Medalia Expoziția Națională de Numismatică Bârlad 1991

 

În anul 1991, în perioada 31 mai - 2 iunie, s-a organizat la Bârlad, prin implicarea membrilor secției, Simpozionul Național de Numismatică, ediția a VIII-a. Tot în perioada 31 mai - 15 iunie are loc și Expoziția Națională de Numismatică, prilej pentru a emite o medalie. Soluția adoptată atunci a fost să se reia medalia din 1990 de la aniversarea secției, cu modificarea înscrisului de pe revers și alegerea unui alt material, în locul tombacului se va folosi aluminiu eloxat.

Medalia are gravată pe cele două fețe moneda de un gros  emisă în perioada domniei lui Ștefan cel Mare, care prezintă pe avers un cap de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat de o rozetă și o semilună. În exteriorul cercului perlat, care încadrează capul de bour, este scris MONETAMOLDAVIE. Reversul monedei prezintă în interiorul cercului perlat un scut despicat vertical ce conține o cruce de Malta, o rozeta și trei grinzi, iar in exterior este scris STEFANVSVOIEVODA. Această monedă este un gros de tipul I a și este din argint.

Aversul medaliei este completat cu înscrisul circular SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA și SECTIA BIRLAD, desparțite printr-un  cap de bour flancat de o rozetă si de o semilună. La revers este gravat circular EXPOZITIA NATIONALA DE NUMISMATICA • 1991•.

Gravorul medaliei este Vasile Gabor, care nu se semneaza. Această medalie are diametrul de 50 mm.

În cartea „Documente bârladene fixate în metal”, Nicolae Mitulescu precizează  că au fost realizate 150 de medalii eloxate în trei variante de culoare, galben, alb și maro, câte 50 din fiecare culoare.

Costel Oportov

        ADOPTAREA SISTEMULUI MONOMETALISM AUR 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Sistemul monetar bimetalist adoptat prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea mone­delor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹ a avut în vedere racordarea la sistemul folosit de Franţa şi implicit de statele Uniunii Latine, chiar dacă acest sistem avea o serie de deza­vantaje, cel mai important fiind fluctuaţia valorii metalelor monetare pe piaţă.

     Bimetalismul aur-argint a funcţionat doar ocazional. În primii ani după intrarea în vigoare a legii din aprilie 1867 aurul rămâne metalul preferat folosit la tranzacţiile impor­tante pentru ca după 1872-1873 datorită crizei economice, a scăderii preţului argintului pe plan mondial şi a creşterii cir­culaţiei monedelor româneşti să se generalizeze utilizarea argintului chiar dacă, teoretic, sistemul bimetalist era în vi­goare.

     Primele monede de aur româneşti, piesele de 20 lei, au fost realizate in anul 1868 însă această emisiune de 100 exem­plare nu a fost pusă în circulaţie, datorită protestelor Turciei şi Austro-Ungariei, cele două imperii considerând că legenda din jurul efigiei: „Carol I Domnulu Romaniloru”² are un caracter iredentist. De altfel, până la obţinerea independenţei va mai exista doar o emisiune, tot simbolică, de 5000 de piese, bătută în anul 1870, valoarea celor două emisiuni ridicându-se la 102.000 de lei, ceea ce reprezenta doar 0,38 % din totalul pie­selor bătute. Această situaţie a fost determinată de factori economici şi politici. Factorii economici au fost generaţi de efectele secetei, care nu a permis un export mare de cereale, sursă care putea aduce aur în ţară, iar factorii politici au fost datoraţi Turciei, care pretindea să se înscrie pe monedele de aur şi de argint un semn distinctiv care să certifice depen­denţa faţă de Imperiul otoman. Emisiunile ulterioare din: 1883 (150.000 de exemplare), 1884 (35.290 de exemplare) şi 1890 (196.000 de exemplare)³ au fost destinate circulaţiei, însă, deşi au avut un tiraj relativ mare, nu au modificat circulaţia mo­netară tradiţională, mai ales că o parte din aceste piese au fost tezaurizate.

 

                                                              20 lei 1890⁴.

 

Metal: aur 900 ‰. Muchie netedă cu deviza: PATRIA *SI/* DREPTUL*/MEU*****/. Diametru: 21 mm. Greutate: 6,452 g. Gravor: KULLRICH. Monetăria Bucureşti⁵.

