Ultimele monede emise în timpul domniei regelui Mihai I
PROF.
MARIAN BOLUM-BÂRLAD
Instaurarea guvernului Groza, la 6 martie,
1945, a însemnat începutul procesului de instaurare a comunismului în România.
Partidul Comunist din România sprijinit de guvernul sovietic care controla prin
trupele sale tot teritoriul țării, a luat măsuri pentru a impune prin orice
mijloace noul regim.
În domeniul economic s-a urmărit preluarea
controlului asupra producției, repartiției și circulației bunurilor, o etapă a
acestui proces, fiind etatizarea Băncii Naționale a României și apoi trecerea
în proprietatea statului a întregului sistem bancar.
Etatizarea băncii de emisiune a început
prin impunerea în Consiliul de administrație a unor reprezentanți ai comuniștilor
și s-a încheiat prin Legea pentru
etatizarea și organizarea a Băncii Naționale a României din 28 decembrie
1946, publicată în Monitorul Oficial nr.
298 din 28 decembrie 19461. Conform acestei legi, Banca Națională a
României continuă să funcționeze ca o societate comercială, deoarece activa
încă într-un sistem preponderent capitalist, cu un capital de 600.000.000 de
lei împărțit în 200.000 de acțiuni a câte 3.000 de lei fiecare, acțiuni ce erau
deținute în totalitate de stat, care numea prin decret conducerea (atribuțiile
Adunării generale treceau asupra Consiliului de Miniștri) 2. Unele
din atribuțiile Băncii Naționale a României rămân neschimbate (dreptul de a
emite bancnote sau obligația de a avea o acoperire de 25% din suma totală a
angajamentelor la vedere în aur sau devize convertibile în aur), însă în
calitate de mandatară a statului, banca avea control asupra creditelor tuturor
instituțiilor bancare publice sau particulare (putea cere informații, să facă
recomandări, dădea norme. instrucțiuni, făcea investigații sau chiar putea da
sancțiuni printr-un delegat cu puteri depline care îndeplinea dispozițiile
date)3. Prin aceste noi atribuții Banca Națională a României, ca
reprezentantă a statului, controlează și dirijează creditul, solicitanții
fiind obligați să prezinte situația financiar-contabilă, să dovedească
necesitatea și modul de utilizare a banilor împrumutați (aveau prioritate creditele
pentru producție, cele pentru consum individual fiind interzise). Controlând
creditul statul avea astfel control și asupra întreprinderilor deși
proprietatea particulară era încă dominantă.
Refacerea economică se realiza cu
dificultate datorită efortului financiar de trecere la economia de pace, a
penuriei de materii prime, a productivității scăzute, a activităților
speculative, a recoltelor slabe, a evaziunii fiscale dar și datorită
prevederilor Convenției de armistițiu, a exploatării resurselor țării prin
tratatele economice pe termen lung cu URSS sau a înființării societăților mixte
româno-sovietice, sovromurile.
Deficitele bugetare mari ale statului vor
fi acoperite, în special, prin împrumuturi la banca de emisiune ceea ce va
determina creștea valorii totale a banilor aflați in circulație, prin
realizarea unor noi emisiuni, fapt ce va duce la deprecierea leului și
accelerarea inflației. În august 1947, circulația bancnotelor era de 75 de ori
mai mare decât in 1945, crescând de la 650 de miliarde la 48.451,6 de
miliarde, în timp ce valoarea banilor divizionari metalici și de hârtie crește
de 24 de ori, de la 17,6 miliarde de lei la 425,4 miliarde de lei, la aceste
sume adăugându-se și alte mijloace emise de Ministerul Finanțelor4.
Legea
nr. 287 pentru reforma monetară a
fost adoptată de Adunarea Deputaților, cu unanimitate de voturi, la 15 august
1947 și a fost publicată în Monitorul
Oficial nr.187 din 16 august 1947. Legea avea un conținut identic cu Decizia nr. 20 a Comisiei ministeriale
pentru redresarea economiei și stabilizare monetară publicată în Monitorul Oficial nr.186 din 15 august 19475.
În primul articol se preciza că nu mai au
curs legal și se retrag din circulație biletele de bancă emise de Banca Națională
a României ce au avut putere circulatorie până la 15 august 1947, monedele
emise de Ministerul Finanțelor ce au avut putere circulatorie până la 15 august
1947 cât și alte instrumente monetare: bonurile de casă, bonurile de tezaur,
certificatele de plată, bonurile de tezaur de compensație, bonurile de
înzestrare a armatei, toate aceste mijloace de plată fiind denumite în lege
„lei vechi” 6.
