PRIMELE MONEDE DE ARGINT REALIZATE CONFORM SISTEMULUI MONETAR ADOPTAT ÎN 1867

 

PRIMELE MONEDE DE ARGINT REALIZATE CONFORM SISTEMULUI MONETAR ADOPTAT ÎN 1867

 

                                                        MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹ prevedea baterea monedelor din aur de 5, 10 şi 20 lei, din argint a pieselor de 50 bani, 1 leu şi 2 lei, iar ca monede divizionare a pieselor de 1, 2, 5 şi 10 bani din aramă. Arti­colul IX din lege preciza că din motive financiare urmau să se bată pentru început doar monedele din aramă, urmând ca monedele de aur şi argint să fie bătute atunci când vor per­mite mijloacele financiare. Acest articol a fost adoptat din raţiuni strategice. Folosind ca pretext lipsa resurselor pentru fabricarea monedelor din aur şi argint se urmărea amânarea acestor emisiuni, până când conjunctura ar fi permis evitarea introducerii însemnelor care certificau suzeranitatea otomană (semiluna sau semiluna cu stele), De asemenea, se avea în vedere baterea de monede cu efigia domnitorului (semn al suveranităţii) şi înfiinţarea unei monetării naţionale.

     Fabricarea monedelor de argint a fost reglementată prin: Legea nr. 989 din18/30 iunie 1868, Comunicatul Ministerului Finanţelor din 26 februarie /10 martie 1870 şi Jurnalul Con­siliului de Miniştri din 9/21 mai 1972².

     Primele monede din argint au fost emise în anul 1870. Ele aveau valoarea nominală de 1 leu și au fost, alături de monedele de 20 lei, primele monede emise la Monetăria Statului din București. Această instituție a fost înfiinţată în februarie 1870³ și a funcţionat, cu unele întreruperi timp de 20 de ani, ultima comandă realizată fiind moneda de 20 lei din 1890. Baterea acestor monede a însemnat și o afirmare a dorinţei de independență deoarece ele nu aveau semnul distinctiv propus de Imperiul otoman prin care se dorea sublini­erea dependenței față de puterea suzerană și pentru că aveau imprimate pe avers efigia domnitorului Carol I. Cu toate protestele Turciei monedele nu au fost însă retrase din cir­culaţie.       

                                                            1 leu 1870 ⁴

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Monetăria Bucureşti. Tiraj: 400.000 exemplare.

Revers: valoarea nominală 1 LEU, anul 1870, cunună formată dintr-o ramură de laur şi una de stejar. Sub panglica ce leagă cele două ramuri se află litera C, iniţiala inginerului C.J. Cândescu, directorul monetăriei din Bucureşti. Cerc perlat exterior.

Avers: CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior.

     Din literatura de specialitate aflăm că la această monedă există exemplare cu feţele amplasate medalistic şi exemplare obişnuite sau că există piese purtând sigla monetăriei Bucu­reşti. Unii autori consideră piesele cu inițiala monetăriei Bucureşti, litera B, ca fiind probe monetare⁵.

     Emisiunile monetare de argint au fost reluate în anii 1872-1876, într-o nouă formă grafică în care efigia domnito­rului este înlocuită, pentru a evita noi proteste din partea Imperiului otoman, cu alte simboluri: coroana princiară pen­tru monedele de 50 bani și stema țării pentru monedele de 1 leu şi 2 lei.       

                                                        50 bani 1873

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 4.810.000 exemplare⁶.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 50 BANI. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: În centru coroana princiară şi anul 1873. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. În exergă numele gravorul. Cerc perlat exterior.

 

     

                                                          1 leu 1873

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 4.493.393 exemplare⁷.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: Stema ţării. Dedesubt numele gravorului, anul 1873 şi semnul monetăriei. Cerc perlat exterior.

Pentru această emisiune există o variantă cu /L /de la LEU întrerupt ⁸.    

                                                            2 lei 1876.

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 27 mm. Greutate: 10 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 653.255 exemplare⁹.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 2 LEI. Cunună împletită din ra­muri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: Stema ţării. Dedesubt numele gravorului, anul 1873 şi semnul monetăriei. Cerc perlat exterior.

