Ultimele monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

Ultimele monede emise în timpul domniei regelui Mihai I

 

                                          PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Instaurarea guvernului Groza, la 6 martie, 1945, a în­semnat începutul procesului de instaurare a comunismului în România. Partidul Comunist din România sprijinit de guvernul sovietic care controla prin trupele sale tot teritoriul țării, a luat măsuri pentru a impune prin orice mijloace noul regim.

În domeniul economic s-a urmărit preluarea controlului asupra producției, repartiției și circulației bunurilor, o etapă a acestui proces, fiind etatizarea Băncii Naționale a României și apoi trecerea în proprietatea statului a întregului sistem bancar.

Etatizarea băncii de emisiune a început prin impunerea în Consiliul de administrație a unor reprezentanți ai comu­niștilor și s-a încheiat prin Legea pentru etatizarea și organi­zarea a Băncii Naționale a României din 28 decembrie 1946, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 28 decembrie 1946¹. Conform acestei legi, Banca Națională a României continuă să funcționeze ca o societate comercială, deoarece activa încă într-un sistem preponderent capitalist, cu un ca­pital de 600.000.000 de lei împărțit în 200.000 de acțiuni a câte 3.000 de lei fiecare, acțiuni ce erau deținute în totalitate de stat, care numea prin decret conducerea (atribuțiile Adunării ge­nerale treceau asupra Consiliului de Miniștri) ². Unele din atribuțiile Băncii Naționale a României rămân neschimbate (dreptul de a emite bancnote sau obligația de a avea o acope­rire de 25% din suma totală a angajamentelor la vedere în aur sau devize convertibile în aur), însă în calitate de man­datară a statului, banca avea control asupra creditelor tuturor instituțiilor bancare publice sau particulare (putea cere in­formații, să facă recomandări, dădea norme. instrucțiuni, făcea investigații sau chiar putea da sancțiuni printr-un dele­gat cu puteri depline care îndeplinea dispozițiile date)³. Prin aceste noi atribuții Banca Națională a României, ca repre­zentantă a statului, controlează și dirijează creditul, solici­tanții fiind obligați să prezinte situația financiar-contabilă, să dovedească necesitatea și modul de utilizare a banilor îm­prumutați (aveau prioritate creditele pentru producție, cele pentru consum individual fiind interzise). Controlând credi­tul statul avea astfel control și asupra întreprinderilor deși proprietatea particulară era încă dominantă.

Refacerea economică se realiza cu dificultate datorită efortului financiar de trecere la economia de pace, a penuriei de materii prime, a productivității scăzute, a activităților speculative, a recoltelor slabe, a evaziunii fiscale dar și dato­rită prevederilor Convenției de armistițiu, a exploatării resur­selor țării prin tratatele economice pe termen lung cu URSS sau a înființării societăților mixte româno-sovietice, sovro­murile.

Deficitele bugetare mari ale statului vor fi acoperite, în special, prin împrumuturi la banca de emisiune ceea ce va determina creștea valorii totale a banilor aflați in circulație, prin realizarea unor noi emisiuni, fapt ce va duce la depreci­erea leului și accelerarea inflației. În august 1947, circulația bancnotelor era de 75 de ori mai mare decât in 1945, cres­când de la 650 de miliarde la 48.451,6 de miliarde, în timp ce va­loarea banilor divizionari metalici și de hârtie crește de 24 de ori, de la 17,6 miliarde de lei la 425,4 miliarde de lei, la aceste sume adăugându-se și alte mijloace emise de Ministerul Fi­nanțelor⁴.

Legea nr. 287 pentru reforma monetară a fost adoptată de Adunarea Deputaților, cu unanimitate de voturi, la 15 august 1947 și a fost publicată în Monitorul Oficial nr.187 din 16 august 1947. Legea avea un conținut identic cu Decizia nr. 20 a Comisiei ministeriale pentru redresarea economiei și stabilizare monetară publicată în Monitorul Oficial nr.186 din 15 august 1947⁵.

În primul articol se preciza că nu mai au curs legal și se retrag din circulație biletele de bancă emise de Banca Națio­nală a României ce au avut putere circulatorie până la 15 august 1947, monedele emise de Ministerul Finanțelor ce au avut putere circulatorie până la 15 august 1947 cât și alte instrumente monetare: bonurile de casă, bonurile de tezaur, certificatele de plată, bonurile de tezaur de compensație, bonurile de înzestrare a armatei, toate aceste mijloace de plată fiind denumite în lege „lei vechi” ⁶.