Articolul II ne anunță că se pun în
circulație, având curs legal, noi semne monetare: bilete de bancă emise de
Banca Națională a României cu valori de 100, 500, 1000 de lei și monede
divizionare emise de Ministerul Finanțelor cu valori de 0.50, 1, 2, 5 lei din
metal și 20 de lei din hârtie, în limita plafonului de 10% din emisiunea BNR,
aceste mijloace de plată fiind denumite „lei stabilizați ” 7.
Cu această ocazie se stabilește, în
articolul III, că unitatea monetară, leul, conține 6,60 miligrame aur cu
titlul de 900‰ (5,94 miligrame aur fin), prețul unui kilogram de aur fin fiind
de 168.350,17 de lei (la ultima reevaluare din aprilie 1941 prețul unui
kilogram de aur fin era de 211.111,10 lei, iar leul conținea oficial, 9
miligrame aur) 8.
Spații ample sunt acordate preschimbării
leilor vechi în lei stabilizați. Raportul de preschimbare este stabilit la
20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat (articolul VI). Preschimbarea se
făcea pe baza listelor, întocmite conform deciziei Comisiei ministeriale
pentru redresarea economiei și stabilizare monetară, până în ziua de 21 august
1947, orele 20 (articolul VII). Sumele preschimbate erau următoarele:
salariații și pensionarii - 3.000.000 de lei, agricultorii și toți cei ce
locuiau la sate - 5.000.000 de lei de familie (cei care au predat cotele
obligatorii de cereale mai primeau 2.500.000 de lei), persoanele ce aveau o
profesie, invalizii, văduvele și orfanii de război - 3.000.000 de lei, cei ce
nu puteau dovedi că au o profesie -1.500.000 de lei, alte persoane, aflate în
spitale, azile, închisori, tabere de muncă, internate, cazărmi - 1.500.000 de
lei (articolul VIII). Instituțiile publice cu patrimoniu propriu pot preschimba
toate sumele pe care le dețin, persoanele juridice, întreprinderile și fermele
model (cu excepția întreprinderilor care fac comerț de mărfuri) pot preschimba
o sumă egală cu totalul salariilor din luna iulie 1947, trupele armatelor
aliate (armata sovietică de ocupație) pot preschimba o sumă în limita alocației
lunare, iar misiunile diplomatice, o sumă egală cu suma pusă la dispoziție în
luna precedentă (articolele IX-XIII) 9.
Sumele nepreschimbate urmau a fi depuse în
15 zile, la instituțiile de credit, în cont blocat fără dobândă, iar depunerile
se blocau fără dobândă (articolul XIV). De asemenea, se blocau la instituțiile
specifice: orice fel de cecuri, mandatele și scrisorile de valoare, ordinele de
plată, mandatele de plată, libretele de economii, dividendele, dobânzile sau
orice venituri similare neîncasate. Deblocarea sumelor amintite se putea face
prin jurnal al Consiliului de Miniștri sau de către Banca Națională a României
(articolele XV-XIX) 10.
Plata datoriilor publice și particulare,
cu excepția salariilor și pensiilor, era amânată până la data de 1 septembrie
1947, iar apoi urmau să fie plătită în lei stabilizați, la fel ca și
impozitele, taxele amenzile sau alte obligații către stat. De asemenea, urmau a
fi stabilite noile impozite, taxe, amenzi sau alte obligații către stat,
recalculate în lei stabilizați, veniturile din diverse rente sau obligațiuni,
cât și bonurile emise de diverse instituții. În același timp sunt recalculate
bugetele comunelor, județelor și bugetul statului în lei stabilizați
(articolele XXIII-XXVII) 11.
Articolul XXX, ultimul, prevede că
abaterile de la prevederile acestei legi se pedepsesc conform legii
sabotajului economic12.
Fabricarea monedelor prevăzute de Legea pentru reforma monetară a fost
reglementată prin Decretul pentru
autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de
50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei din metal și 20 lei de hârtie din 14 august
194713.
50 bani 1947
Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc
370‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: București și Monetăria Budapesta. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 13.266.000 exemplare14.
La Monetăria
Budapesta au fost bătute 738.000 exemplare, însă acestea nu pot fi deosebite
de cele realizate la București deoarece nu au nici un semn distinctiv15.
