Monedele emise în perioada regimului comunist

 

MONEDELE EMISE ÎN PERIOADA REGIMULUI  COMUNIST 

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

După preluarea puterii politice depline în stat, prin înlăturarea din guvern a ultimilor reprezentanţi ai partidelor istorice şi prin proclamarea republicii, comuniştii au urmărit realizarea unui control total asupra economiei.

Prin naţionalizarea întreprinderilor industriale şi de transporturi, la 11 iunie 1948, sectorul de stat din economie devine predominant. Astfel, statul deţinea 95% din industrie, 85% din transporturi, 76% din comerţ, 85% din păduri însă doar 12,6% din terenurile cultivabile¹ (această ultimă situaţie va fi schimbată prin colectivizarea forţată a agriculturii, proces ce va fi considerat încheiat în 1962).

Băncile au fost lichidate treptat, după 1946, astfel că singura instituţie bancară naţionalizată a fost Societatea Naţională de Credit Industrial. Aceasta va fi transformată într-o instituţie de finanţare şi creditare a investiţiilor -Banca de Credit pentru Investiţii, iar din 1957 - Banca de Investiţii şi se va afla sub controlul Ministerului Finanţelor. În noiembrie 1948 Banca Naţională a României devine Banca Republicii Populare Române - Bancă de Stat şi ulterior Banca de Stat a Republicii Populare Române. Instituţia era subordonată Ministerului Finanţelor,  iar conducătorul purta titlul de preşedinte şi avea rang de ministru-adjunct. Banca avea atribuţiile unei bănci centrale dar şi ale unei bănci comerciale: deţinea monopolul asupra comerţului cu aur şi valute, stabilea cursul de cumpărare al valutelor, participa la activitatea organizaţiilor internaţionale de credit, controla prin metode bancare disciplina financiară, păstra disponibilităţile băneşti ale persoanelor juridice, era centru unic de decontare, realiza serviciul de trezorerie pentru instituţiile statului, acorda credite pe termen scurt pentru finanţarea activităţilor economice ş.a. Alături de cele două bănci au fost păstrate Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Cele două instituţii vor fi unite în septembrie 1948 sub numele de Casa de Economii, Cecuri şi Consemnaţiuni pentru ca din octombrie 1949 să fie preluată titulatura de Casa de Economii şi Consemnaţiuni din Republica Populară Română (CEC). Noua insti-tuţie, aflată sub controlul Ministerului Finanţelor, va avea ca scop principal primirea şi păstrarea economiilor băneşti ale populaţiei².

Sistemul financiar se adaptează la noile realităţi economice. Execuţia bugetară era încheiată în fiecare an cu excedente, conform modelului sovietic. Două treimi din veniturile statului se bazau pe resursele din sectorul socialist al economiei. Banii devin un mijloc de redistribuire planificată a venitului naţional. Cele mai mari cheltuieli bugetare erau generate de finanţarea industrializării. În acelaşi timp se extinde controlul financiar asupra întregii economii.

În condiţiile în care statul avea monopolul asupra tuturor activităţilor economice au fost elaborate primele planuri anuale, în 1949 şi 1950, pentru ca din 1951 să fie elaborat primul plan cincinal. Dezvoltarea planificată a economiei determină şi planificarea circulaţiei băneşti, cele două componente asigurând stabilitatea relativă a monedei naţionale.

Pentru reglementarea şi controlul circulaţiei monetare se impune obligativitatea depunerii la Banca de Stat a Republicii Populare Române a tuturor disponibilităţilor băneşti ale instituţiilor şi întreprinderilor de stat sau cooperatiste şi efectuarea plăţilor şi încasărilor prin conturi deschise³. În acelaşi timp se generalizează, ca formă de decontare între întreprinderi, viramentul (obigatoriu pentru sumele ce depăşeau 500 lei), numerarul fiind folosit, în special, în sfera consumului populaţiei (la populaţie viramentul însemna reţinerea pe statul de plată a ratelor de plată, a chiriilor ş.a.). Creditul bancar era folosit pentru asigurarea mijloacelor necesare dezvoltării producţiei şi circulaţiei mărfurilor, astfel că din 1950 sunt întocmite planuri de credite trimestriale cu destinaţie precisă.

Emisiunile Băncii de Stat a Republicii Populare Române s-au făcut centralizat în limitele stabilite în mod planificat de guvern (statul nu a recurs la emisiuni pentru acoperirea cheltuielilor proprii, aşa cum se proceda în cadrul economiei de piaţă), iar retragerea numerarului din circulaţie s-a făcut prin procesul utilizării de către populaţie a resurselor băneşti deţinute. Banii devin un instrument de conducere planificată a economiei şi un mijloc de control asupra producţiei, repartiţiei, circulaţiei şi consumului.

Primele monede ale noii puteri au fost emise în anul 1948. Efigiile regale de pe avers vor fi înlocuite cu sonde petroliere, ştiuleţi de porumb, spice de grâu şi ovăz sau cu stema republicii (cu sau fără stea), iar reversul va fi dominat, la monedele ce vor avea şi alte aspecte în afară de valoarea nominală şi milesim, de simbolurile comunismului: muncitor la nicovală, muncitor cu tractorul sau peisaje industriale. Ocazional vor mai fi prezente, pe revers, cununi din ramuri de stejar, de laur sau din spice de grâu.

Fabricarea monedelor de 5 lei a fost reglementată prin Decretul pentru baterea şi punerea în circulaţie a monedei metalice de 5 lei cu stema Republicii Populare Române  din 21 iulie 1948⁴.

 

                                               

                                                    5 lei 1948

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23,1 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁵.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar în exergă, o stea cu cinci colţuri.

Revers: În centru valoarea nominală 5 LEI. Dedesubt milesimul, 1948. Cunună de ramuri de stejar, iar pe cerc, în dreapta, numele gravorului.

Monede de 5 lei, având aceleaşi caracteristici, au mai fost bătute în anii: 1949, 1950 şi 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este dată de milesim.

În perioada republicii populare (1947-1965) stema ţării a avut două variante, diferenţa fiind dată de prezenţa unei stele, cu cinci colţuri, în partea superioară, începând cu anul 1953.

Pentru monedele bătute în perioada 1948-1951, literatura de specialitate nu precizează tirajul emisiunilor, secretomania impusă de regimul comunist funcţionând şi în acest domeniu.

