19 februarie 2021

EMISIUNEA MONETARĂ 5 LEI 1880

EMISIUNEA MONETARĂ 5 LEI 1880

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Sistemul monetar românesc a fost adoptat prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 18671. Legea, publicată în Monitorul Oficial nr.89 din 22 aprilie /4 mai 1867, stabileşte că unitatea monetară a României este leul (1 leu era echivalent cu 5 grame de argint cu titlul 835‰ sau 0,3226 grame de aur cu titlul 900‰ 2), împărţit într-o sută de părţi denumite bani. Legea adopta sistemul monetar bimeta­list al Uniunii Latine şi prevedea emiterea de monede din aur (20 lei, 10 lei şi 5 lei), argint (2 lei, 1 leu şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2 şi 1 ban). În lege se prevedea baterea, pentru înce­put, doar a monedelor de bronz, urmând ca monedele de aur şi argint să fie puse în circulaţie când vor permite mijloacele financiare. Amânarea realizării monedelor de aur şi argint a fost datorată şi diferendului cu Turcia care insista ca aceste monede să aibă un semn distinctiv care să amintească de relaţiile de dependenţă ale României (realizarea monedelor de 20 lei din 1868 a declanşat proteste din partea Turciei, deoarece nu aveau un semn distinctiv care să amintească de relaţiile de dependenţă ale României , dar şi proteste ale Austriei, deoa­rece în legendă Carol I era prezentat ca „domnul români­lor”3). În aceste condiţii au fost realizate monedele divizio­nare de 10, 5, 2 şi 1 ban, la monetăriile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, pentru ca trei ani mai târziu, odată cu înfi­inţarea la Bucureşti a primei monetării să fie bătută prima monedă de 1 leu 4 (în 1870 a fost bătută şi o monedă de aur de 20 lei cu un tiraj de 5000 piese) .
     În anii ce au urmat au fost luate măsuri pentru regle­mentarea circulaţiei monetare, astfel că s-au bătut un număr important de monede de argint de 2 lei, 1 leu şi 50 bani (între anii 1872-1876) cât şi de monede divizionare de 2 bani (în anii 1879 şi 1880)5.
     Prima monedă de cinci lei a fost bătută în condiţiile specifice generate de războiul de independenţă.
     După declanşarea unei noi faze a Crizei Orientale, Ro­mânia încheie cu Rusia, în 3/15 aprilie 1877, o convenţie de trecere a trupelor ruse spre Bulgaria. Conform convenţiei cheltuielile armatei ruse pe teritoriul României au fost de­contate de guvernul ţarist la început în aur, iar ulterior în monede de argint. Ca urmare a acestei situaţii, guvernul ro­mân modifică dispoziţiile legii monetare din 1867, prin legea din 13/25 mai 1877, monedele de aur şi argint ale Rusiei primind curs legal şi obligatoriu în România, rubla de argint fiind cotată la 4 lei, iar piesele de 20 de copeici la 0,40 lei6. Practic, acest curs era cel stabilit prin legea din 1867, deoa­rece avea în vedere doar cantitatea de metal preţios din pie­sele aflate în circulaţie.