     După unii specialişti, sigla folosită de monetăria José Allard din Bruxelles, ce apare pe monedele de 50 bani, 1 leu şi 2 lei din perioada 1872 - 1876, nu este o halteră, ci un portret. Acest lucru se poate observa numai pe monedele aflate într-o stare de conservare excepţională. Se pare că portretul ar fi chipul arhanghelului Mihail, patronul oraşului Bruxelles, chip ce apare şi pe monedele bătute în acest oraş^10.

     Suma totală a monedelor din argint cu valoarea nomi­nala de 50 bani, 1 leu şi 2 lei bătute până la obţinerea inde­pendenţei s-a ridicat la 26.820.000 lei ¹¹.

     Până la realizarea acestor emisiuni tranzacţile comerci­ale se vor face în continuare cu monede străine, fiind prefe­rate în special monedele de aur, ceea ce făcea ca sistemul bimetalist propus prin legea monetară din aprilie 1867 să nu funcţioneze.

     Creşterea emisiunilor monetare de argint s-a datorat scăderii preţului argintului pe piaţa internaţională (guvernul era interesat să cumpere argint ieftin din străinătate şi să-l monetizeze, având de câştigat din diferenţa dintre valoarea reală şi valoarea atribuită prin lege) dar şi crizei europene declanşată în anul 1873, criză ce a determinat reducerea cantităţii de aur de pe piaţă în condiţiile în care exporturile româneşti erau în scădere ¹².

     Realizarea monedelor cu efigia lui Carol I a fost reluată după obţinerea independenţei de stat. Astfel, între anii 1879 -1880 au fost realizate mai multe variante ale monedei de 2 bani şi a primei monede de 5 lei pentru ca în prima parte a anului 1881 să fie realizate ultimele monede cu inscripţia CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, piesele de 2 bani, 50 bani, 1 leu, 2 lei şi 5 lei ¹³.

       

                                                           1 leu 1881

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetă­ria Viena. Tiraj: 1.800.000 exemplare¹⁴.

Revers: În plan central este prezentată stema ţării, dea­supra ROMÂNIA, dedesubt, litera V, anul 1881 şi spicul de grâu, iar în părţi, central, valoarea nominală 1/ L. Cerc perlat exterior.

Avers: CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, efigia dom­nului spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

     Proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 va deter­mina schimbări importante şi în domeniul numismaticii. Primele monede cu inscripţia CAROL I REGE AL ROM­NIEI vor fi realizate în a doua parte a anului 1881 sub forma pieselor de 5 lei¹⁵.

     După încoronarea lui Carol I ca rege al României, la 10/22 mai 1881, toate monedele de argint de 1 leu, 2 lei şi 5 lei bătute în următorii 20 de ani vor avea pe avers efigia re­gelui şi inscripţia CAROL I REGE AL ROMÂNIEI, iar pe revers titulatura statului, stema ţării, valoarea nominală, anul apariţiei şi simbolul monetăriei în timp ce monedele de 50 bani din anii 1884, 1885, 1894, 1900 şi 1901 vor avea aver­sul identic, iar pe revers între două ghirlande valoarea nomi­nală şi milesimul.

  Realizarea monedelor de argint de 50 bani, 1 leu, 2 lei cât şi a celor de 5 lei au contribuit la fluidizarea tranzacţiilor comerciale. După 1872, când va începe fabricarea unui nu­măr mare de monede de argint, se modifică structura circu­laţiei monetare, crescând ponderea monedelor de argint faţă de cele de aur. În acelaşi timp monedele străine au fost înlo­cuite din circulaţie, cu monede româneşti.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 412.

3.      Constantin G. Urziceanu, Monete moderne româneşti în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii XXIX- XXXVI, 1935-1942, nr. 83-90, p. 156-165.

4.      http://romaniancoins.org/ro1leu1870.html

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 31.

6.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 256.

7.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 33.

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 217.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, op.cit., p. 256.

10.  http://romaniancoins.org/ro50bani1873.html

11.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 191.

12.  Ibidem, p. 195.

13.  Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 17-18.

14.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 223.

15.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 18.