Articolul II ne anunță că se pun în circulație, având curs legal, noi semne monetare: bilete de bancă emise de Banca Națională a României cu valori de 100, 500, 1000 de lei și mo­nede divizionare emise de Ministerul Finanțelor cu valori de 0.50, 1, 2, 5 lei din metal și 20 de lei din hârtie, în limita plafo­nului de 10% din emisiunea BNR, aceste mijloace de plată fiind denumite „lei stabilizați ” ⁷.

Cu această ocazie se stabilește, în articolul III, că unita­tea monetară, leul, conține 6,60 miligrame aur cu titlul de 900‰ (5,94 miligrame aur fin), prețul unui kilogram de aur fin fiind de 168.350,17 de lei (la ultima reevaluare din aprilie 1941 prețul unui kilogram de aur fin era de 211.111,10 lei, iar leul conținea oficial, 9 miligrame aur) ⁸.

Spații ample sunt acordate preschimbării leilor vechi în lei stabilizați. Raportul de preschimbare este stabilit la 20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat (articolul VI). Pre­schimbarea se făcea pe baza listelor, întocmite conform de­ciziei Comisiei ministeriale pentru redresarea economiei și stabilizare monetară, până în ziua de 21 august 1947, orele 20 (articolul VII). Sumele preschimbate erau următoarele: salariații și pensionarii - 3.000.000 de lei, agricultorii și toți cei ce locuiau la sate - 5.000.000 de lei de familie (cei care au pre­dat cotele obligatorii de cereale mai primeau 2.500.000 de lei), persoanele ce aveau o profesie, invalizii, văduvele și orfanii de război - 3.000.000 de lei, cei ce nu puteau dovedi că au o profesie -1.500.000 de lei, alte persoane, aflate în spitale, azile, închisori, tabere de muncă, internate, cazărmi - 1.500.000 de lei (articolul VIII). Instituțiile publice cu patrimoniu propriu pot preschimba toate sumele pe care le dețin, persoanele juri­dice, întreprinderile și fermele model (cu excepția întreprin­derilor care fac comerț de mărfuri) pot preschimba o sumă egală cu totalul salariilor din luna iulie 1947, trupele arma­telor aliate (armata sovietică de ocupație) pot preschimba o sumă în limita alocației lunare, iar misiunile diplomatice, o sumă egală cu suma pusă la dispoziție în luna precedentă (articolele IX-XIII) ⁹.

Sumele nepreschimbate urmau a fi depuse în 15 zile, la instituțiile de credit, în cont blocat fără dobândă, iar depune­rile se blocau fără dobândă (articolul XIV). De asemenea, se blocau la instituțiile specifice: orice fel de cecuri, mandatele și scrisorile de valoare, ordinele de plată, mandatele de plată, libretele de economii, dividendele, dobânzile sau orice veni­turi similare neîncasate. Deblocarea sumelor amintite se putea face prin jurnal al Consiliului de Miniștri sau de către Banca Națională a României (articolele XV-XIX) ¹⁰.

Plata datoriilor publice și particulare, cu excepția salari­ilor și pensiilor, era amânată până la data de 1 septembrie 1947, iar apoi urmau să fie plătită în lei stabilizați, la fel ca și impozitele, taxele amenzile sau alte obligații către stat. De asemenea, urmau a fi stabilite noile impozite, taxe, amenzi sau alte obligații către stat, recalculate în lei stabilizați, ve­niturile din diverse rente sau obligațiuni, cât și bonurile emise de diverse instituții. În același timp sunt recalculate bugetele comunelor, județelor și bugetul statului în lei stabi­lizați (articolele XXIII-XXVII) ¹¹.

Articolul XXX, ultimul, prevede că abaterile de la pre­vederile acestei legi se pedepsesc conform legii sabotajului economic¹².

Fabricarea monedelor prevăzute de Legea pentru re­forma monetară a fost reglementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate și pune în circulație monete de 50 bani, 1 leu, 2 lei, 5 lei din metal și 20 lei de hârtie din 14 august 1947¹³.

           

 

                                                          50 bani 1947

 

Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc 370‰. Muchie ne­tedă. Diametru: 16 mm. Greutate: 1,7 g. Monetăria: Bucu­rești și Monetăria Budapesta. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 13.266.000 exemplare¹⁴.

La Monetăria Budapesta au fost bătute 738.000 exem­plare, însă acestea nu pot fi deosebite de cele realizate la Bu­curești deoarece nu au nici un semn distinctiv¹⁵.

Avers: În centru, coroana regală. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt, milesimul 1947, între două semne pătrare.

Revers: În centru, pe două rânduri, valoarea nominală, 50 BANI.

 

        

                                                             1 leu 1947

 

Metal - alamă: cupru 650 ‰, zinc 370‰. Muchie ne­tedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Monetăria: Bucu­rești. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 89.341.000 exemplare¹⁶.

Avers: În centru stema mică a țării așezată pe o ramură de măslin. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt  milesimul 1947.

Revers: Între două ghirlande de spice de grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 1 LEU.

        

 

                                                              2 lei 1947

 

Metal: cupru 920‰, zinc 80‰. Muchie netedă. Diame­tru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria: Kremnica, Cehoslo­vacia. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 40.000.000 exemplare¹⁷.

Avers: În centru, stema mică a țării așezată pe o ramură de măslin. Deasupra, ROMANIA, iar dedesubt milesimul 1947.

    Revers: Între două ghirlande de spice de grâu, pe două rânduri, valoarea nominală, 2 LEI.

 

        

                                                              5 lei 1947

 

Metal: aluminiu 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23 mm. Greutate: 1,5 g. Monetăria: București și Monetăria Bu­dapesta. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 56.026.000 exemplare¹⁸.

La Monetăria Budapesta au fost bătute 2.683.000 de exem­plare, însă acestea nu pot fi deosebite de cele realizate la București deoarece nu au nici un semn distinctiv¹⁹.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar sub gât numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate, milesimul 1947.

Revers: În stânga valoarea nominală, 5 LEI, iar în dreapta, semicircular, un mănunchi de spice de grâu.

Această piesă este ultima monedă care are efigia regelui Mihai I, ultima emisiune monetară realizată în timpul mo­narhiei și prima care va fi scoasă din circulație de regimul comunist.

În același timp cu Legea pentru reforma monetară a fost adoptată Legea nr. 283/1947 publicată în Monitorul Oficial, partea I, 115, nr.186 din 15 august 1947 prin care se consti­tuie Comisia aurului și a devizelor (printre altele, stabilea regimul circulației aurului, argintului, platinei și fixa cursul devizelor străine) și Legea nr.284/1947, publicată în Monito­rul Oficial nr.186 din 15 august 1947, pentru cedarea de către populație către Banca Națională a României a aurului (trebuia cedat aurul sub orice formă, cu excepția bijuteriilor, sau a colecțiilor nu­mismatice, inclusiv medaliile comemorative emise în 1945²⁰), valutei și a altor mijloace de plată străine (disponi­bilitățile în conturi și creanțe în valută străină deținute în țară sau străinătate). Aceste legi au determinat creșterea rezerve­lor de aur și valute a Băncii Naționale a României cu o sumă echivalentă cu cantitatea de 14.545 kg. aur²¹.

Legislația monetară a fost completată cu Decizia nr.4561/1947 a Ministerului Industriei și Comerțului, publi­cată în Monitorul Oficial nr. 187 din 15 august, 1947, prin care au fost stabilite principiile formării prețurilor și tarifelor în industrie, agricultură, prestări de servicii, comerț. Prețurile urmau să fie stabilite prin legi, decizii, ordonanțe locale, mercuriale, liste vizate de Ministerului Industriei și Comer­țului sau declarații făcute pe propria răspundere de producă­tori. Prin Legea nr.303/1947 publicată în Monitorul Oficial nr.196 din 27 august, 1947 societățile pe acțiuni sunt obligate să-și recalculeze patrimoniul și să încheie până la 1 ianuarie 1948 bilanțul de reevaluare în lei stabilizați²².

Reforma monetară a avut importante consecințe econo­mice, sociale și politice.

Din punct de vedere economic reforma monetară a în­semnat reducerea masivă a banilor aflați în circulație printr-o deflație masivă cauzată de stabilirea cursului și de sumele foarte mici acceptate la preschimbare, astfel că monetarul aflat în circulație scade de la 48.451,6 miliarde de lei vechi la 1377,6 milioane de lei noi, reducerea fiind de 99.997%²³. Această situație determină o penurie de bani în primele luni de după stabilizare, sumele de lei noi fiind insuficiente pentru nevoile economiei însă circulația bănească crește după plata salariilor și odată cu dezvoltarea sistemului de plăți fără nu­merar (cecuri, viramente, compensații bancare). Ministerul Finanțelor își propune consolidarea stabilizării prin echili­brarea bugetului de stat, prin creșterea încasărilor, prin redu­cerea cheltuielilor bugetare, prin lichidarea evaziunii fiscale dar și prin controlul asupra producției și circulației mărfuri­lor, în acest sens fiind adoptată Legea nr.308/1947, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 1 septembrie 1947 prin care era raționalizat consumul de produse alimentare și industri­ale de primă necesitate²⁴. Sunt introduse carte­lele și sunt înființate magazine de stat în întreaga țară urmărindu-se astfel și limitarea comerțului particular. De asemenea, a fost stabilit un nou raport între prețuri (au o tendință de scădere după primele doua luni de la stabilizare) și salarii (au scăzut, fiind adaptate la volumul redus al ofertei de mărfuri). În același timp a crescut stocul de aur al Băncii Naționale a României la 190.988 kg. valoarea în lei fiind de 32,2 miliarde ceea ce însemna că aranjamentele la vedere erau acoperite în proporție de 86% (obligațiile prevăzute de lege erau de 25%). Tot acum este amortizată datoria statului față de bancă, iar capitalul social al instituției a fost majorat la 2 miliarde de lei și au fost constituite două rezerve, de 3 mili­arde de lei și de 5 miliarde de lei²⁵.

Reforma monetară a determinat redistribuirea venituri­lor și egalizarea claselor sociale (scop urmărit cu insistență de noii conducători) fapt ce a produs mari nemulțumiri, însă nu au avut loc mișcări de stradă datorită prezenței trupelor sovietice de ocupație care susțineau regimul comunist din România. Având în vedere suma foarte mică de bani schim­bată (ajungea unei familii doar pentru câteva zile) stabiliza­rea a însemnat o confiscare a averii, industriașii, negustorii sau chiar o parte din țăranii fiind complet ruinați. Păturile sărace nu au avut însă nimic de pierdut pentru că nu mai aveau ce schimba.

Din punct de vedere politic stabilizarea monetară a avut un caracter de clasă urmărindu-se lichidarea puterii burghe­ziei, sacrificiile impuse acestei clase fiind enorme. În condi­țiile în care procesul nu a beneficiat de nici un aport de ca­pital străin resursele interne necesare au fost asigurate prin exproprierea veniturilor.

     Reforma monetară a asigurat o stabilitate temporară a echilibrului monetar (va fi nevoie de o nouă astfel de acțiune în 1952) însă, înainte de toate, a fost o nouă etapă în prelua­rea puterii depline de către comuniști. În plan politic proce­sul s-a încheiat la 30 decembrie 1947, odată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii. Pe plan economic pro­cesul de trecere la economia centralizată de stat a mai avut două etape: naționalizarea întreprinderilor industriale, co­merciale, de transporturi, bancare și de asigurări din 11 iunie 1948 și colectivizarea agriculturii, realizată între 1949-1962.

 

NOTE:

 

1.        Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precurso­rii lui, vol III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 84.

2.        Ibidem.

3.        Ibidem, p. 86.

4.        Ibidem, p. 57.

5.        Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 325.

6.        Ibidem, p. 326.

7.        Ibidem.

8.        Ibidem, p. 351.

9.        Ibidem, p. 326-327.

10.    Ibidem, p. 327-328.

11.    Ibidem, p. 328-329.

12.    Ibidem, p. 329.

13.    Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu pri­vire la emisiunile monetare în România în Buletinul Soci­etăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 418.

14.    http://www.bancnote-monede.ro/50-bani-1-leu-2-lei-5-lei-1947/

15.    Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op cit, p. 288.

16.    http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1947-244

17.    Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 60.

18.    George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 273.

19.    Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op cit, p. 289.

20.    Marian Bolum, Medalia comemorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr.1(42), Trim.I, 2011.

21.    Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 122.

22.    Ibidem, p. 123-124.

23.    Ibidem, p. 125.

24.    Ibidem, p. 128.

25.    Ibidem, p. 135.