Prima monedă de argint de 1 leu a fost bătută în 1870 în 400.000 exemplare. Între 1872-1876 a fost realizat un număr important de monede de 50 bani, 1 leu si 2 lei⁶, iar ulterior, prin introducerea monedelor de 5 lei⁷, în perioada 1880-1885, sistemul bimetalist va fi consolidat.

     Primul proiect de lege referitor la adoptarea monometa­lismului aur a fost adoptat de Camera Deputaţilor la 29 mai/10 iunie 1889. Acest text modifica sistemul monetar adoptat de legea din aprilie 1867 prin scoaterea argintului din funcţia de măsură a valorii. În articolul I se preciza că unitatea monetară a României este leul de aur, un kg. de aur cu titlu de 900/1000 valorând 3100 lei, fiind astfel înlăturată definiţia în argint a leului, ceea ce însemna că piesele de argint devin, la fel ca şi cele de bronz, monede divizionare cu o putere de plată limitată (monedele de argint erau primite în mod obligatoriu la plată pentru suma maximă de 50 lei, iar cele de bronz pentru suma maximă de 5 lei)⁸. În articolul VII se prevedea că monedele de aur străine "fabricate după sis­temul zecimal metric, având acelaşi titlu, greutăţi şi dimen­siuni ca şi monedele române, se vor primi la toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării"⁹, ceea ce în­semna că au curs legal în ţară. Acest fapt a contribuit la funcţionarea normală a noului sistem monetar.

     Legea nu mai făcea referire la echivalenţa leului cu mo­neda similară din ţările Uniunii Monetare Latine, deoarece interesele României nu mai gravitau acum în jurul Franţei, slăbită în urma războiului din 1870-1871, ci în jurul Germa­niei.

     Proiectul de lege nu avea în vedere implicaţiile pe care le avea trecerea la monometalismul aur asupra Băncii Naţio­nale a României, deşi acest sistem obliga banca să conver­tească în aur bancnotele, ceea ce însemna transformarea în aur a argintului folosit pentru acoperirea acestor emisiuni. Această operaţiune necesită cheltuieli pe care banca de emi­siune dorea să le suporte statul. În condiţiile în care nu se ajunge la o înţelegere asupra acestei probleme, Banca Naţio­nală a României se opune aplicării legii, această opoziţie făcând ca legea să nu mai fie promulgată.

     Un nou proiect de lege ajunge la Parlament la 15/27 fe­bruarie 1890. Proiectul menţinea principalele prevederi, însă suprimă articolul XI referitor la autorizarea guvernului de a transforma moneda de argint de 5 lei în monedă de aur, in­troducea un nou articol, XII, prin care se preciza că legea va intra în vigoare, după ce va fi aplicată legea pentru transfor­marea monedei de argint de 5 lei şi introducea o prevedere tranzitorie, prin care posesorii monedelor de argint de 5 lei aveau dreptul să ceară preschimbarea lor în monede de aur in termen de un an de la aplicarea legii, urmând ca după această dată aceste monede să fie considerate divizionare¹⁰. Pro­blema cheltuielilor pentru transformarea monedelor de argint în monede de aur urma să se rezolve printr-o altă lege, lege ce va stabili că statul va suporta aceste costuri, ceea ce în­semna că Banca Naţională a României a câştigat această dispută.

 Legea pentru modificarea legii din 14 aprilie 1867 re­lativă la înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale a fost votată de Camera Deputa­ţilor la 16/28 februarie 1890 şi de Senat la 27 februarie /11 martie, a fost promulgată la 12/24 martie 1890 şi a fost pu­blicată în Monitorul Oficial nr.275 din 17/29 martie 1890¹¹.

     Pentru ca noul sistem adoptat să fie funcţional în iunie 1890 sunt modificate unele articole din legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, fără acordul acesteia, referi­toare la stocul de acoperire şi la convertibilitatea bancnote­lor. Stocul de acoperire trebuia să fie din aur şi urma să re­prezinte 40% din valoarea biletelor emise, cu 7% mai mare faţă de prevederile anterioare. În ce priveşte convertibilita­tea, legea impunea băncii să plătească bancnotele la prezen­tare, în monede de aur¹².