     După încheierea convenţiei, ca urmare a plăţilor făcute pentru aprovizionarea armatei ruse ce trecea spre Bulgaria, au pătruns în ţară mari cantităţi de ruble cu atât mai mult cu cât erau aduse şi piese uzate cumpărate sub valoarea nominală şi puse în circulaţie la valoarea oficială, în vederea realizării unor câştiguri speculative.
     Cantitatea totală de monede de argint introduse în ţară a fost estimată la 40 milioane lei, din care 16,5 milioane lei se afla în circulaţie, iar restul se afla în tezaurul statului sau la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni7. Această cantitate mare de monede de argint (monedele de aur au fost tezaurizate sau exportate) a determinat un surplus de numerar în circulaţie, situaţie care va fi reglementată prin legislaţia românească de după martie 1878. În aceste condiţii s-a urmărit retragerea rublelor din circulaţie şi în acelaşi timp baterea unor monede de argint de 5 lei, monede care urmau să absoarbă cantitatea mare de argint rusesc existentă pe piaţă.
     În vederea retragerii rublelor de argint din circulaţie, monedele de 30, 20, 15 şi 10 copeici nu au mai avut curs legal şi obligatoriu în România (M.O. nr.14 din 18/30 ianu­arie 1879), a fost modificat cursul de schimb de la 4 lei la 3,70 şi apoi la 3,50 lei (M.O. nr.258 din 16/28 noiembrie 1880) pen­tru ca la 27 noiembrie /9 decembrie 1880 rubla să înceteze a avea curs legal, urmând a fi primite pentru demo­ne­tizare numai la casieriile statului până la 31 decembrie 1880/12 ianuarie 1881, la cursul de 3,50 lei o rublă8.
     Pentru folosirea rublelor de argint primite de pe piaţă pentru demonetizare, a celor aflate la Ministerul de Finanţe sau la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, guvernul hotă­răşte modificarea legii din 14/26 aprilie 1867 şi realizarea unei monede de argint de 5 lei, prin legile din 28 martie/9 aprilie 1879 (Lege pentru baterea monedelor de argint în bucăţi de 5 lei), 22 iunie/4 iulie 1881 (Lege pentru baterea monedelor de argint în bucăţi de 5 lei până la suma de 12.00.000 lei) şi 14/26 aprilie 1882 (Lege pentru fabricarea a 18.000.000 lei in monedă de argint de 5 lei) 9.
     Moneda de 5 lei a avut toate caracteristicile monedelor de 5 franci ale ţărilor ce făceau parte din Uniunea Latină deoarece s-a dorit ca această monedă să intre în circuitul monetar mondial, iar noi să devenim membri ai Uniunii (fapte ce nu s-au realizat). În acelaşi timp, noua monedă a creat confuzii în structura sistemului monetar românesc, deoarece titlul de 900‰ făcea ca pe piaţă să circule două tipuri de monede principale de argint, celelalte piese având titlul de 825‰.
     O primă probă a monedei de 5 lei va fi realizată în 1879. Faţă de piesa din 1880, această probă prezintă câteva diferenţe: pe avers efigia domnitorului este spre dreapta, numele gravorului este Leopold Wiener, iar pe revers, alături de titulatura statului, de stemă, valoare şi celelalte semne distinctive (B/ spic de grâu) este prezentat anul 1879 10.

