Ultimele emisiuni monetare cu efigia regelui Carol I

 

ULTIMELE EMISIUNI MONETARE CU EFIGIA REGELUI CAROL I

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În anul 1909 se decide baterea unor noi monede astfel că în anii 1910, 1911, 1912 și 1914 sunt realizate ultimele monede cu efigia regelui Carol I.

     Monedele au valori nominale de 50 bani, 1 leu și 2 lei¹. Ele au fost bătute la Bruxelles și Hamburg, diferența dintre piesele realizate la cele două monetării fiind dată de felul cum a fost realizată muchia zimțată (dreaptă la margini la monetăria Bruxelles și rotunjită la margini la monetăria Hamburg² și de numărul de zimți de pe muchie.

 În anii 1910 și 1914 monedele de 50 bani, 1 leu și 2 lei au fost bătute la cele două monetării menționate, pentru ca în 1911, aceste monede să fie realizate la monetăria Hamburg, iar în 1912, la monetăria Bruxelles³.

     Argintul folosit provine în special de la monedele uzate și retrase din circulaţie. Cu această ocazie au fost topite mo­nede în valoare totală de 28.280.000 lei majoritatea, circa 5 milioane de piese, fiind monede de 5 lei ⁴.

 

         

                                                           50 bani 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Gra­vor: Tasset. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 1.600.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gra­vorului.

Revers: În partea de sus coroana regală, în zona centrală, ramura de măslin, iar în partea de jos milesimul 1914. În părți ROMANIA și valoarea nominală 50 BANI. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 101 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți⁶.

       

                                                            1 leu 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţi, ro­tunjită la margini. Diametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: Tasset / Bassarab. Monetăria Hamburg. Tiraj total: 4.282.935 exemplare ⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală, ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA, iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos, milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 106 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 102 zimți⁸.

     

                                                              2 lei 1914

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu zimți, dreaptă la margini. Diametru: 27 mm. Greutate: 10 g. Gra­vor: Tasset/ Bassarab. Monetăria Bruxelles. Tiraj total: 2.452.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior. Pe cerc numele gravo­rului, TASSET.

Revers: În zona centrală ţărancă torcând, cu fusul în mâna dreaptă, cu furca de tors şi secera în brâu, mergând spre dreapta într-un lan de grâu. În stânga sus ROMANIA iar jos, de-a lungul circumferinţei, numele gravorului BASSARAB. În dreapta sus, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU, iar jos milesimul 1914. Cerc perlat exterior.

Monedele bătute la monetăria Bruxelles au pe muchie 124 zimți, iar cele bătute la monetăria Hamburg au 120 zimți¹⁰.

 După unii specialiști o parte din monedele de 1 leu și 2 lei emise de monetăria Hamburg cu anul 1914 au fost bătute în anul 1915, păstrându-se neschimbat milesimul¹¹.

 Monedele emise între anii 1910-1914 au o nouă grafică, atenția deosebită acordată detaliilor făcând ca aceste piese să fie foarte frumoase. În același timp putem constata că tema folosită la monedele de 1 leu și 2 lei este asemănătoare cu tema monedelor de 50 centime, 1 franc și 2 franci francezi¹² prezentată pe reversul acestor monede: personaj feminin în costum popular cu picioarele goale, linia orizontului şi ma­niera de a prezenta numele gravorului în corpul piesei. Tema prezentată pe aversul acestor monede franceze, ramura de măslin, o întâlnim la piesa de 50 bani bătută în această peri­oadă. Aceste aspecte nu pot fi considerate surprinzătoare în condițiile în care aveam relații deosebite cu Franța. Mai mult, monedele prezentate aveau in epocă diametrul, titlul şi greutatea identică. Aceste teme au fost folosite la monedele franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul primului război mondial, pentru ca ulterior să fie reluate din 1960 și folosite până la introducerea monedei euro¹³. De altfel, cuvântul franc a fost timp îndelungat un sinonim al cuvântului leu, sau în sens mai larg al noțiunii de bani, deoa­rece cele două monede au avut multă vreme cotații egale.

 Emisiunile monetare și variantele lor emise în timpul domniei regelui Carol I au fost relativ numeroase. Au fost bătute monede de 1 ban (1867, 1883, 1888, 1900) și 2 bani de bronz (1867, 1879, 1880, 1881, 1882, 1900), de 5 bani (1867, 1882, 1883, 1884, 1885, 1900, 1905, 1906), 10 bani (1867, 1900, 1905, 1906) și 20 bani (1905, 1906) de bronz sau cupru-nichel, de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei de argint cât și de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei de aur ¹⁴. Meta­lul cel mai folosit a fost argintul. Primele monede de argint de 1 leu au fost realizate în 1870, emisiunile continuând în anii 1873, 1874, 1875 și 1876, sub forma pieselor de 50 bani, 1 leu, 2 lei. După obținerea independenței, au fost relu­ate emisiunile de 50 bani (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901), 1 leu (1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901, 1906, 1910, 1911, 1912, 1914), 2 lei (1881, 1894, 1900, 1901, 1910, 1911, 1912, 1914) iar din 1880 a fost emisă moneda de 5 lei (1880, 1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1901, 1906) ¹⁵. Primele monede de aur aveau valoarea nominală de 20 lei și au fost bătute, intr-un tiraj limitat, în anul 1868, iar ulterior acest nominal a fost bătut în anii 1870, 1883 și 1890. Cele mai reprezentative monede de aur, cu valori nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, au fost bătute în 1906, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I ¹⁶.