Avers: În centru, coroana regală. Deasupra
ROMANIA, iar dedesubt, milesimul 1947, între două semne pătrare.
Revers: În centru, pe două rânduri,
valoarea nominală, 50 BANI.
1 leu 1947
Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc
370‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Monetăria: București. Gravor: H.
Ionescu. Tiraj: 89.341.000 exemplare16.
Avers: În centru stema mică a țării
așezată pe o ramură de măslin. Deasupra ROMANIA,
iar dedesubt milesimul 1947.
Revers: Între două ghirlande de spice de
grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 1
LEU.
2 lei 1947
Metal: cupru 920‰, zinc 80‰. Muchie
netedă. Diametru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria:
Kremnica, Cehoslovacia. Gravor: H. Ionescu. Tiraj:
40.000.000 exemplare17.
Avers: În centru, stema mică a țării
așezată pe o ramură de măslin. Deasupra, ROMANIA,
iar dedesubt milesimul 1947.
Revers: Între două ghirlande de spice de
grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 2
LEI.
5 lei 1947
Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă.
Diametru: 23 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria:
București și Monetăria Budapesta. Gravor: H.
Ionescu. Tiraj: 56.026.000 exemplare18.
La Monetăria
Budapesta au fost bătute 2.683.000 de exemplare, însă acestea nu pot fi
deosebite de cele realizate la București deoarece nu au nici un semn distinctiv19.
Avers: MIHAI
I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât numele gravorului. În
exergă, între două semne pătrate, milesimul 1947.
Revers: În stânga valoarea nominală, 5 LEI, iar în dreapta, semicircular, un
mănunchi de spice de grâu.
Această piesă este ultima monedă care are
efigia regelui Mihai I, ultima emisiune monetară realizată în timpul monarhiei
și prima care va fi scoasă din circulație de regimul comunist.
În același timp cu Legea pentru reforma monetară a fost adoptată Legea nr. 283/1947 publicată în Monitorul
Oficial, partea I, 115, nr.186 din 15 august 1947 prin care se constituie Comisia aurului și a devizelor (printre
altele, stabilea regimul circulației aurului, argintului, platinei și fixa
cursul devizelor străine) și Legea
nr.284/1947, publicată în Monitorul
Oficial nr.186 din 15 august 1947, pentru cedarea de către populație către
Banca Națională a României a aurului (trebuia cedat aurul sub orice formă, cu
excepția bijuteriilor, sau a colecțiilor numismatice,
inclusiv medaliile comemorative emise în 194520), valutei și
a altor mijloace de plată străine (disponibilitățile în conturi și creanțe în
valută străină deținute în țară sau străinătate). Aceste legi au determinat
creșterea rezervelor de aur și valute a Băncii Naționale a României cu o sumă
echivalentă cu cantitatea de 14.545 kg. aur21.
Legislația monetară a fost completată cu Decizia nr.4561/1947 a Ministerului
Industriei și Comerțului, publicată în Monitorul
Oficial nr. 187 din 15 august, 1947, prin care au fost stabilite
principiile formării prețurilor și tarifelor în industrie, agricultură,
prestări de servicii, comerț. Prețurile urmau să fie stabilite prin legi,
decizii, ordonanțe locale, mercuriale, liste vizate de Ministerului Industriei
și Comerțului sau declarații făcute pe propria răspundere de producători.
Prin Legea nr.303/1947 publicată în Monitorul Oficial nr.196 din 27 august,
1947 societățile pe acțiuni sunt obligate să-și recalculeze patrimoniul și să încheie
până la 1 ianuarie 1948 bilanțul de reevaluare în lei stabilizați22.
Reforma monetară a avut importante
consecințe economice, sociale și politice.
Din punct de vedere economic reforma
monetară a însemnat reducerea masivă a banilor aflați în circulație printr-o
deflație masivă cauzată de stabilirea cursului și de sumele foarte mici acceptate
la preschimbare, astfel că monetarul aflat în circulație scade de la 48.451,6
miliarde de lei vechi la 1377,6 milioane de lei noi, reducerea fiind de 99.997%23.
Această situație determină o penurie de bani în primele luni de după
stabilizare, sumele de lei noi fiind insuficiente pentru nevoile economiei însă
circulația bănească crește după plata salariilor și odată cu dezvoltarea
sistemului de plăți fără numerar (cecuri, viramente, compensații bancare).