  

                                                            5 lei 1880

 

Metal: argint 900 ‰, cupru 100‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Gravor: KULLRICH. Mo­netăria Bucureşti. Tiraj: 1.800.000 exemplare.

     Pe 27 noiembrie 1880, au fost puse în circulaţie primele monede de 5 lei argint în valoare de 9.000.000 lei. Pe revers, în plan central este prezentată stema României, deasupra ROMANIA, dedesubt, litera B, anul 1880 şi spicul de grâu, iar în părţi, central, valoarea nominală 5 / L, toate aceste simboluri fiind integrate într-un cerc perlat exterior. Pe avers avem inscripţia CAROL I DOMNUL ROMANIEI şi efigia domnului spre stânga, iar de-a lungul cercului perlat exterior este scris numele gravorului, KULLRICH. Moneda are două variante diferenţiate de locul unde este scris numele gravo­rului. La a doua variantă numele gravorului este scris sub efigie 11.
     Între 1880-1885, perioadă în care au fost topite rublele ruseşti, au fost bătute la Monetăria Statului din Bucureşti 9.540.000 de monede de argint de 5 lei, în valoare de 47.700.000 de lei, ceea ce însemna 82,2% din totalul aflat în circulaţie. Din această sumă, 34.575.800 de lei reprezenta suma totală a rublelor retrase din circulaţie şi demonetizate, iar di­fe­renţa de 13.100.000 de lei (împreună cu suma de 6.500.000 de lei necesară pentru baterea altor valori) a fost procurată din alte surse12.
     Tirajul acestor piese a fost în funcţie de solicitările pie­ţii. În anul 1881 s-a bătut un număr de 4.000.000 de piese, în 1882 s-au bătut 1.100.000 de piese, iar în 1883 se ajunge la 2.300.000 de piese, pentru ca apoi tirajul să scadă la 300.000 de piese în 1884 şi la numai 40.000 de piese în 188513. În acelaşi timp acest tiraj mare a făcut să apară numeroase variante, care astăzi sunt binecu­noscute de specialiştii din domeniu. Pentru anul 1881 sunt cunoscute opt variante, pentru anul 1883 sunt cunoscute trei variante, în timp ce pentru anii 1882, 1884 şi 1885 avem doar câte o variantă. Există unele diferenţe în realizarea unor simboluri de pe avers sau revers, însă cele mai multe sunt generate de tipurile de inscripţii de pe muchie14.
După asigurarea necesarului pentru piaţă, emisiunea monetară de 5 lei a fost întreruptă. Mai mult, în vederea pre­gătirii trecerii la sistemul monometalism aur au fost luate măsuri, în 1890, de retragere din circulaţie şi de demoneti­zare a 5.000.000  de piese de 5 lei, în valoare de 25 milioane de lei15.
     În 1900 au fost retrase din circulaţie şi demonetizate 68.850 de piese, în valoare de 344.250  de lei, însă această acţi­une a avut în vedere doar retragerea pieselor uzate, deoarece în anul următor au fost bătute un număr similar de piese16. Aceaste piese au un diametru mai mare (38 mm), au fost bă­tute la monetăria din Hamburg (deşi păstrează în continuare sigla „B”) şi sunt foarte căutată astăzi de colecţionari, dato­rită rarităţii lor.
     Ultima piesă de 5 lei de argint a fost realizată în 1906, cu ocazia comemorării a celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Această piesă, făcând parte dintr-un set (1 leu, 5 lei, 12 1/2 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei) dedicat acestei oca­zii, are caracteristici diferite faţă de emisiunile anterioare, deşi păstrează diametrul, greutatea, titlul argintului folosit, cercul perlat exterior şi marginea zimţată. Alături de anii „+1866-1906+” pe avers este prezentată efigia spre stânga a regelui din 1906, sub gât fiind iniţialele gravorului A.M., iar pe revers alături de valoarea nominală „+5 lei+” este pre­zentată efigia spre stânga a domnitorului din 1866, iar sub gât numele gravorului A. MICHAUX17.
     Baterea şi punerea în circulaţie a monedei de 5 lei de argint cu titlul de 900‰ a consolidat sistemul monetar naţi­onal, a revalorizat moneda de argint, a economisit rezervele de aur ale statului, a pregătit condiţiile pentru trecerea la monometalismul aur, a asigurat un raport mai apropiat de situaţia reală dintre monedele de aur şi cele de argint şi a eliminat din funcţia de monedă principală monedele de ar­gint cu valori mai mici de 5 lei18. În acelaşi timp această acţiune a avut şi o semnificaţie politică, sistemului monetar românesc fiind integrat cu cel al ţarilor din Uniunea Mone­tară Latină.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Ibidem.

3.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 74.

4.      Ibidem, p. 32.

5.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 17.

6.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 199.

7.      Ibidem, p. 200.

8.      Ibidem.

9.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române,anii LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, Bucureşti, 1981 p. 412.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 75.

11.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p.  257.

12.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 203.

13.  Ioan Dogaru,, op.cit., p. 18-19.

14.  http://romaniancoins.org/ro5lei1882.html

15.  http://www.snr-1903.ro/1948-1972/arhiva/10.pdf

16.  Ibidem.

17.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 41.

18.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=104& Itemid =112

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Monedele statului român emise dupa decembrie 1989

  MONEDELE STATULUI ROMÂN   EMISE DUPĂ DECEMBRIE 1989                                                       PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD ...