Noi membri S.N.R. la Bârlad

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 După obținerea independenței România trece la o poli­tică protecționistă de încurajare a economiei. Crește produc­ția industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și a saltului calitativ din dome­niul transporturilor. Se dezvoltă industria extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agri­col. Se dezvoltă piața internă prin creșterea volumului cir­culației mărfurilor și piața externă prin exporturile de cere­ale, în condițiile adoptării unui tarif vamal protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor, ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă orașele, datorită creș­terii populației ce avea activități industriale sau comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.

     Transformările ce au loc în societatea românească se vor reflecta și în circulația monetară.

     După înființarea Băncii Naționale a României un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României pot fi considerate biletele ipo­tecare (emise, inițial, pentru finanțarea războiului de inde­pendență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu însemnele băncii și semnăturile autorizate¹ pentru ca după ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000 lei².

     Un rol important în reglementarea circulației monedelor a avut Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională³.

     După proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 ma­joritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei⁴. În același timp vor fi bătute și monede mărunte, de bronz.

 

   

                                                           2 bani 1882

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich.  Monetăria București. Tiraj: 5.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/82. Dedesubt, valoarea nominală, 2 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

  Conform unor specialiști, această monedă are trei vari­ante. Variantele sunt determinate de imperfecțiuni ale ma­triței. Ele au unele litere întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/ de la CAROL⁶.

     A fost singura emisiune cu valoarea nominală de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile anilor 1879, 1880 și 1881.

     Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală va fi re­alizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de folosirea titulaturii statului: ROMANIA, pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de mile­sim.

 

                           

                                                                   2 bani 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exem­plare⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În cen­tru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, va­loarea nominală, 2 BANI. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la REGE) sau au unele semne în diverse locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu ș.a.)⁸.

      

                                                            5 bani 1883

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 3.000.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/83. Dedesubt, valoarea nominală, 5 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, îar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Monede de 5 bani au fost bătute și în anii: 1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, vari­anta cu două cute la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici. Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și 3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese¹⁰.

     Indiferent de valoarea nominală, emisiunile bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor monede românești în anul 1867 (doar mone­dele de 1 și 20 lei din 1870 nu respectă această regulă). Ti­tulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1 leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894, 1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la sfârșitul domniei regelui Carol I.

     Adoptarea sistemului monometalist aur, prin legea mo­netară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de argint, sau de bronz pentru plăţile curente.

 Emisiunile monetare de 1 ban destinate circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem mone­tar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.

 

        

                                                             1 ban 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exem­plare¹¹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMANIA. În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea nominală, 1 BAN. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două variante deter­minate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă¹².

Monede de 1 ban au mai fost realizate în anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefa­cere cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa din 1888 a fost aurită¹³. Unii speci­aliști consideră aceste monede probe monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care au circulat în epocă¹⁴.

 Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activi­tățile economice curente.

 

NOTE:

 

1.      Marian Bolum, Primele bancnote româneşti. Biletele ipote­care în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 34-42.

3.      Marian Bolum, Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Pri­mele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.

4.      Ioan Dogaru op.cit., p. 18-20.

5.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348

6.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 226.

7.      http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 236.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 259.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.

11.  http://www.colectum.ro/1-ban-1900

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.

13.  http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888

14.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 81.

 

Medalia Vasile Alecsandri

            Personalitate marcantă a culturii române, poetul Vasile Alecsandri a fost imortalizat în metal în anul 1990, când s-au împlinit 100 de ani de la trecerea în neființă. În acel an trei Secții ale S.N.R., Bacău, Bârlad și Iași, au emis trei medalii dedicate momentului comemorat.

Medalia emisă de numismații bârladeni prezintă pe avers, efigia lui Vasile Alecsandri, orientată spre dreapta și flancată de anii 1821 și 1890, anul nașterii și respectiv anul morții. În partea superioară, circular, este scris VASILE ALECSANDRI, iar în partea de jos este trecut anul 1990, anul comemorării, încadrat de două ramuri de laur.

Pe revers distingem în centrul câmpului medaliei un ansamblu de 14 dansatori, 7 personaje feminine și 7 masculine, care se țin de mână, formând un cerc și reprezentând un dans popular românesc numit horă. Deasupra acestui grup de dansatori este scris liniar HAI SA DAM MINA CU MINA/ CEI CU INIMA ROMANA/ și dedesubt SA-NVIRTIM HORA FRATIEI/ PE PAMINTUL ROMANIEI. Aceste versuri fac parte din prima strofă a poeziei „Hora Unirii”, publicată de Vasile Alecsandri în anul 1856. Reversul medaliei este întregit cu scrisul în exergă SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA • SECTIA BARLAD •.

Medalia a fost gravată de Constantin Dumitrescu, care se semnează sub efigie și realizată la Monetaria Statului într-un tiraj de 100 de bucăți din tombac.

Costel Oportov

EMISIUNEA MONETARĂ 5 LEI 1880

EMISIUNEA MONETARĂ 5 LEI 1880

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Sistemul monetar românesc a fost adoptat prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹. Legea, publicată în Monitorul Oficial nr.89 din 22 aprilie /4 mai 1867, stabileşte că unitatea monetară a României este leul (1 leu era echivalent cu 5 grame de argint cu titlul 835‰ sau 0,3226 grame de aur cu titlul 900‰ ²), împărţit într-o sută de părţi denumite bani. Legea adopta sistemul monetar bimeta­list al Uniunii Latine şi prevedea emiterea de monede din aur (20 lei, 10 lei şi 5 lei), argint (2 lei, 1 leu şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2 şi 1 ban). În lege se prevedea baterea, pentru înce­put, doar a monedelor de bronz, urmând ca monedele de aur şi argint să fie puse în circulaţie când vor permite mijloacele financiare. Amânarea realizării monedelor de aur şi argint a fost datorată şi diferendului cu Turcia care insista ca aceste monede să aibă un semn distinctiv care să amintească de relaţiile de dependenţă ale României (realizarea monedelor de 20 lei din 1868 a declanşat proteste din partea Turciei, deoarece nu aveau un semn distinctiv care să amintească de relaţiile de dependenţă ale României , dar şi proteste ale Austriei, deoa­rece în legendă Carol I era prezentat ca „domnul români­lor”³). În aceste condiţii au fost realizate monedele divizio­nare de 10, 5, 2 şi 1 ban, la monetăriile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, pentru ca trei ani mai târziu, odată cu înfi­inţarea la Bucureşti a primei monetării să fie bătută prima monedă de 1 leu ⁴ (în 1870 a fost bătută şi o monedă de aur de 20 lei cu un tiraj de 5000 piese) .

     În anii ce au urmat au fost luate măsuri pentru regle­mentarea circulaţiei monetare, astfel că s-au bătut un număr important de monede de argint de 2 lei, 1 leu şi 50 bani (între anii 1872-1876) cât şi de monede divizionare de 2 bani (în anii 1879 şi 1880)⁵.

     Prima monedă de cinci lei a fost bătută în condiţiile specifice generate de războiul de independenţă.

     După declanşarea unei noi faze a Crizei Orientale, Ro­mânia încheie cu Rusia, în 3/15 aprilie 1877, o convenţie de trecere a trupelor ruse spre Bulgaria. Conform convenţiei cheltuielile armatei ruse pe teritoriul României au fost de­contate de guvernul ţarist la început în aur, iar ulterior în monede de argint. Ca urmare a acestei situaţii, guvernul ro­mân modifică dispoziţiile legii monetare din 1867, prin legea din 13/25 mai 1877, monedele de aur şi argint ale Rusiei primind curs legal şi obligatoriu în România, rubla de argint fiind cotată la 4 lei, iar piesele de 20 de copeici la 0,40 lei⁶. Practic, acest curs era cel stabilit prin legea din 1867, deoa­rece avea în vedere doar cantitatea de metal preţios din pie­sele aflate în circulaţie.

     După încheierea convenţiei, ca urmare a plăţilor făcute pentru aprovizionarea armatei ruse ce trecea spre Bulgaria, au pătruns în ţară mari cantităţi de ruble cu atât mai mult cu cât erau aduse şi piese uzate cumpărate sub valoarea nominală şi puse în circulaţie la valoarea oficială, în vederea realizării unor câştiguri speculative.

     Cantitatea totală de monede de argint introduse în ţară a fost estimată la 40 milioane lei, din care 16,5 milioane lei se afla în circulaţie, iar restul se afla în tezaurul statului sau la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni⁷. Această cantitate mare de monede de argint (monedele de aur au fost tezaurizate sau exportate) a determinat un surplus de numerar în circulaţie, situaţie care va fi reglementată prin legislaţia românească de după martie 1878. În aceste condiţii s-a urmărit retragerea rublelor din circulaţie şi în acelaşi timp baterea unor monede de argint de 5 lei, monede care urmau să absoarbă cantitatea mare de argint rusesc existentă pe piaţă.

     În vederea retragerii rublelor de argint din circulaţie, monedele de 30, 20, 15 şi 10 copeici nu au mai avut curs legal şi obligatoriu în România (M.O. nr.14 din 18/30 ianu­arie 1879), a fost modificat cursul de schimb de la 4 lei la 3,70 şi apoi la 3,50 lei (M.O. nr.258 din 16/28 noiembrie 1880) pen­tru ca la 27 noiembrie /9 decembrie 1880 rubla să înceteze a avea curs legal, urmând a fi primite pentru demo­ne­tizare numai la casieriile statului până la 31 decembrie 1880/12 ianuarie 1881, la cursul de 3,50 lei o rublă⁸.

     Pentru folosirea rublelor de argint primite de pe piaţă pentru demonetizare, a celor aflate la Ministerul de Finanţe sau la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, guvernul hotă­răşte modificarea legii din 14/26 aprilie 1867 şi realizarea unei monede de argint de 5 lei, prin legile din 28 martie/9 aprilie 1879 (Lege pentru baterea monedelor de argint în bucăţi de 5 lei), 22 iunie/4 iulie 1881 (Lege pentru baterea monedelor de argint în bucăţi de 5 lei până la suma de 12.00.000 lei) şi 14/26 aprilie 1882 (Lege pentru fabricarea a 18.000.000 lei in monedă de argint de 5 lei) ⁹.

     Moneda de 5 lei a avut toate caracteristicile monedelor de 5 franci ale ţărilor ce făceau parte din Uniunea Latină deoarece s-a dorit ca această monedă să intre în circuitul monetar mondial, iar noi să devenim membri ai Uniunii (fapte ce nu s-au realizat). În acelaşi timp, noua monedă a creat confuzii în structura sistemului monetar românesc, deoarece titlul de 900‰ făcea ca pe piaţă să circule două tipuri de monede principale de argint, celelalte piese având titlul de 825‰.

     O primă probă a monedei de 5 lei va fi realizată în 1879. Faţă de piesa din 1880, această probă prezintă câteva diferenţe: pe avers efigia domnitorului este spre dreapta, numele gravorului este Leopold Wiener, iar pe revers, alături de titulatura statului, de stemă, valoare şi celelalte semne distinctive (B/ spic de grâu) este prezentat anul 1879 ¹⁰.

  

                                                            5 lei 1880

 

Metal: argint 900 ‰, cupru 100‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Gravor: KULLRICH. Mo­netăria Bucureşti. Tiraj: 1.800.000 exemplare.

     Pe 27 noiembrie 1880, au fost puse în circulaţie primele monede de 5 lei argint în valoare de 9.000.000 lei. Pe revers, în plan central este prezentată stema României, deasupra ROMANIA, dedesubt, litera B, anul 1880 şi spicul de grâu, iar în părţi, central, valoarea nominală 5 / L, toate aceste simboluri fiind integrate într-un cerc perlat exterior. Pe avers avem inscripţia CAROL I DOMNUL ROMANIEI şi efigia domnului spre stânga, iar de-a lungul cercului perlat exterior este scris numele gravorului, KULLRICH. Moneda are două variante diferenţiate de locul unde este scris numele gravo­rului. La a doua variantă numele gravorului este scris sub efigie ¹¹.

     Între 1880-1885, perioadă în care au fost topite rublele ruseşti, au fost bătute la Monetăria Statului din Bucureşti 9.540.000 de monede de argint de 5 lei, în valoare de 47.700.000 de lei, ceea ce însemna 82,2% din totalul aflat în circulaţie. Din această sumă, 34.575.800 de lei reprezenta suma totală a rublelor retrase din circulaţie şi demonetizate, iar di­fe­renţa de 13.100.000 de lei (împreună cu suma de 6.500.000 de lei necesară pentru baterea altor valori) a fost procurată din alte surse¹².

     Tirajul acestor piese a fost în funcţie de solicitările pie­ţii. În anul 1881 s-a bătut un număr de 4.000.000 de piese, în 1882 s-au bătut 1.100.000 de piese, iar în 1883 se ajunge la 2.300.000 de piese, pentru ca apoi tirajul să scadă la 300.000 de piese în 1884 şi la numai 40.000 de piese în 1885¹³. În acelaşi timp acest tiraj mare a făcut să apară numeroase variante, care astăzi sunt binecu­noscute de specialiştii din domeniu. Pentru anul 1881 sunt cunoscute opt variante, pentru anul 1883 sunt cunoscute trei variante, în timp ce pentru anii 1882, 1884 şi 1885 avem doar câte o variantă. Există unele diferenţe în realizarea unor simboluri de pe avers sau revers, însă cele mai multe sunt generate de tipurile de inscripţii de pe muchie¹⁴.

După asigurarea necesarului pentru piaţă, emisiunea monetară de 5 lei a fost întreruptă. Mai mult, în vederea pre­gătirii trecerii la sistemul monometalism aur au fost luate măsuri, în 1890, de retragere din circulaţie şi de demoneti­zare a 5.000.000  de piese de 5 lei, în valoare de 25 milioane de lei¹⁵.

     În 1900 au fost retrase din circulaţie şi demonetizate 68.850 de piese, în valoare de 344.250  de lei, însă această acţi­une a avut în vedere doar retragerea pieselor uzate, deoarece în anul următor au fost bătute un număr similar de piese¹⁶. Aceaste piese au un diametru mai mare (38 mm), au fost bă­tute la monetăria din Hamburg (deşi păstrează în continuare sigla „B”) şi sunt foarte căutată astăzi de colecţionari, dato­rită rarităţii lor.

     Ultima piesă de 5 lei de argint a fost realizată în 1906, cu ocazia comemorării a celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Această piesă, făcând parte dintr-un set (1 leu, 5 lei, 12 1/2 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei) dedicat acestei oca­zii, are caracteristici diferite faţă de emisiunile anterioare, deşi păstrează diametrul, greutatea, titlul argintului folosit, cercul perlat exterior şi marginea zimţată. Alături de anii „+1866-1906+” pe avers este prezentată efigia spre stânga a regelui din 1906, sub gât fiind iniţialele gravorului A.M., iar pe revers alături de valoarea nominală „+5 lei+” este pre­zentată efigia spre stânga a domnitorului din 1866, iar sub gât numele gravorului A. MICHAUX¹⁷.

     Baterea şi punerea în circulaţie a monedei de 5 lei de argint cu titlul de 900‰ a consolidat sistemul monetar naţi­onal, a revalorizat moneda de argint, a economisit rezervele de aur ale statului, a pregătit condiţiile pentru trecerea la monometalismul aur, a asigurat un raport mai apropiat de situaţia reală dintre monedele de aur şi cele de argint şi a eliminat din funcţia de monedă principală monedele de ar­gint cu valori mai mici de 5 lei¹⁸. În acelaşi timp această acţiune a avut şi o semnificaţie politică, sistemului monetar românesc fiind integrat cu cel al ţarilor din Uniunea Mone­tară Latină.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Ibidem.

3.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 74.

4.      Ibidem, p. 32.

5.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 17.

6.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 199.

7.      Ibidem, p. 200.

8.      Ibidem.

9.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române,anii LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, Bucureşti, 1981 p. 412.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 75.

11.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p.  257.

12.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 203.

13.  Ioan Dogaru,, op.cit., p. 18-19.

14.  http://romaniancoins.org/ro5lei1882.html

15.  http://www.snr-1903.ro/1948-1972/arhiva/10.pdf

16.  Ibidem.

17.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 41.

18.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=104& Itemid =112

 

Medalia Revoluția Română

Anul 1989 a însemnat căderea regimurilor comuniste din Europa de Est. România a parcurs același drum, însă îndepartarea regimului s-a făcut prin violență. Marcarea trecerii de la un sistem opresiv la democrație s-a făcut și prin emiterea de medalii, în acest sens Secția Bârlad a S.N.R. a inițiat în anul 1990 baterea unei medalii.

Pe avers este gravată harta țării și în interiorul ei mâna cu cele două degete ridicate, semn al victoriei. Deasupra degetelor este înscris ROMANIA și în partea de jos libertate. Pe hartă sunt marcate două orașe, Bucuresti și Timișoara. În Romania revolta a început la 16 decembrie la Timișoara și a continuat pe 21 decembrie la București, ducând la căderea regimului condus de N. Ceaușescu. În exergă este marcat textul ODIOASA DICTATURA A CAZUT • GLORIE PATRIEI LIBERE • SLAVA POPORULUI EROU • 22 DECEMBRIE 1989.

Câmpul central al aversului este împarțit în două sectoare semicirculare, în partea de sus se află clădirea Operei din Timișoara și deasupra stă scris AZI IN TIMISOARA, MAINE IN TOATA TARA, iar în partea de jos este clădirea Bibliotecii Universitare din București și textul ARMATA E CU NOI. Cele două clădiri sunt simbolice pentru Revoluția Română și fac legătura cu orașele marcate pe avers, iar textele reprezintă lozincile strigate de manifestanți în acele zile. În exergă sunt trecute orașele în care manifestarile anticomuniste au fost însoțite de victime: TIMISOARA • BUCURESTI • ARAD • SIBIU • BRASOV • CLUJ • TIRGU-MURES. În partea de jos este trecut emitentul acestei medalii S.N.R. BIRLAD.

Gravorul medaliei este Maximilian Fetița, a cărui semnătură o găsim sub harta României. Având un diametru de 60 de mm, medalia este realizată din tombac.

Costel Oportov