Ministerul Finanțelor își propune consolidarea stabilizării prin echilibrarea
bugetului de stat, prin creșterea încasărilor, prin reducerea cheltuielilor
bugetare, prin lichidarea evaziunii fiscale dar și prin controlul asupra
producției și circulației mărfurilor, în acest sens fiind adoptată Legea nr.308/1947, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 1
septembrie 1947 prin care era raționalizat consumul de produse alimentare și
industriale de primă necesitate24. Sunt introduse cartelele și
sunt înființate magazine de stat în întreaga țară urmărindu-se astfel și
limitarea comerțului particular. De asemenea, a fost stabilit un nou raport
între prețuri (au o tendință de scădere după primele doua luni de la
stabilizare) și salarii (au scăzut, fiind adaptate la volumul redus al ofertei
de mărfuri). În același timp a crescut stocul de aur al Băncii Naționale a
României la 190.988 kg. valoarea în lei fiind de 32,2 miliarde ceea ce însemna
că aranjamentele la vedere erau acoperite în proporție de 86% (obligațiile
prevăzute de lege erau de 25%). Tot acum este amortizată datoria statului față
de bancă, iar capitalul social al instituției a fost majorat la 2 miliarde de
lei și au fost constituite două rezerve, de 3 miliarde de lei și de 5 miliarde
de lei25.
Reforma monetară a determinat
redistribuirea veniturilor și egalizarea claselor sociale (scop urmărit cu
insistență de noii conducători) fapt ce a produs mari nemulțumiri, însă nu au
avut loc mișcări de stradă datorită prezenței trupelor sovietice de ocupație
care susțineau regimul comunist din România. Având în vedere suma foarte mică
de bani schimbată (ajungea unei familii doar pentru câteva zile) stabilizarea
a însemnat o confiscare a averii, industriașii, negustorii sau chiar o parte
din țăranii fiind complet ruinați. Păturile sărace nu au avut însă nimic de
pierdut pentru că nu mai aveau ce schimba.
Din punct de vedere politic stabilizarea
monetară a avut un caracter de clasă urmărindu-se lichidarea puterii burgheziei,
sacrificiile impuse acestei clase fiind enorme. În condițiile în care procesul
nu a beneficiat de nici un aport de capital străin resursele interne necesare
au fost asigurate prin exproprierea veniturilor.
Reforma monetară a asigurat o stabilitate
temporară a echilibrului monetar (va fi nevoie de o nouă astfel de acțiune în
1952) însă, înainte de toate, a fost o nouă etapă în preluarea puterii depline
de către comuniști. În plan politic procesul s-a încheiat la 30 decembrie 1947,
odată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii. Pe plan economic procesul
de trecere la economia centralizată de stat a mai avut două etape:
naționalizarea întreprinderilor industriale, comerciale, de transporturi,
bancare și de asigurări din 11 iunie 1948 și colectivizarea agriculturii,
realizată între 1949-1962.
NOTE:
1.
Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol III, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 84.
2.
Ibidem.
3.
Ibidem, p. 86.
4.
Ibidem, p. 57.
5.
Erwin Schäffer, Bogdan
Stambuliu, România proiecte, probe
monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică,
București, 2009, p. 325.
6.
Ibidem, p. 326.
7.
Ibidem.
8.
Ibidem, p. 351.
9.
Ibidem, p. 326-327.
10.
Ibidem, p. 327-328.
11.
Ibidem, p. 328-329.
12.
Ibidem, p. 329.
13.
Aurică Smaranda, Lista
cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române,
anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 418.
14.
http://www.bancnote-monede.ro/50-bani-1-leu-2-lei-5-lei-1947/
15.
Erwin Schäffer, Bogdan
Stambuliu, op cit, p. 288.
16.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1947-244
17.
Octavian Iliescu, Paul
Radovici, Monetele României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p.
60.
18.
George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura
Sport Turism, Bucureşti, 1977, p. 273.
19.
Erwin Schäffer, Bogdan
Stambuliu, op cit, p. 289.
20. Marian
Bolum, Medalia comemorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an
XVIII, nr.1(42), Trim.I, 2011.
21.
Costin C. Kiriţescu,
op.cit., p. 122.
22.
Ibidem, p. 123-124.
23.
Ibidem, p. 125.
24.
Ibidem, p. 128.
25.
Ibidem, p. 135.