapta. În fundal în
stânga sonde, iar în dreapta munţi deasupra cărora răsare soarele. Deasupra, în
stânga sus şi în exergă valoarea
nominală 1/LEU.
Monede de 1 leu, cu acelaşi milesim, s-au bătut între
anii 1966-1968 într-un tiraj total de 75.437.000 de exemplare59.
3 lei 1966
Metal: oţel placat cu nichel-oţel 950‰, nichel 50‰.
Muchie netedă cu două linii ondulate separate cu câte o stea cu cinci colţuri.
Feţe amplasate medalistic. Diametru: 27 mm. Greutate: 5,86 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H.
Ionescu60.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate, de fiecare parte, milesimul 1966.
Revers: Imaginea unei rafinării de petrol, cu două
sonde, iar în exergă valoarea nominală 3
LEI.
Monede de 3 lei, cu acelaşi milesim, s-au bătut între
anii 1966-1968, într-un tiraj total de 8.477.000 de exemplare61.
Monedele cu milesimul 1966 au fost puse în circulaţie
în 1967 (în 1966 încă se mai băteau
monede cu milesimul 1960 sau 1963). Din literatura de specialitate aflăm
că aceste monede au fost bătute, cu acelaşi milesim, până în 1968 însă având în
vedere perioada lungă de timp în care au circulat putem presupune că ele au
fost bătute şi după această dată. Aceste
monede, ca şi monedele de aluminiu emise ulterior au avut putere circulatorie
până la 31 decembrie 1996, conform Circularei BNR nr.33 din 2 decembrie 199662.
Ultimele emisiuni monetare uzuale ale regimului
comunist au fost bătute între anii 1975-1982. Ele vor circula în paralel cu
emisiunile cu valori nominale similare, din oţel placat cu nichel ce aveau
milesimul 1963 şi 1966. Toate aceste emisiuni au fost din aluminiu, un
metal ieftin, folosit pentru prima oară
la baterea monedelor de 25 şi 50 de bani din 1921. Alături de valorile nominale
consacrate de 5, 15, 25 de bani, 1 leu
şi 2 lei, va fi bătută o monedă nouă, de 5
lei, care va circula în paralel cu bancnota de 5 lei,
emisiunea 1966. Pentru aceste emisiuni nu se cunoaşte tirajul.
5 bani 1975
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 16
mm. Greutate: 0,55 g. Monetăria: Bucureşti.
Gravor: H.Ionescu63.
Avers: În centru stema republicii socialiste.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul 1975.
15 bani 1975
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 19,5
mm. Greutate: 0,95 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu64.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate, milesimul 1975.
Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.
5 lei 1978
Metal: aluminiu 962‰, 35‰ magneziu, 5‰ mangan. Muchie
netedă cu două linii ondulate separate de câte un romb cu axa mică așezară
vertical. Diametru: 29 mm. Greutate: 2,8 g. Monetăria: Bucureşti 65.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate, milesimul 1978.
Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 5 LEI. Circular, două ramuri de spice de
grâu continuate cu câte un segment de roată dinţată. Sub valoarea nominală
elemente din industria chimică, sondă de petrol, şi centrală hidroelectrică cu
stâlp de înaltă tensiune. Cerc perlat exterior.
După părerea unor specialişti această piesă are trei
variante, diferenţele fiind date de mărimea picioarelor trepiedului din partea
dedicată industriei chimice66.
25 bani 1982
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 22
mm. Greutate: 1,13 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu67.
Avers: REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă,
între două semne pătrate, milesimul 1982.
Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 25 BANI. Dedesubt, un muncitor conducând
un tractor (este acelaşi tractor ce apare şi pe monedele din 1960 sau 1966) pe
un ogor, spre stânga, iar în dreapta mănunchi de spice de grâu.
Singurele monede de aur şi de argint emise în perioada
regimului comunist au avut ca temă aniversarea a „ 2050 de ani de la crearea
statului dac centralizat şi independent”. În acest scop la 30 noiembrie 1981 a
fost emis Decretul Consiliului de stat
pentru emiterea unor monede jubiliare din aur şi argint. Monedele, destinate
comercializării pe piaţa numismatică internaţională, au fost bătute, în anii
1982-1983, la Monetăria Franklin Corporation din Pennsylvenia (SUA) deoarece
Monetăria Statului nu avea utilajele pentru a asigura calitatea necesară
(cantitatea de metal necesară urma să fie asigurată de firma producătoare, iar în schimbul dreptului de emisiune Banca
Naţională a României urma să primească 30% din valoarea fiecărei monede vândute
şi câte 30 de piese din fiecare emisiune)68. Conform contractului în
trei ani urmau a fi bătute 7500 de piese anual, de calitate proof, pentru
fiecare valoare nominală din care să se realizaze şi 1000 de seturi cu toate
cele patru monede emise (fiecare piesă
urma să poarte un număr de serie pe muchie) însă în 1982 s-au bătut 1436 de piese
(508 de 500 de lei şi 928 de 100 de lei), iar în 1983 s-au bătut 1874 de piese
(342 de 1000 de lei, 346 de 500 de lei, 592 de
100 de lei şi 591 de 50 de lei) ceea ce înseamnă un total de 3310 de piese din care s-au vândut 2905 de exemplare, 180
au fost primite de Banca Naţională a României, 88 au fost reţinute de firma
producătoare şi şapte au fost declarate pierdute în timpul transportului69.
Monedele de argint (cu titlul de 925‰, diametrul de 28 şi 37 mm şi greutatea de
15 şi 30 de grame) au valoarea nominală de 50 şi 100 de
lei, iar monedele de aur (cu titlul de 900‰, diametrul de 25 şi 28 mm şi
greutatea de 8 şi 16 grame) au valoarea nominală de 500 şi 1000 de lei. Toate
cele patru monede (în 1982 au fost bătute piesele de 100 de lei şi 500 de lei,, iar în 1983 piesele de 50 de lei, 100 de lei, 500 de lei şi 1000 de
lei) au pe avers stema republicii socialiste, titulatura statului, în părţi
milesimul şi dedesubt valoarea nominală (monedele de aur au deasupra valorii
nominale sigla monetăriei şi titlul), în timp ce pe revers monedele de 100 de lei şi 1000 de lei
au în centru bustul unui nobil geto-dac, iar cele de 500 de lei şi 50 de lei au
în centru o scenă de luptă de pe Columna lui Traian (toate cele patru piese au,
între două cercuri concentrice, inscripţia: 2050·ANI·DE·LA·CREAREA·STATULUI·DAC·CENTRALIZAT·ŞI·
INDEPENDENT·1980·)70.
La începutul anilor’80 criza economică, generată în
primul rând chiar de esenţa sistemului comunist, devine tot mai evidentă.
Industrializarea forţată şi investiţiile masive în obiective nerentabile
determină ca domeniul industrial să devină ineficient datorită costurilor mari
de producţie, a calităţii slabe a produselor, şi a productivităţii scăzute,
aspecte generate în primul rând de uzura fizică şi morală a utilajelor
folosite. Agricultura, lipsită de investiţii pentru modernizare şi cu o parte
din terenul arabil degradat datorită exploatării intensive peste limite, nu
dădea rezultatele planificate, astfel că statul este nevoit să facă apel la
ţăranii necooperativizaţi să încheie contracte prin care să predea producţiile
agricole obţinute. În acelaşi timp este mărită suprafaţa cultivată prin
sistematizarea satelor sau prin transformarea păşunilor comunale în terenuri
agricole. Industria bunurilor de consum şi serviciile au fost permanent
neglijate astfel că populaţia nu se putea aproviziona nici măcar cu produse de
strictă necesitate. Acest ultim fapt determină blocarea pieţii, a circulaţiei
băneşti şi creşterea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei, astfel că statul,
dorind să absoarbă masa monetară în exces şi să-şi procure fonduri pentru
investiţiile planificate, atrage aceşti bani prin obligarea salariaţilor să
participe cu „părţi sociale la constituirea fondului de dezvoltare economică”
sau prin alte taxe aberante: „taxa de celibat”, „impozitul pe familiile fără
copii” ş.a.
Datorită exportului masiv de produse alimentare,
pentru folosirea acestor resurse la plata forţată a datoriei externe (în 1980
datoria externă era de 10,2 miliarde dolari), alimentele de primă necesitate
sunt tot mai greu de găsit în magazine. Nivelul de trai era în scădere
continuă, alimentele sunt raţionalizate, energia electrică şi căldura se
furniza după program, combustibilul era distribuit în cantităţi limitate,
asistenţa medicală era insuficientă ş.a. Din 1981 sunt introduse cartele cu
raţii la pâine, ulei, zahăr (la carne nu s-au introdus cartele pentru că în
aceste condiţii trebuia asigurată populaţiei o anumită cantitate lunar). Mai
mult, pentru a se justifica raţiile stabilite la produsele alimentare este
adoptat un program de „alimentaţie ştiinţifică” a populaţiei .
Preţurile erau stabilite artificial, după principii
ideologice, fapt ce a determinat dereglări grave în domeniul economic. Aceste
probleme erau rezolvate prin ajustări însă, pentru păstrarea controlului,
reaşezarea preţurilor se făcea la nivel naţional. Chiar şi în aceste condiţii
preţurile înfluenţau salariul real şi puterea de cumpărare a populaţiei.
Deoarece cei doi parametri erau în continuă scădere pentru a se „demonstra”
creşteri se apela, propagandistic, la tot felul de artificii sau omisiuni (nu
erau luate în calcul noile impozite sau nu se avea în vedere majorările de
preţuri la unele produse).
Eşecul economic determinat, printre altele, de
blocajul financiar şi de pierderile enorme înregistrate în fiecare an, a
însemnat începutul unei lungi perioade de lipsuri şi de sărăcie pentru
majoritatea românilor, astfel că momentul
decembrie 1989 a venit ca o binecuvântare pentru un popor aflat pe ultima
treaptă a deznădejdii.
Între 1948 - 1952 au
fost emise 14 monede din care 9 din aluminiu şi 5 din cupru-nichel-zinc, între
1952-1963 au fost emise 27 de monede dintre care
10 din cupru-nichel, 12 cupru-aluminiu
şi 5 din oţel placat cu nichel, iar între 1966-1982 au fost emise 9 monede
dintre care 5 din oțel placat cu nichel şi 4 din aluminiu71.
NOTE :
1. Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui,
vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 258-259.
2. Ibidem,
p. 231.
3. Ibidem,
p. 161.
4. Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire
la emisiunile monetare în România în Buletinul
Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128,
Bucureşti, 1981, p. 419.
5. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol
I, Galeria numismatică, Bucureşti, 2009,
p. 290.
6. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.
7.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1950-691
8. Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 63.
9. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.
10.
http://romaniancoins.org/ro20lei1951.html
11. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.
12.George Buzdugan, Octavian
Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi
bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1977, p. 273.
13.
http://www.bancnote-monede.ro/2-lei-1951-1952/
14. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 259.
15. Ibidem.
16.
Marian Bolum, Studii şi articole de
numismatică, Editura Sfera, Bârlad, 2012, p. 230-240.
17. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.
18. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol
I, Galeria numismatică, Bucureşti, 2009,
p. 330-332.
19. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 264.
20. Ibidem.
21.
Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.
22.
http://romaniancoins.org/ro1ban1952.html
23. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 67.
24.http://www.gcoins.net/en/catalog/view/36858#.T_hHqnpCCe0
25. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 67-68.
26. George Buzdugan, Octavian
Luchian, Constantin Oprescu, op.cit.,
p 275.
27. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 68.
28.http://transylvaniannumismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=7428
29. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 67-68.
30. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 268.
31. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 25.
32.http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_128313/revenire_metode-de-reactualizare-leu-1947-dupa-stabilizare-leu-2010.html#ixzz1wwihuGYV
33. Aurică
Smaranda, op.cit., p. 420.
34.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/50-bani-1955-236
35. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 303.
36. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.
37.
http://www.bancnote-monede.ro/15-bani-1960/
38. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 304.
39.http://www.ebay.com/itm/ws/eBayISAPI.dll?ViewItem&item=250985523977&_trksid=p2992.m753
40.
http://romaniancoins.org/ro25bani1960.html
41. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 68.
42. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.
43. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 305.
44. Ibidem.
45. Ibidem.
46. Ibidem.
47.http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=95&Itemid=127
48. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 68.
49. Aurică Smaranda, op.cit., p.420.
50.http://transylvaniannumismatics.com/portal/modules/AMS/article.php?storyid=154
51. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.
52. George Buzdugan, Octavian
Luchian, Constantin Oprescu, op.cit.,
p. 277.
53. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 70.
54. Ibidem, p. 69.
55. Ibidem, p.
70.
56.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/25-bani-1966-23
57. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 70.
58. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 305.
59. Ibidem.
60.http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=96&Itemid=128
61. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 70.
62.
http://romaniancoins.org/ro5bani1966.html
63.http://www.romania-numismatica.eu/Monede-Romania-1966-1989-Republica-Socialista-Romania.html
64.
http://civ-coins-collection.blogspot.ro/2011/12/romania-15-bani-1975.html
65. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 311.
66.
http://romaniancoins.org/ro5lei1978.html
67.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/25-bani-1982-579
68. Dan Ilie, Emisiuni de aur şi argint 1982 şi 1983 în Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 408-410.
69. Ibidem.
70. Ibidem.
71. Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti
emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 27-30.