Fabricarea monedelor de 1 leu a fost reglementată prin Decizia Ministerului Finanţelor pentru punerea în circulaţie a monedei metalice divizionare de 1 leu şi retragerea vechii monede de 1 leu din 26 februarie 1949⁶.

 

                                   

                                                        1 leu 1949

 

Metal - alamă: cupru 700 ‰, zinc 300‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,83 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁷.

     Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru o sondă petrolieră, iar în fundal munţi deasupra cărora răsare soarele. Sub sondă numele gravorului. În exergă o stea cu cinci colţuri.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt milesimul, 1949.

Monede de 1 leu, având aceleaşi caracteristici, au mai fost bătute în anii 1950 şi 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este dată de milesim.

În 1950 va fi bătută moneda de 2 lei.

 

            

                                                                 2 lei 1950

 

Metal - alamă: cupru 700 ‰, zinc 300‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,40 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁸.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru spic de ovăz, ştiulete de porumb şi spic de grâu. Jos în dreapta iniţialele numelui gravorului.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 2 LEI iar dedesubt milesimul, 1950.

Monede de 2 lei, având aceleaşi caracteristici, au mai fost bătute şi în anul 1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este dată de milesim.

Fabricarea monedelor de 20 de lei a fost reglementată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru autorizarea baterii şi punerii în circulaţie a unei monete metalice divizionare de 20 lei din aluminiu din 28 aprilie 1951⁹.

 

      

                                                           20 lei 1951

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 26 mm. Greutate: 2,12 g. Monetăria: Bucureşti.Gravor: H. Ionescu¹⁰.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar dedesubt milesimul ce are în stânga şi în dreapta câte două semne pătrate.

Revers: În părţi valoarea nominală 20 / LEI. În centru un muncitor în picioare, cu mânecile suflecate prelucrând cu ciocanul, aflat în mâna dreaptă, o piesă metalică ce este ţinută cu un cleşte pe o nicovală. În fundal este prezentat un peisaj industrial cu trei coşuri şi o bandă transportoare. Jos, în dreapta, numele gravorului.

Această monedă are cea mai mare valoare nomimală dintre monedele uzuale emise în perioada regimului comunist.

Fabricarea monedelor de 1 leu şi 2 lei din aluminiu a fost reglementată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru autorizarea baterii şi punerii în circulaţie a unor monete divizionare de 1 leu şi 2 lei din aluminiu din 15 iunie 1951¹¹.

 

                                                              1 leu 1951

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 0,61 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu¹².

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru o sondă petrolieră, iar în fundal munţi deasupra cărora răsare soarele. Sub sondă numele gravorului. În exargă o stea cu cinci colţuri.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt milesimul, 1951.

 

         

                                                                   2 lei 1951

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 0,84 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu¹³.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru spic de ovăz, ştiulete de porumb şi spic de grâu. Jos în dreapta iniţialele numelui gravorului.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 2 LEI, iar dedesubt milesimul, 1951.

Monede de 1 leu şi 2 lei, având aceleaşi caracteristici, au mai fost bătute în anii 1949-1951. Singura diferenţă dintre aceste piese este dată de milesim şi de metalul folosit (în 1951 au fost bătute, alături de monedele din aluminiu, monede din cupru-zinc, cele doua emisiuni circulând în paralel).

Ultimele emisiuni monetare cu aceste caracteristici, monedele de 1 leu şi 2 lei 1952, din aluminiu, au intrat în circulaţie la începutul lunii ianuarie, cu puţin timp înainte de adoptarea reformei monetare din 1952. Deoarece aceste piese au circulat doar două sau trei saptămâni nu a fost timp ca tot tirajul realizat să fie pus în circulaţie şi, probabil, majoritatea monedelor din această emisiune au fost topite. Din această cauză aceste piese, deşi nu au nişte caracteristici deosebite care să le individualizeze printre monedele emise de regimul comunist, sunt considerate astăzi de colecţionari rarităţi numismatice şi au o cotă de piaţă exagerat de mare.

Reforma monetară din ianuarie 1952 s-a desfăşurat în condiţii diferite faţă de reforma monetară din august 1947. Economia era de tip socialist, centralizată şi planificată, iar întreprinderile private fuseseră desfiinţate aproape în totalitate (proprietatea privată mai era prezentă doar în unele sectoare agricole, în cadrul micilor ateliere meşteşugăreşti şi ale micului comerţ).

Necesitatea reformei monetare a fost prezentată în preambulul Hotărârii Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 26 ianuarie 1952¹⁴. În acest document se analiza situaţia economică şi politică a ţării. Încercînd să justifice, propagandistic, măsurile ce urmau să intre în vigoare se recunoştea că preţurile produselor agricole au crescut pe piaţa ţărănească de peste trei ori faţă de 1947, în timp ce preţurile produselor industriale era aproape la fel datorită faptului că preluarea produselor agricole (colectarea cotelor impuse ţăranilor) de către stat a fost nesatisfăcătoare şi nu s-a putut asigura aprovizionarea corespunzătoare a deţinătorilor de cartele care erau nevoiţi să aloce sume suplimentare pentru achiziţionarea de pe piaţa liberă a produselor alimentare. Vinovaţi de această situaţie erau consideraţi „speculanţii şi elementele capitaliste de la oraşe şi sate care au  dus o muncă de subminare a  puterii leului şi  de dezorganizare a circulaţiei marfurilor” ¹⁵. Pentru unele ramuri ale industriei se aprecia că lipsurile organizatorice nu au permis creşterea productivităţii, reducerea costurilor şi realizarea de economii prin întrebuinţarea eficientă a resurselor băneşti.

În acelaşi document se aprecia că circulaţia monetară nu s-a desfăşurat în  bune condiţii şi pentru că s-au păstrat unele semne băneşti din timpul monarhiei sau cu efigii ne-corespunzătoare, ceea ce a determinat, în condiţiile deficienţelor economice menţionate, creşterea monedelor aflate în circulaţie şi o slăbire a puterii de cumpărare a leului.

Prin reforma monetară din 1952 s-a urmărit, conform programului Partidului Muncitoresc Român, o nouă stabilizare a monedei naţionale care să contribuie la îmbu-nătăţirea circulaţiei băneşti şi la echilibrul monetar intern. În acelaşi timp reforma a avut, ca şi în cazul reformei din august 1947¹⁶, un  puternic caracter de clasă deoarece a avut în vedere desfiinţarea puterii economice a ultimilor reprezentanţi ai capitalismului care se aprecia că deţineau, în urma activităţilor comerciale desfăşurate, însemnate fonduri băneşti şi mari cantităţi de bunuri de consum (ambele resurse erau considerate de regim ca fiind dobândite, de cei vizaţi, în mod ilegal).

În vederea realizării reformei monetare au fost adoptate, la 26 ianuarie 1952, mai multe acte normative: Hotărârea Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român cu privire la efectuarea reformei baneşti şi la reducerile de preţuri, Decretul pentru efectuarea reformei băneşti şi reducerea de preţuri la principalele produse alimentare şi industriale, Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru punerea în circulaţie a noilor bilete de bancă şi a monedelor divizionare de 1 ban, 3 bani, 5 bani, 10 bani şi 25 bani şi Instrucţiumile Ministerului de Finanţe al Republicii Populare Române privitoare la modul de efectuare a reformei băneşti¹⁷.

În primul articolul din Decretul pentru efectuarea reformei băneşti şi reducerea de preţuri la principalele produse alimentare şi industriale¹⁸, se preciza că, începand cu 28 ianuarie 1952, vor fi puse în circulaţie noi semne băneşti: bilete ale Băncii de Stat a Republicii Populare Române cu valoare nominală de 10 lei, 25 lei, 100 lei, bilete de tezaur cu valoare nominală de 1 leu, 3 lei, 5 lei şi monede divizionare de metal cu valoare nomnală de 1 ban, 3 bani, 5 bani, 10 bani, 25 bani, emise de Ministerul Finanţelor. În condiţiile în care bancnotele nu erau convertibile menţinerea biletelor de tezaur era inutilă deoarece între cele două semne monetare nu era nicio diferenţă ceea ce însemna că sistemului financiar nu avea niciun avantaj din această situaţie.

Articolul II şi articolul III ne anunţă că începând cu data de 28 ianuarie 1952 toate sumele de lei vechi în numerar aflate la populaţie, instituţii sau întreprinderi îşi pierd puterea circulatorie şi vor fi preschimbate într-un termen de doar patru zile, sumele neprezentate la schimb fiind anulate. Instituţia desemnată să facă schimbarea banilor vechi în bani noi era Banca de Stat a Republicii Populare Române.

Cu această ocazie se stabileşte, în articolele IV şi VI, conţinutul în aur fin al noului leu  (0,079346 grame), preţul de cumpărare al aurului fin de către Banca de Stat a Republicii Populare Române (12 lei şi 45 de bani pentru 1 gram), cursul leului faţă de rublă (2 lei şi 80 de bani pentru o rublă) şi faţă de celelalte valute. Conţinutul de aur fin al leului a fost majorat de circa 12 ori faţă de 1947, de la 5,94 mg la 79,346 mg, însă conţinutul de aur nu reflecta nivelul real al puteri de cumpărare a leului astfel că această acţiune avea un caracter convenţional¹⁹. De altfel, în text nu există referiri la convertibilitatea leului, la rezerva de aur a băncii de emisiune şi nici la proporţia acesteia în raport cu volumul circulaţiei băneşti ceea ce înseamnă că leul era garantat cu masa mărfurilor de care dispunea statul²⁰. Singurul avantaj al majorării conţinutului de aur al leului a fost calcularea unor cursuri valutare oficiale mai avantajoase  pentru moneda naţională.

Spaţii ample sunt acordate condiţiilor de preschimbare a leilor vechi în lei noi (articolele VII-XVI). Nu a existat o sumă maximă ce putea fi preschimbată, ca la reforma monetară din 1947, însă raportul la care se schimbau leii vechi era diferit în funcţie de suma prezentată, sumele mici beneficiind de condiţii mai avantajoase. Pentru populaţie şi întreprinderi particulare sumele de până la 1000 lei erau schimbate la raportul de 100 lei vechi pentru 1 leu nou, sumele ce depăşeau 1000 lei până la 3000 lei  la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou, iar sumele ce depăşeau 3000 lei la raportul de 400 lei vechi pentru 1 leu nou, în timp ce pentru instituţii, întreprinderi şi organizaţii, schimbul se făcea la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou (articolul VII). Achitarea ordinelor de plată, a cecurilor, a mandatelor ş.a. se făcea în condiţiile prevăzute la articolul VII. Sumele aflate la CEC erau recalculate la un raport de schimb mai avantajos pentru deponenţi (acest aspect nu a fost luat în calcul la reforma monetară din 1947): soldul depunerilor de pâna la 1000 lei erau recalculate la raportul de 50 lei vechi pentru 1 leu nou, soldul depunerilor ce depăşeau 1000 lei până la 3000 lei erau recalculate  la raportul de 100 lei vechi pentru 1 leu nou, iar soldul depunerilor ce depăşeau 3000 lei erau recalculate  la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou (articolul IX). Disponibilităţile băneşti ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat erau recalculate la raportul de 20 de lei vechi pentru 1 leu nou, în timp ce pentru disponibilităţile băneşti ale întreprinderilor industriale şi comerciale particulare, era folosit raportul de 20 lei vechi pentru 1 leu nou doar pentru suma necesară activităţilor curente, restul sumelor recalculându-se la raportul de 200 lei vechi pentru 1 leu nou (articolele X-XI). Raportul de 20 lei vechi pentru 1 leu nou este păstrat şi la sumele datorate între întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat, la obligaţiile populaţiei faţă de stat, la datoriile în lei ale Republicii Populare Române făcute după 1945 (articolul XIII), la sumele schimbate de ambasade, legaţii şi oficii diplomatice (articolul XIV), la calcularea salariilor, pensiilor, burselor, ajutoarelor de stat a preţurilor şi tarifelor (articolul XV). Analizând raporturile de preschimbare aplicate putem constata că s-a urmărit spolierea celor care erau numiţi în epocă „speculanţi şi sabotori”, în esenţă a celor care încă mai practicau activităţi economice independente (mici meseriaşi, liber profesionişti şi mici comercianți). Reforma a însemnat şi o scădere a veniturilor salariaţilor însă reducerea preţurilor, între 5-20%, la mărfurile de larg consum (pâine, carne, zahăr ş.a.) a determinat o oarecare creştere a salariului real.

Articolele XVII şi XIX prevedeau ca abaterile de la această Hotărâre urmau a fi  pedepsite conform legii sabotajului economic, iar falsurile din listele cu beneficiarii de la sate urmau a fi sancţionate conform codului penal.

Fabricarea noilor monede şi bancnote a fost reglementată de Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru punerea în circulaţie a noilor bilete de bancă şi a monedelor divizionare de 1 ban, 3 bani, 5 bani, 10 bani şi 25 bani²¹.

 

  

                                                      1 ban 1952

 

Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Monetăria: Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 67.400.000 de exemplare²².

Avers: În centru stema republicii populare.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 1 BAN, iar dedesubt milesimul, 1952.

Monede de 1 ban s-au mai bătut în anii 1953 (8.000.000 de exemplare) şi 1954 (15.300.000 de exemplare)²³. Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim şi de  steaua cu cinci colţuri ataşată în partea de sus a stemei.

 

                                                      3 bani 1952

 

Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată. Diametru: 18 mm. Greutate: 2 g. Monetăria: Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 26.100.000 de exemplare²⁴.

Avers: În centru stema republicii populare.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 3 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952.

Monede de 3 bani s-au mai bătut în anii 1953 (13.000.000 de exemplare) şi 1954 (33.400.000 de exemplare)²⁵. Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim şi de  steaua cu cinci colţuri ataşată în partea de sus a stemei.

 

                                                       5 bani 1952

 

Metal: cupru 950‰, aluminiu 50‰. Muchie zimţată. Diametru: 20 mm. Greutate: 2,4 g. Monetăria: Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 78.400.000 de exemplare²⁴.

Avers: În centru stema republicii populare.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952.

Monede de 5 bani s-au mai bătut în anii 1953 (13.000.000 de exemplare), 1954 (33.400.000 de exemplare), 1955 (38.100.000 de exemplare), 1956 (39.800.000 de exemplare), 1957-1958 (în 1958 au fost emise monede de 5 bani cu milesimul 1957, tirajul total fiind de 30.900.000 de exemplare)²⁵. Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim şi de steaua cu cinci colţuri ataşată în partea de sus a stemei. Steaua roşie cu cinci colţuri, simbol al sistemului comunist, va fi ataşată în partea de sus a stemei României în aceeaşi perioadă în care acest simbol va apărea şi pe stemele celorlalte state comuniste din zonă.

 

 

                                                         10 bani 1952

 

Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată. Diametru: 17,4 mm. Greutate: 1,8 g. Monetăria: Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 37.900.000 exemplare²⁶.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA În centru stema republicii populare, iar sub stemă o linie orizontală.

Revers: În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 10 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952. Cunună de ramuri de stejar.

Monede de 10 bani s-au mai bătut în anii 1954 (1.600.000 de exemplare), 1955 (4.100.000 de exemplare) şi 1956 (18.400.000 de exemplare)²⁷. Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim şi de  steaua cu cinci colţuri ataşată în partea de sus a stemei, iar pentru anii 1955-1956 de titulatura statului, scrisă REPUBLICA POPULARA ROMINA (conform regulilor ortografice folosite între 1954-1963 în loc de „” se va folosi „Δ).

 

          

                                                         25 bani 1952

 

Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată. Diametru: 22 mm. Greutate: 3,6 g. Monetăria: Moscova. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 43.600.000 de exemplare²⁸.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă o linie orizontală.

Revers: În centru, pe două rânduri, valoarea nominală, 25 BANI, iar dedesubt milesimul, 1952. Cunună de ramuri de stejar.

Monede de 25 de bani s-au mai bătut în anii 1953 (1.100.000 de exemplare), 1954 (11.600.000 de exemplare) şi 1955 (16.700.000 de exemplare)²⁹. Aceste emisiuni au fost realizate la monetăria Bucureşti şi erau aproape identice cu emisiunea 1952. Diferenţele dintre aceste piese erau date de milesim şi de  steaua cu cinci colţuri ataşată în partea de sus a stemei, iar pentru anul 1955 de titulatura statului, scrisă REPUBLICA POPULARA ROMINA (conform regulilor ortografice folosite între 1954-1963 în loc de „” se va folosi „Δ). 

Monedele din seria anului 1952 au fost singurele piese din perioada regimului comunist bătute în afara graniţelor, în URSS. Din cauza influenţei sovietice se vor realiza monede ce nu au nici o legătură cu tradiţia noastră monetară. Astfel, odată cu reforma monetară din 1952 va fi bătută moneda cu valoare nominală de 3 bani, pentru ca în 1960 să apară moneda de 15 bani, iar în 1963 moneda de 3 lei.

Reforma monetară din ianuarie 1952 a avut un caracter deflaţionist (în acest sens este o continuare, la altă scară, a reformei monetare din 1947), urmărind reducerea banilor aflaţi în circulaţie  în vederea realizării  unui echilibru între numerarul aflat la populaţie şi volumul de mărfuri pe care statul putea să-l ofere (între 1947 şi 1952 se crease un dezechilibru între cerere şi oferta de pe piaţa bunurilor de consum deoarece cererea crescuse mai mult decât posibilităţile de acoperire ale economiei în condiţiile în care colectarea produselor agricole era considerată necorespunzătoare, iar producţia industrială a mărfurilor de larg consum era insuficientă).

Reforma monetară din ianuarie 1952 a avut şi victime colaterale. Pe fondul luptei politice pentru putere din interiorul Partidului Muncitoresc Român, aplicarea reformei monetare a fost preluată de Comitetul Central al PMR, în timp ce conducerile Băncii de Stat şi a Ministerului Finanţelor au fost arestate sub acuzaţia de „deviere spre dreapta” şi de greşeli comise în cursul elaborării reformei (unii dintre cei arestaţi vor muri în închisoare, însă cei rămaşi în viaţă vor fi eliberaţi şi reabilitaţi în anul 1957) ³⁰.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din 31 ianuarie 1954 are loc o nouă modificare a conţinutului de aur al leului. Leul este echivalent cu 0,148112 g. aur fin³¹. Această majorare a conţinutului de aur nu va influenţa în niciun fel situaţia financiară internă deoarece  avea, ca şi modificările din 1947 sau 1952, un caracter convenţional (nu reflecta raportul real al puterii de cumpărare). Această modificare a determimat doar schimbarea cursurilor oficiale ale celorlalte valute faţă de leu, în condiţiile în care statul deţinea monopolul valutar şi practica un curs oficial fix.

Pentru funcţionarea economiei socialiste este introdus un sistem unic de preţuri, este organizată normarea muncii şi este introdus un nou sistem de retribuire a muncii. În timp ce salariul mediu era în jur de 500 lei, o convorbire telefonică, nelimitată, costa cât un ou de găină sau cât un bilet de tramvai, 25 de bani, un kilogram de zahăr costa, ca şi orezul, 9 lei, unul de carne de porc începea de la 8-9 lei, uleiul era 9 lei, 0,5 litri de bere erau 2 lei, litrul de lapte de vacă era 1,10 lei iar litrul de benzină 3,5 lei³².

Fabricarea monedelor de 50 de bani fost reglementată de Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru punerea în circulaţie a monedei metalice de 50 bani din 25 aprilie 1955³³.

 

 

                                                  50 bani 1955

 

Metal: cupru 800‰, nichel 200‰. Muchie zimţată. Diametru: 25 mm. Greutate: 4.55 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu (numele sau iniţialele numelui gravorului vor fi trecute pe monedele perioadei comuniste pentru ultima oară pe piesele emise în 1951). Tiraj: 11.400.000 exem­pla­re³⁴.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMÎNA (la „Δ este folosit semnul diacritic specific, însă acest demers pare singular deoarece nu s-a avut în vedere şi celelalte cuvinte). În centru stema republicii populare, iar dedesubt milesimul ce are în stânga şi în dreapta câte două semne pătrate.

Revers: În părţi valoarea nominală 50 / BANI. În centru un muncitor în picioare, cu mânecile suflecate prelucrând cu ciocanul, aflat în mâna dreaptă, o piesă metalică ce este ţinută cu un cleşte pe o nicovală. În fundal este prezentat un peisaj industrial, cu trei coşuri şi o bandă transportoare.

Desenul de pe revers este identic cu cel al monedei de 20 lei 1951 însă există unele diferenţe faţă de această piesă: valoarea nominală este diferită, lipseşte numele gravorului,  metalul folosit este diferit, stema este cu stea, la titulatura statului este folosit „Δ(conform normelor ortografice ale momentului).

Monede de 50 de bani, cu aceleaşi caracteristici, au fost bătute şi în 1956, singura diferenţă fiind dată de milesim. Tirajul acestor piese a fost de 11.400.000 de exemplare ³⁵.

La 10 martie 1960 este adoptată Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru autorizarea Ministerului Finanţelor de a înlocui treptat monedele metalice emise în baza H.C.M. nr.149/26 ianuarie 1952 cu noi monede metalice de 5, 10, 15, 25, 50 de bani şi 1 leu fabricate din oţel placat cu nichel³⁶. Conform acestei hotărâri vor fi bătute monedele de 15 şi 25 de bani, primele monede din oţel placat cu nichel realizate în timpul regimului comunist. Baterea acestor monede va fi posibilă deoarece monetăria realizase o tehnologie proprie de fabricare a rondelelor monetare.

 

    

                                                    15 bani 1960

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 19,5 mm. Greutate: 2,88 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu³⁷.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMINA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă, între două semne pătrate, milesimul 1960.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.

Monede de 15 bani cu aceleaşi caracteristici s-au bătut între anii 1960-1963 şi 1965-1966, tirajul total al acestor emisiuni fiind de 126.900.000 de exemplare³⁸. Aceste piese aveau milesimul 1960 singura diferenţă fiind la cele emise între 1965-1966 la care titulatura statului era REPUBLICA POPULARA ROMANA (între timp se revenise la scrierea cu „” din „A”, însă la titulatura statului nu vor fi folosite semnele diacritice).

 

                                                       25 bani 1960

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 22 mm. Greutate: 3,38 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu³⁹.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMINA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă, între două semne pătrate milesimul, 1960.

Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 25 BANI. Dedesubt un muncitor conducând un tractor pe un ogor, spre stânga, iar în dreapta mănunchi de spice de grâu. Tractorul reprezentat pe monedă este primul tractor românesc (UTOS - Uzina de Tractoare, Oraşul Stalin), cu pneuri fabricate la Braşov (oraşul Stalin între 1950-1960), între 1957-1962, sub licenţă MTZ (Minsk-URSS) ⁴⁰.

Monede de 25 de bani, cu aceleaşi caracteristici s-au bătut între anii 1960-1962 şi 1964-1966, tirajul total al acestor emisiuni fiind de 87.600.000 de exemplare⁴¹. Aceste piese aveau milesimul 1960.

Fabricarea noilor monedelor de 5 bani, 1 leu şi 3 lei a fost reglementată prin Dispoziţia Consiliului de Miniştri pentru completarea H.C.M. nr. 257/10. III.1960, autorizându-se Banca de Stat a Republicii Populare Române să pună în circulaţie monede metalice de 5 bani, 1 leu şi 3 lei, şi să retragă treptat moneda metalică de 50 bani din 11 februarie 1963⁴²

 

       

                                                        5 bani 1963

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁴³.

Avers: În centru stema republicii populare.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul, 1963.

Monede de 5 bani, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1963-1966, într-un tiraj total de 126.900.000 de exemplare⁴⁴.

 

  

                                                       1 leu 1963

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Feţe amplasate medalistic.  Diametru: 24 mm. Greutate: 5,06 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁴⁵.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare, iar sub stemă, între două semne pătrate, de fiecare parte, milesimul 1963.

Revers: În partea centrală un muncitor, arând pe un ogor, cu un tractor ce trage  un plug cu cinci brazde, spre dreapta. În fundal  în stânga sonde, iar în dreapta munţi deasupra cărora  răsare soarele. Deasupra, în stânga sus şi în exergă  valoarea nominală 1/LEU.

Monede de 1 leu, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1963-1965 într-un tiraj total de 71.910.000 de exemplare⁴⁶.

 

 

                                                            3 lei 1963

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Feţe amplasate medalistic. Diametru: 27 mm. Greutate: 5,86 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁴⁷.

Avers: REPUBLICA POPULARA ROMANA. În centru stema republicii populare iar sub stemă, între două semne pătrate, de fiecare parte, milesimul 1963.

Revers: Imaginea unei rafinării de petrol, cu două sonde, iar în exergă  valoarea nominală, 3 LEI.

Monede de 3 lei, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1963-1965, într-un tiraj total de 18.436.000 de exemplare⁴⁸.

Cu o monedă de 3 lei puteam merge, în anii ’80, la un fim sau la un suc, iar dacă mai adăugam 60 de bani puteam cumpăra o pâine, dacă aveam disponibile două tichete de pe cartelele lunare de alimente.

Monedele bătute între anii 1960-1963 au desene noi, cu teme des folosite în epocă (activităţi agricole sau industriale). Aceste teme vor fi păstrate pe toată perioada regimului comunist, astfel că astăzi constatăm că mai bine de trei decenii au fost folosite doar cinci tipuri de monede, chiar dacă în anul 1966 au apărut mici diferenţe determinate de schimbarea titulaturii statului, iar ulterior, între 1975-1982, o parte dintre ele  au fost făcute din aluminiu. Metalul cel mai des folosit la baterea acestor monede a fost oţelul placat cu nichel, metal ce a permis menţinerea lor în circulaţie perioade îndelungate (primele monede din acest material au fost bătute în anii 1943-1944). Singura noutate în acest peisaj monetar cenuşiu va fi apariţia unei noi monede de 5 lei, în1978. Monedele de 1 leu şi 3 lei vor circula, o perioadă, în paralel cu bancnotele de 1 leu şi 3 lei.

Proclamarea Republicii Socialiste România a determinat, printre altele, modificarea titulaturii Băncii de Stat a Republicii Populare Române în Banca Naţională a Republicii Socialiste România şi a monedelor aflate în circulaţie, noua realitate impunând schimbarea stemei şi a denumirii statului de pe însemnele monetare.

Iniţial, la 21 august 1965, a fost adoptată Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru menţinerea în circulaţie a actualelor semne monetare cu Stema şi numele Statului, Republica Populară Română⁴⁹. Se pare că această decizie a fost luată din dorinţa ca statul să nu facă cheltuieli suplimentare cu noi emisiuni monetare, monedele cu noua stemă şi cu noua titulatură a statului urmând a fi introduse în circulaţie treptat, odată cu retragerea din circulaţie (datorită uzurii) a emisiunilor din anii 1960 şi 1963. Probabil că şi din această cauză desenul emisiunilor monetare ce au milesimul 1966 este identic, pe revers, cu al emisiunilor din anii 1960 şi 1963. Această decizie va fi confirmată de Hotărârea Consiliului de Miniştri privind retragerea şi încetarea puterii circulatorii a biletelar de bancă de 1, 3, 5, 10, 25 şi 100 lei, emisiunea 1952, purtând denumirea anterioară a statului, Republica Populară Română din 27 februarie 1970⁵⁰. În articolul al II-lea se preciza că: „monedele metalice de 1 şi 3 lei, precum şi monedele metalice divizionare de 1, 3, 5, 10, 15 şi 25 de bani, purtând denumirea anterioară a statului, Republica Populară Română, îşi păstrează puterea circulatorie şi vor continuă să circule paralel cu monedele metalice purtând noua denumire a statului, Republica Socialistă România”. Oficial erau în circulaţie, pe toată perioada regimului comunist, toate monedele emise începând cu anul 1952, însă monedele emise în perioada 1952-1960 vor fi treptat retrase din circulaţie, până la începutul anilor’70.

Fabricarea noilor monede a fost reglementată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri prin care se aprobă ca Banca Naţională a Republicii Socialiste România să bată începând din anul 1966 monede matalice de 5 bani, 15 bani, 25 de bani, 1 leu şi 3 lei având imprimată stema şi noua denumire a statului: Republica Socialistă România din 11 iunie 1966⁵¹.

 

 

                                                        5 bani1966

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁵².

Avers: În centru stema republicii socialiste.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul, 1966.

Monede de 5 bani, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1966-1968 într-un tiraj total de 106.881.000 de exemplare⁵³.

 

 

                                                         15 bani 1966

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 19,5 mm. Greutate: 2,88 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁵⁴.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate milesimul, 1966.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.

Monede de 15 bani, cu aceleaşi milesim, s-au bătut între anii 1966-1968 tirajul total al acestor emisiuni fiind de 41.165.000 de exemplare⁵⁵.

 

                    

                                                           25 bani 1966

 

Metal: oţel placat cu nichel- oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Diametru: 22 mm. Greutate: 3,38 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁵⁶.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate milesimul, 1960.

Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 25 BANI. Dedesubt un muncitor conducând un tractor pe un ogor, iar în dreapta mănunchi de spice de grâu.   

Monede de 25 bani, cu aceleaşi milesim, s-au bătut între anii 1966-1968 tirajul total al acestor emisiuni fiind de 18.955.000 de exemplare⁵⁷.

    

             

                                                                    1 leu1966

 

Metal: oţel placat cu nichel-oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă. Feţe amplasate medalistic. Diametru: 24,5 mm. Greutate: 5,06 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁵⁸.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate, de fiecare parte,  milesimul 1966.

Revers: În partea centrală un muncitor, arând pe un ogor, cu un tractor ce trage  un plug cu cinci brazde, spre dreapta. În fundal  în stânga sonde, iar în dreapta munţi deasupra cărora răsare soarele. Deasupra, în stânga sus şi în exergă  valoarea nominală 1/LEU.

Monede de 1 leu, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1966-1968 într-un tiraj total de 75.437.000 de exemplare⁵⁹.

 

          

                                                          3 lei 1966

 

Metal: oţel placat cu nichel-oţel 950‰, nichel 50‰. Muchie netedă cu două linii ondulate separate cu câte o stea cu cinci colţuri. Feţe amplasate medalistic. Diametru: 27 mm. Greutate: 5,86 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁶⁰.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate, de fiecare parte, milesimul 1966.

Revers: Imaginea unei rafinării de petrol, cu două sonde, iar în exergă valoarea nominală 3 LEI.

Monede de 3 lei, cu acelaşi milesim, s-au bătut între anii 1966-1968, într-un tiraj total de 8.477.000 de exemplare⁶¹.