     Divergenţele dintre guvernul conservator şi conducerea liberală a Băncii Naţionale a României au fost aplanate în urma unor concesii¹³ făcute băncii de emisiune în următorii doi ani, concesii prin care statul prelua cheltuielile necesare trecerii la sistem monometalist aur şi acorda unele avantaje băncii, avantaje care au adus profituri importante acţionarilor.

     Legea monetară din 1890 va fi pusă în aplicare la 15/27 octombrie 1890 de la această dată sistemul monetar româ­nesc bazându-se exclusiv pe aur. Astfel, leul devine conver­tibil în aur sau în valori aur.

     Ca urmare a adoptării sistemului monometalist aur au fost bătute, în 1890, monede de aur de 20 lei în valoare de 3.920.000 lei, monede care au înlocuit în parte, piesele de argint de 5 lei.

     Sistemului monometalist aur nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a Româ­niei pentru plăţi mai mari şi monedele de argint sau aramă pentru plăţile curente. Conform legii din martie 1890 mone­dele de aur erau de 20 şi 10 lei, monedele de argint erau de 5, 2, 1 şi 0,5 lei, iar cele de aramă, de 10, 5, 2 şi 1 bani.

     După 1890 următoarea emisiune de aur a avut loc în 1906, an în care se împlineau 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I. Cu această ocazie au fost bătute monede din aur cu valoarea nominală de: 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei¹⁴.

     Adoptarea sistemului monometalist aur a determinat stabilitatea cursului faţă de valutele străine (doar în perioa­dele de criză oscilaţiile cursului au determinat deprecierea leului) şi a asigurat circulaţia monetară a leului în alte ţări prin convertibilitatea nelimitată a aurului.

 

Note:

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 74.

3.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 16-17.

4.      http://cercetati.blogspot.com/2010/09/povestea-primelor-monede-romanesti-de.html

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 264.

6.      Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-17.

7.      Ibidem, p. 18-19.

8.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 337-338.

9.      Ibidem, p. 339.

10.  Ibidem, p. 340.

11.  Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, Bucureşti, 1981 p. 413.

12.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 341.

13.  Ibidem, p. 343.

14.  http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_11/11_miclaus.pdf

Medalia și placheta Ștefan Procopiu

                În anul 1990, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Ștefan Procopiu, fizician, profesor universitar și membru al Academiei Române, membrii secției numismatice din Bârlad au marcat acest moment prin emiterea a două produse medalistice aniversare, o medalie și o plachetă. Această inițiativă este susținută și de faptul că Ștefan Procopiu s-a născut la Bârlad, unde urmează școala primară, secundară și Liceul “Gh. Roșca Codreanu”.

            Aversul medaliei este dominat de portretul fizicianului, cu privirea orientată spre dreapta. În exergă, în partea superioară avem scris ACAD. PROF. DR. STEFAN PROCOPIU, iar în partea inferioară, tot circular 1890-1990. Cele două legende sunt despărțite de două ramuri de laur.

            În câmpul reversului a fost gravată formula momentului magnetic al electronului, cunoscut ca magnetonul “Bohr-Procopiu”. Circular, pe contur, este scris 100 DE ANI DE LA NASTEREA MARELUI FIZICIAN ROMAN, iar în partea de jos - S.N.R. SECTIA BIRLAD -.

Cu un tiraj de 100 de bucați, medalia a fost realizată din tombac și are diametrul de 60 mm.

Placheta reia la avers efigia gravată pe medalia descrisă mai sus și în partea inferioară, delimitată de o linie avem scris pe trei rânduri ACAD. PROF. DR./ STEFAN PROCOPIU/ 1890-1990. Reversul este separat în două părți printr-o linie. În cea superioară avem trei descoperiri ale fizicianului, însoțite de anii respectivi, scrisul fiind dispus pe șapte rânduri astfel: 1912/ MAGNETONUL/ BOHR-PROCOPIU/ 1921/ FENOMENUL PROCOPIU/ 1930/ EFECTUL PROCOPIU. Suprafața de jos este dedicată emitentului acestei plachete SECTIA BIRLAD/ A SOCIETATII NUMISMATICE/ ROMANA.

Cu dimensiunile de 75x50 mm, placheta a fost emisă într-un număr de 100 de bucăți și este din tombac.

 Constantin Dumitrescu este gravorul medaliei și a plachetei, a carui semnatură C.D. o găsim sub efigie.

 Costel Oportov

Noi membri S.N.R. la Bârlad

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDE DIVIZIONARE DE BRONZ EMISE DE LA PROCLAMAREA REGATULUI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 După obținerea independenței România trece la o poli­tică protecționistă de încurajare a economiei. Crește produc­ția industrială datorită resurselor angajate în acest domeniu, a legislației favorabile adoptată de stat, a forței de muncă ieftine, a progresului tehnic și a saltului calitativ din dome­niul transporturilor. Se dezvoltă industria extractivă și în special extracția petrolului, dar și industria textilă, a hârtiei, a zahărului ș.a. Crește producția de mărfuri din agricultură prin folosirea muncii salariate și sporirea inventarului agri­col. Se dezvoltă piața internă prin creșterea volumului cir­culației mărfurilor și piața externă prin exporturile de cere­ale, în condițiile adoptării unui tarif vamal protecționist. Cresc capitalurile dar și creditele acordate întreprinzătorilor, ceea ce determină dezvoltarea sistemului bancar rolul cel mai important în acest domeniu avându-l Banca Națională a României. În același timp se dezvoltă orașele, datorită creș­terii populației ce avea activități industriale sau comerciale, iar burghezia devine clasa dominantă a societății.

     Transformările ce au loc în societatea românească se vor reflecta și în circulația monetară.

     După înființarea Băncii Naționale a României un rol din ce în ce mai important în circulația monetară îl vor juca bancnotele emise de această instituție. Primele bancnote ale Băncii Naționale a României pot fi considerate biletele ipo­tecare (emise, inițial, pentru finanțarea războiului de inde­pendență), ce au primit în septembrie 1880 un supratipar cu însemnele băncii și semnăturile autorizate¹ pentru ca după ianuarie-februarie 1881 să apară emisiunile proprii de: 20 lei, 100 lei și 1000 lei².

     Un rol important în reglementarea circulației monedelor a avut Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867. Cu această ocazie leul devine monedă națională³.

     După proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 ma­joritatea monedelor bătute de statul român vor fi de argint: piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei⁴. În același timp vor fi bătute și monede mărunte, de bronz.

 

   

                                                           2 bani 1882

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W. Kullrich.  Monetăria București. Tiraj: 5.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/82. Dedesubt, valoarea nominală, 2 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

  Conform unor specialiști, această monedă are trei vari­ante. Variantele sunt determinate de imperfecțiuni ale ma­triței. Ele au unele litere întrerupte: /R/ de la REGE, /C/, /A/, /R/ de la CAROL și /A/ de la /AL/, /C/, /A/, /R/ și /O/ de la CAROL⁶.

     A fost singura emisiune cu valoarea nominală de 2 bani bătută până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea completa emisiunile anilor 1879, 1880 și 1881.

     Următoarea piesă cu aceeași valoare nominală va fi re­alizată în anul 1900. Diferența față de piesa din 1982 era dată de folosirea titulaturii statului: ROMANIA, pe revers, în partea de sus, de machetarea diferită a stemei și de mile­sim.

 

                           

                                                                   2 bani 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Gravor: W.Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj:20.000.000 exem­plare⁷.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât, numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMÂNIA. În cen­tru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, va­loarea nominală, 2 BANI. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Emisiunea 2 bani din anul 1900 are mai multe variante determinate de imperfecțiunile sau uzura matriței. Cele mai cunoscute sunt variantele ce au unele litere întrerupte (/R/ de la ROMANIA și de la REGE) sau au unele semne în diverse locuri (între / N/ de la ROMANIA și penultimul /0/ de la milesim, de la penultimul /0/ de la milesim până la spicul de grâu ș.a.)⁸.