 În aprilie 2009, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la nașterea lui Carol I, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din aur dedicată primului rege al României.

     

                                  

                                                         500 lei 2009 ¹⁷

 

Metal: aur 999 ‰. Muchie netedă. Diametru: 35 mm. Greutate: 31,103 g. Monetăria București. Calitate: proof. Tiraj: 250 exemplare. Data emisiunii: 15.04.2009.

Avers: În partea de sus, stema României, central, anul emisiunii - 2009 şi valoarea nominală, 500 LEI. Dedesubt, castelul Peleş într-o ghirlandă de laur, iar în partea de jos, circular, ROMANIA.

Revers: În centru, portretul regelui Carol I şi stema mare a regatului României, în stânga şi în dreapta anii 1839 şi 2009. La exterior, sus, circular, NIHIL SINE DEO iar jos, circular, CAROL I REGE.

 

Note:

 

1.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 21-23.

2.      Constantin G. Urziceanu, Monete moderne românești în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii XXIX- XXXVI, 1935-1942, nr. 83-90, p. 164.

3.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 261-262.

4.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 247.

6.      http://romaniancoins.org/ro50bani1910.html

7.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=57

8.      http://romaniancoins.org/ro1leu1910.html

9.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 253.

10.  http://romaniancoins.org/ro2lei1910.html

11.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 44.

12.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/a-treia-repu­blica-1871-1940

13.  http://www.allnumis.ro/monede/franta/perioada/euro-1999-2009

14.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-23.

15.  Ibidem.

16.  Ibidem.

17.  http://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=501&WebPageId=726

 

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 După obținerea independenței România trece la o poli­tică protecționistă de încurajare a economiei. Crește produc­ția industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și a saltului calitativ din dome­niul transporturilor. Se dezvoltă industria extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agri­col. Se dezvoltă piața internă prin creșterea volumului cir­culației mărfurilor și piața externă prin exporturile de cere­ale, în condițiile adoptării unui tarif vamal protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor, ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă orașele, datorită creș­terii populației ce avea activități industriale sau comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.

     Transformările ce au loc în societatea românească se vor reflecta și în circulația monetară.

     După înființarea Băncii Naționale a României un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României pot fi considerate biletele ipo­tecare (emise, inițial, pentru finanțarea războiului de inde­pendență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu însemnele băncii și semnăturile autorizate¹ pentru ca după ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000 lei².

     Un rol important în reglementarea circulației monedelor a avut Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională³.

     După proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 ma­joritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei⁴. În același timp vor fi bătute și monede mărunte, de bronz.

 

   

                                                           2 bani 1882

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich.  Monetăria București. Tiraj: 5.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/82. Dedesubt, valoarea nominală, 2 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

  Conform unor specialiști, această monedă are trei vari­ante. Variantele sunt determinate de imperfecțiuni ale ma­triței. Ele au unele litere întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/ de la CAROL⁶.

     A fost singura emisiune cu valoarea nominală de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile anilor 1879, 1880 și 1881.

     Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală va fi re­alizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de folosirea titulaturii statului: ROMANIA, pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de mile­sim.

 

                           

                                                                   2 bani 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exem­plare⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În cen­tru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, va­loarea nominală, 2 BANI. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la REGE) sau au unele semne în diverse locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu ș.a.)⁸.

      

                                                            5 bani 1883

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 3.000.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/83. Dedesubt, valoarea nominală, 5 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, îar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Monede de 5 bani au fost bătute și în anii: 1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, vari­anta cu două cute la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici. Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și 3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese¹⁰.

     Indiferent de valoarea nominală, emisiunile bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor monede românești în anul 1867 (doar mone­dele de 1 și 20 lei din 1870 nu respectă această regulă). Ti­tulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1 leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894, 1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la sfârșitul domniei regelui Carol I.

     Adoptarea sistemului monometalist aur, prin legea mo­netară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de argint, sau de bronz pentru plăţile curente.

 Emisiunile monetare de 1 ban destinate circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem mone­tar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.

 

        

                                                             1 ban 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exem­plare¹¹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMANIA. În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea nominală, 1 BAN. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două variante deter­minate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă¹².

Monede de 1 ban au mai fost realizate în anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefa­cere cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa din 1888 a fost aurită¹³. Unii speci­aliști consideră aceste monede probe monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care au circulat în epocă¹⁴.

 Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activi­tățile economice curente.

 

NOTE:

 

1.      Marian Bolum, Primele bancnote româneşti. Biletele ipote­care în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 34-42.

3.      Marian Bolum, Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Pri­mele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.

4.      Ioan Dogaru op.cit., p. 18-20.

5.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348

6.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 226.

7.      http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 236.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 259.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.

11.  http://www.colectum.ro/1-ban-1900

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.

13.  http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888

14.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 81.