MONEDE
DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
DOMNIEI REGELUI CAROL I
PROF. MARIAN
BOLUM-BÂRLAD
După obținerea independenței România trece la
o politică protecționistă de încurajare a economiei. Crește producția
industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației
favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și
a saltului calitativ din domeniul transporturilor. Se dezvoltă industria
extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a
hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin
folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agricol. Se dezvoltă piața
internă prin creșterea volumului circulației mărfurilor și piața externă prin
exporturile de cereale, în condițiile adoptării unui tarif vamal
protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor,
ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în
acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă
orașele, datorită creșterii populației ce avea activități industriale sau
comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.
Transformările ce au loc în societatea
românească se vor reflecta și în circulația monetară.
După înființarea Băncii Naționale a României
un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele
emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României
pot fi considerate biletele ipotecare (emise, inițial, pentru finanțarea
războiului de independență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu
însemnele băncii și semnăturile autorizate1 pentru ca după
ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000
lei2.
Un rol important în reglementarea
circulației monedelor a avut Legea pentru
înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din
14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională3.
După proclamarea Regatului la 14/26 martie
1881 majoritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de
50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei4. În același timp vor fi bătute și
monede mărunte, de bronz.
2 bani 1882
Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰.
Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 5.000.000
exemplare5.
Avers: CAROL
I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc
perlat exterior.
Revers: În centru, stema țării, iar în
părți, milesimul 18/82. Dedesubt,
valoarea nominală, 2 BANI. În stânga
valorii nominale sigla B, iar în
dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.
Conform unor specialiști, această monedă are trei variante. Variantele
sunt determinate de imperfecțiuni ale matriței. Ele au unele litere
întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL
și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/
de la CAROL6.
A fost singura emisiune cu valoarea nominală
de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile
anilor 1879, 1880 și 1881.
Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală
va fi realizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de
folosirea titulaturii statului: ROMANIA,
pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de milesim.
2 bani 1900
Metal: cupru 950‰,
staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor:
W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exemplare7.
Avers: CAROL
I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului.
Cerc perlat exterior.
Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În centru, stema țării, iar în
părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea
nominală, 2 BANI. În stânga valorii
nominale sigla B (este prezentă sigla
Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in
dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.
Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe
variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute
sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la
REGE) sau au unele semne în diverse
locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu
ș.a.)8.
5 bani 1883
Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰.
Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria
București. Tiraj: 3.000.000 exemplare9.
Avers: CAROL
I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc
perlat exterior.
Revers: În centru, stema țării, iar în
părți, milesimul 18/83. Dedesubt,
valoarea nominală, 5 BANI. În stânga
valorii nominale sigla B, îar in
dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.
Monede de 5 bani au fost bătute și în anii:
1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are
trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, varianta cu două cute
la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici.
Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și
3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese10.
Indiferent de valoarea nominală, emisiunile
bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra
stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor
monede românești în anul 1867 (doar monedele de 1 și 20 lei din 1870 nu
respectă această regulă). Titulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1
leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894,
1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la
sfârșitul domniei regelui Carol I.
Adoptarea sistemului monometalist aur, prin
legea monetară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a
ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare
bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de
argint, sau de bronz pentru plăţile curente.
Emisiunile monetare de 1 ban destinate
circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu
adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui
nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26
aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.
1 ban 1900
Metal: cupru 950‰,
staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W.
Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exemplare11.
Avers: CAROL
I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc
perlat exterior.
Revers: Deasupra,
titulatura statului: ROMANIA. În
centru, stema țării, iar în părți,
milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea
nominală, 1 BAN. În stânga valorii
nominale sigla B (este prezentă sigla
Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în
dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.
Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două
variante determinate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă12.
Monede de 1 ban au mai fost realizate în
anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefacere
cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de
cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei
titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa
din 1888 a fost aurită13. Unii specialiști consideră aceste monede probe
monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de
exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă
noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care
au circulat în epocă14.
Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani
din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte
numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile
de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul
mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe
piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activitățile economice
curente.
NOTE:
1.
Marian Bolum,
Primele bancnote româneşti. Biletele ipotecare în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.
2.
Ioan Dogaru, Catalogul
monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti,
1978, p. 34-42.
3.
Marian Bolum,
Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Primele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.
4.
Ioan Dogaru
op.cit., p. 18-20.
5.
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348
6.
Erwin Schäffer, Bogdan
Stambuliu, România proiecte, probe
monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică,
Bucureşti, 2009, p. 226.
7.
http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html
8.
Erwin Schäffer, Bogdan
Stambuliu, op.cit., p. 236.
9.
George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura
Sport Turism, Bucureşti, 1977, p. 259.
10. Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.
11. http://www.colectum.ro/1-ban-1900
12. Erwin
Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.
13. http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888
14. Octavian Iliescu, Paul Radovici,
op.cit., p. 81.