      

                                                            5 bani 1883

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria București. Tiraj: 3.000.000 exemplare⁹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 18/83. Dedesubt, valoarea nominală, 5 BANI. În stânga va­lorii nominale sigla B, îar in dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

     Monede de 5 bani au fost bătute și în anii: 1882, 1884 și 1885. Cu excepția milesimului și a emisiunii din 1884 care are trei variante (varianta identică cu celelalte emisiuni, vari­anta cu două cute la draperie și cea fără numele gravorului) ele aveau aceleași caracteristici. Tirajul a fost de: 5.000.000 de piese în 1882, 8.400.000 de piese în 1885 și 3.600.000 de piese în 1885, ceea ce însemna un total de 20.000.000 de piese¹⁰.

     Indiferent de valoarea nominală, emisiunile bătute în primii 13 ani de după proclamarea Regatului nu au pe revers, deasupra stemei, titulatura statului, așa cum apare încă de la realizarea primelor monede românești în anul 1867 (doar mone­dele de 1 și 20 lei din 1870 nu respectă această regulă). Ti­tulatura statului, România, va apărea din nou pe monede, începând cu emisiunile de 1 leu și 2 lei 1894 și o vom întâlni (cu excepția pieselor de 50 bani din 1894, 1900, 1901 și a monedelor jubiliare din 1906) pe toate monedele emise până la sfârșitul domniei regelui Carol I.

     Adoptarea sistemului monometalist aur, prin legea mo­netară din martie 1890, nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a României pentru plăţi mai mari şi monedele de argint, sau de bronz pentru plăţile curente.

 Emisiunile monetare de 1 ban destinate circulației au fost doar două. Prima emisiune uzuală a fost realizată odată cu adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem mone­tar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867, iar a doua emisiune a fost bătută în anul 1900.

 

        

                                                             1 ban 1900

 

Metal: cupru 950‰, staniu 40‰, zinc 10‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Gravor: W. Kullrich. Monetăria Hamburg. Tiraj: 20.000.000 exem­plare¹¹.

Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia spre stânga, iar sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra, titulatura statului: ROMANIA. În centru, stema țării, iar în părți, milesimul 19/00. Dedesubt, valoarea nominală, 1 BAN. În stânga valorii nominale sigla B (este prezentă sigla Monetăriei București, deși emisiunea a fost realizată la Hamburg), iar în dreapta, spicul de grâu. Cerc perlat exterior.

Emisiunea 1 ban din anul 1900 are două variante deter­minate de imperfecțiunile matriței. A doua variantă are litere /R/ de la ROMÂNIA întreruptă¹².

Monede de 1 ban au mai fost realizate în anii 1883 și 1888, însă aceste piese au fost distribuite în scop de binefa­cere cu ocazia unor acțiuni organizate de Casa Regală. Aceste piese se deosebesc de cele din 1900 prin faptul că au stema altfel machetată și nu au deasupra stemei titulatura statului, ROMÂNIA. Piesa din 1888 a fost aurită¹³. Unii speci­aliști consideră aceste monede probe monetare sau jetoane, gândindu-se probabil la tirajul mic (câte 500 de exemplare de fiecare) și la faptul că nu au intrat în circulația monetară, însă noi le considerăm monede, deoarece au aceleași caracteristici cu monedele care au circulat în epocă¹⁴.

 Emisiunile monetare de 1 ban, 2 bani și 5 bani din bronz, ce au circulat după proclamarea Regatului nu au fost foarte numeroase, însă au avut tiraje mari, între 20.000.000 de exemplare emisiunile de 1 ban și 5 bani și 25.000.000 de exemplare emisiunile de 2 bani. Tirajul mare al acestor piese a determinat asigurarea necesarului de monedă măruntă pe piață, pentru comerțul cu amănuntul sau pentru alte activi­tățile economice curente.

 

NOTE:

 

1.      Marian Bolum, Primele bancnote româneşti. Biletele ipote­care în Lohanul, an V, nr. 4(19), septembrie 2011.

2.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 34-42.

3.      Marian Bolum, Înfiinţarea sistemului monetar naţional. Pri­mele monede româneşti în Lohanul, an VI, nr. 6(21), martie 2012.

4.      Ioan Dogaru op.cit., p. 18-20.

5.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2-bani-1882-3348

6.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 226.

7.      http://romaniancoins.org/ro2bani1900.html

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 236.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 259.

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 38.

11.  http://www.colectum.ro/1-ban-1900

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 235.

13.  http://www.bancnote-monede.ro/1-ban-1883-1888

14.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 81.