Monedele cu milesimul 1966 au fost puse în circulaţie în 1967 (în 1966 încă se mai băteau  monede cu milesimul 1960 sau 1963). Din literatura de specialitate aflăm că aceste monede au fost bătute, cu acelaşi milesim, până în 1968 însă având în vedere perioada lungă de timp în care au circulat putem presupune că ele au fost bătute şi după această dată.  Aceste monede, ca şi monedele de aluminiu emise ulterior au avut putere circulatorie până la 31 decembrie 1996, conform Circularei BNR nr.33 din 2 decembrie 1996⁶².

Ultimele emisiuni monetare uzuale ale regimului comunist au fost bătute între anii 1975-1982. Ele vor circula în paralel cu emisiunile cu valori nominale similare, din oţel placat cu nichel ce aveau milesimul 1963 şi 1966. Toate aceste emisiuni au fost din aluminiu, un metal  ieftin, folosit pentru prima oară la baterea monedelor de 25 şi 50 de bani din 1921. Alături de valorile nominale consacrate  de 5, 15, 25 de bani, 1 leu şi 2 lei, va fi bătută o monedă nouă, de 5 lei, care va circula în paralel cu bancnota de 5 lei, emisiunea 1966. Pentru aceste emisiuni nu se cunoaşte tirajul.

 

 

                                      5 bani 1975

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 0,55 g. Monetăria: Bucureşti. Gravor: H.Ionescu⁶³.

Avers: În centru stema republicii socialiste.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 5 BANI, iar dedesubt milesimul 1975.

 

                                                    15 bani 1975

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 19,5 mm. Greutate: 0,95 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁶⁴.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate, milesimul 1975.

Revers: Pe două rânduri valoarea nominală 15 BANI. Cunună de ramuri de laur.

 

                                                          5 lei 1978

 

Metal: aluminiu 962‰, 35‰ magneziu, 5‰ mangan. Muchie netedă cu două linii ondulate separate de câte un romb cu axa mică așezară vertical. Diametru: 29 mm. Greutate: 2,8 g. Monetăria:  Bucureşti ⁶⁵.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate, milesimul 1978.

Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 5 LEI. Circular, două ramuri de spice de grâu continuate cu câte un segment de roată dinţată. Sub valoarea nominală elemente din industria chimică, sondă de petrol, şi centrală hidroelectrică cu stâlp de înaltă tensiune. Cerc perlat exterior.

După părerea unor specialişti această piesă are trei variante, diferenţele fiind date de mărimea picioarelor trepiedului din partea dedicată industriei chimice⁶⁶.

 

 

                                                    25 bani 1982

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 22 mm. Greutate: 1,13 g. Monetăria:  Bucureşti. Gravor: H. Ionescu⁶⁷.

Avers: REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA. În centru stema republicii socialiste, iar sub stemă, între două semne pătrate, milesimul 1982.

Revers: Deasupra, pe două rânduri, valoarea nominală 25 BANI. Dedesubt, un muncitor conducând un tractor (este acelaşi tractor ce apare şi pe monedele din 1960 sau 1966) pe un ogor, spre stânga, iar în dreapta mănunchi de spice de grâu. 

Singurele monede de aur şi de argint emise în perioada regimului comunist au avut ca temă aniversarea a „ 2050 de ani de la crearea statului dac centralizat şi independent”. În acest scop la 30 noiembrie 1981 a fost emis Decretul Consiliului de stat pentru emiterea unor monede jubiliare din aur şi argint. Monedele, destinate comercializării pe piaţa numismatică internaţională, au fost bătute, în anii 1982-1983, la Monetăria Franklin Corporation din Pennsylvenia (SUA) deoarece Monetăria Statului nu avea utilajele pentru a asigura calitatea necesară (cantitatea de metal necesară urma să fie asigurată de firma producătoare, iar în schimbul dreptului de emisiune Banca Naţională a României urma să primească 30% din valoarea fiecărei monede vândute şi câte 30 de piese din fiecare emisiune)⁶⁸. Conform contractului în trei ani urmau a fi bătute 7500 de piese anual, de calitate proof, pentru fiecare valoare nominală din care să se realizaze şi 1000 de seturi cu toate cele patru monede  emise (fiecare piesă urma să poarte un număr de serie pe muchie) însă în 1982 s-au bătut 1436 de piese (508 de 500 de lei şi 928 de 100 de lei), iar în 1983 s-au bătut 1874 de piese (342 de 1000 de lei, 346 de 500 de lei, 592 de 100 de lei şi 591 de 50 de lei) ceea ce înseamnă un total de 3310 de piese din care s-au vândut 2905 de exemplare, 180 au fost primite de Banca Naţională a României, 88 au fost reţinute de firma producătoare şi şapte au fost declarate pierdute în timpul transportului⁶⁹. Monedele de argint (cu titlul de 925‰, diametrul de 28 şi 37 mm şi greutatea de 15 şi 30 de grame) au valoarea nominală de 50 şi 100 de lei, iar monedele de aur (cu titlul de 900‰, diametrul de 25 şi 28 mm şi greutatea de 8 şi 16 grame) au valoarea nominală de 500 şi 1000 de lei. Toate cele patru monede (în 1982 au fost bătute piesele de 100 de lei şi 500 de lei,, iar în 1983 piesele de 50 de lei, 100 de lei, 500 de lei şi 1000 de lei) au pe avers stema republicii socialiste, titulatura statului, în părţi milesimul şi dedesubt valoarea nominală (monedele de aur au deasupra valorii nominale sigla monetăriei şi titlul), în timp ce pe revers monedele de 100 de lei şi 1000 de lei au în centru bustul unui nobil geto-dac, iar cele de 500 de lei şi 50 de lei au în centru o scenă de luptă de pe Columna lui Traian (toate cele patru piese au, între două cercuri concentrice, inscripţia: 2050·ANI·DE·LA·CREAREA·STATULUI·DAC·CENTRALIZAT·ŞI· INDEPENDENT·1980·)⁷⁰.

La începutul anilor’80 criza economică, generată în primul rând chiar de esenţa sistemului comunist, devine tot mai evidentă. Industrializarea forţată şi investiţiile masive în obiective nerentabile determină ca domeniul industrial să devină ineficient datorită costurilor mari de producţie, a calităţii slabe a produselor, şi a productivităţii scăzute, aspecte generate în primul rând de uzura fizică şi morală a utilajelor folosite. Agricultura, lipsită de investiţii pentru modernizare şi cu o parte din terenul arabil degradat datorită exploatării intensive peste limite, nu dădea rezultatele planificate, astfel că statul este nevoit să facă apel la ţăranii necooperativizaţi să încheie contracte prin care să predea producţiile agricole obţinute. În acelaşi timp este mărită suprafaţa cultivată prin sistematizarea satelor sau prin transformarea păşunilor comunale în terenuri agricole. Industria bunurilor de consum şi serviciile au fost permanent neglijate astfel că populaţia nu se putea aproviziona nici măcar cu produse de strictă necesitate. Acest ultim fapt determină blocarea pieţii, a circulaţiei băneşti şi creşterea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei, astfel că statul, dorind să absoarbă masa monetară în exces şi să-şi procure fonduri pentru investiţiile planificate, atrage aceşti bani prin obligarea salariaţilor să participe cu „părţi sociale la constituirea fondului de dezvoltare economică” sau prin alte taxe aberante: „taxa de celibat”, „impozitul pe familiile fără copii” ş.a.

Datorită exportului masiv de produse alimentare, pentru folosirea acestor resurse la plata forţată a datoriei externe (în 1980 datoria externă era de 10,2 miliarde dolari), alimentele de primă necesitate sunt tot mai greu de găsit în magazine. Nivelul de trai era în scădere continuă, alimentele sunt raţionalizate, energia electrică şi căldura se furniza după program, combustibilul era distribuit în cantităţi limitate, asistenţa medicală era insuficientă ş.a. Din 1981 sunt introduse cartele cu raţii la pâine, ulei, zahăr (la carne nu s-au introdus cartele pentru că în aceste condiţii trebuia asigurată populaţiei o anumită cantitate lunar). Mai mult, pentru a se justifica raţiile stabilite la produsele alimentare este adoptat un program de „alimentaţie ştiinţifică” a populaţiei .

Preţurile erau stabilite artificial, după principii ideologice, fapt ce a determinat dereglări grave în domeniul economic. Aceste probleme erau rezolvate prin ajustări însă, pentru păstrarea controlului, reaşezarea preţurilor se făcea la nivel naţional. Chiar şi în aceste condiţii preţurile înfluenţau salariul real şi puterea de cumpărare a populaţiei. Deoarece cei doi parametri erau în continuă scădere pentru a se „demonstra” creşteri se apela, propagandistic, la tot felul de artificii sau omisiuni (nu erau luate în calcul noile impozite sau nu se avea în vedere majorările de preţuri la unele produse).

Eşecul economic determinat, printre altele, de blocajul financiar şi de pierderile enorme înregistrate în fiecare an, a însemnat începutul unei lungi perioade de lipsuri şi de sărăcie pentru majoritatea românilor, astfel că momentul decembrie 1989 a venit ca o binecuvântare pentru un popor aflat pe ultima treaptă a deznădejdii.

Între 1948 - 1952 au fost emise 14 monede din care 9 din aluminiu şi 5 din cupru-nichel-zinc, între 1952-1963 au fost emise 27 de monede dintre care 10 din cupru-nichel, 12 cupru-aluminiu şi 5 din oţel placat cu nichel, iar între 1966-1982 au fost emise 9 monede dintre care 5 din oțel placat cu nichel şi 4 din aluminiu⁷¹.

 

NOTE :

 

1. Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 258-259.

2. Ibidem, p. 231.

3. Ibidem, p. 161.

4. Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 419.

5. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 290.

6. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.

7. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1950-691

8. Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 63.

9. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.

10. http://romaniancoins.org/ro20lei1951.html

11. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.

12.George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1977, p. 273.

13. http://www.bancnote-monede.ro/2-lei-1951-1952/

14. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 259.

15.  Ibidem.

16. Marian Bolum, Studii şi articole de numismatică, Editura Sfera, Bârlad, 2012, p. 230-240.

17. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.

18. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Galeria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 330-332.

19. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 264.

20.  Ibidem.

21. Aurică Smaranda, op.cit., p. 419.

22. http://romaniancoins.org/ro1ban1952.html

23. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 67.

24.http://www.gcoins.net/en/catalog/view/36858#.T_hHqnpCCe0

25. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 67-68.

26. George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, op.cit., p 275.

27. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 68.

28.http://transylvaniannumismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=7428

29. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 67-68.

30. Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 268.

31. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 25.

32.http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_128313/revenire_metode-de-reactualizare-leu-1947-dupa-stabilizare-leu-2010.html#ixzz1wwihuGYV

33. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.

34. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/50-bani-1955-236

35. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 303.

36. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.

37. http://www.bancnote-monede.ro/15-bani-1960/

38. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 304.

39.http://www.ebay.com/itm/ws/eBayISAPI.dll?ViewItem&item=250985523977&_trksid=p2992.m753

40. http://romaniancoins.org/ro25bani1960.html

41. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 68.

42. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.

43. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 305.

44. Ibidem.

45. Ibidem.

46. Ibidem.

47.http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=95&Itemid=127 

48. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 68.

49. Aurică Smaranda, op.cit., p.420.

50.http://transylvaniannumismatics.com/portal/modules/AMS/article.php?storyid=154

51. Aurică Smaranda, op.cit., p. 420.

52. George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, op.cit., p.  277.

53. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 70.

54.  Ibidem, p. 69.

55.  Ibidem, p. 70.

56. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/25-bani-1966-23

57. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 70.

58. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 305.

59. Ibidem.

60.http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=96&Itemid=128

61. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 70.

62. http://romaniancoins.org/ro5bani1966.html

63.http://www.romania-numismatica.eu/Monede-Romania-1966-1989-Republica-Socialista-Romania.html

64. http://civ-coins-collection.blogspot.ro/2011/12/romania-15-bani-1975.html

65. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu , op.cit., p. 311.

66. http://romaniancoins.org/ro5lei1978.html

67. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/25-bani-1982-579

68. Dan Ilie, Emisiuni de aur şi argint 1982 şi 1983 în Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 408-410.

69. Ibidem.

70. Ibidem.

71. Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p.  27-30.