Monedele uzuale emise în timpul domniei regelui Carol al II-lea

 

MONEDELE UZUALE EMISE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI CAROL AL II-LEA

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Domnia regelui Carol al II-lea (1930-1940) a fost o pe­rioadă importantă din punct de vedere al realizărilor numis­matice.

Primii ani ai domniei regelui Carol al II-lea au fost marcați de criza economică mondială, criză ce a afectat din plin România. Criza contribuie la scăderea prețurilor produ­selor agricole și industriale, ceea ce determină scăderea co­merțul exterior la mai puțin de jumătate față de anul 1929. Scăderea veniturilor statului determină creșterea datoriei publice interne și externe și implicit creșterea deficitelor bugetare. O parte din datoriile statului rămân astfel neachi­tate, devenind arierate. Pentru reducerea cheltuielilor pu­blice, salariile bugetarilor scad cu 39,8% prin aplicarea cur­belor de sacrificiu: în 1931 salariile se reduc cu 10-23%, în 1932 cu 15% (în condițiile în care mai multe luni salariile și pensiile nu sunt plătite din lipsă de fonduri), iar în 1933-1934 cu 10-12.5% ¹. În același timp crește fiscalitatea prin majora­rea taxelor pentru diferite produse (zahăr, băuturi, benzină, tutun), însă volumul încasărilor la buget este în continuă scădere datorită reducerii puterii de cumpărare. Leul se de­preciază, iar convertibilitarea este suspendată.

În perioada 1934-1938 România atinge nivelul maxim de dezvoltare din perioada interbelică, cei mai buni indica­tori ai producției fiind realizați în anul 1938. Deși agricultura rămâne principala ramură economică ce contribuie la reali­zarea venitului național se constă o dezvoltare deosebită a industriei. Producția industrială crește și datorită implicării statului prin comenzi (în special pentru întărirea capacității de apărare), prin acordarea unor avantaje fiscale, prin plata arieratelor sau prin fondurile alocate băncilor pentru finanța­rea întreprinderilor industriale. Crește importanța capitalului autohton, după unele calcule capitalul străin era de 30%, față de 50% în 1915². Crește valoarea totală a exporturilor, ponderea principală având-o în continuare materiile prime: cereale, petrol sau alte zăcăminte.

După 1938 ritmul de dezvoltare devine mai lent, dato­rită resurselor mari care sunt alocate nevoilor de apărare și dificultăților comerciale ce apar datorită declanșării celui de-al doilea război mondial. În același timp crește ponderea exportului cu Germania, treptat ajungându-se la subordona­rea economică a României intereselor monopolurilor ger­mane³.

Primele monede bătute în timpul domniei regelui Carol al II-lea au fost monedele de 10 și 20 lei. Aceste emisiuni au fost realizate la sugestia consilierului tehnic străin de la Banca Națională a României, care constata, într-o scrisoare adresată Ministerului Finanțelor, că s-a comandat doar ju­mătate din totalul monedelor prevăzută de Legea monetară din februarie 1929. Fabricarea monedelor de 10 și 20 lei a fost reglementată prin Legea pentru comandă de monedă metalică divizionară de 10 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 24 iunie 1930⁴.

 

      

                                                             10 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Monetăria: Paris. Gravor: A. Lavrillier/ L. Bazor. Tiraj total: 60.000.000 exemplare⁵.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt, numele gravorului: A. LAVRILLIER. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga (elemente din stema mică a țării), având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea. În stânga și în dreapta valoarea nominală 10 LEI. Dede­subt milesimul 1930, semnul monetăriei (cornul abundenței) și emblema gravorului șef Luciene Bazor (aripa). Cerc perlat exterior.

     Această monedă are cinci variante, deoarece a fost bă­tută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton, la Monetăria Paris și la o mo­netărie necunoscută (poziția avers-revers drept). Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra sunt fără siglă, au 113 de dinți pe muchie și tirajul de 30.000.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn dis­tinctiv (în dreapta anului) inițialele monetăriei KN, 115 de dinți pe muchie și tirajul de 7.500.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv inițiala monetăriei H și tirajul de 7.500.000 exemplare, iar piesele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței și aripa (semnul personal al gravorului șef al monetăriei pariziene Luciene Bazor, semn ce apare pe toate monedele bătute în perioada mandatului său, 1930-1958), 110 dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare⁶.

 

  

                                                                  20 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,25-7,50 g. Monetăria: Paris. Gravor: A. Lavrillier/ L. Bazor, Tiraj total: 33.000.000 exemplare⁷.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt numele gravorului: A. LAVRILLIER. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea. În stânga și în dreapta valoarea nominală, 20 LEI. Dedesubt, milesimul 1930, sem­nul monetăriei (cornul abundenței) și emblema gravorului șef Luciene Bazor (aripa). Cerc perlat exterior.

Această monedă are patru variante, deoarece a fost bă­tută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton și la Monetăria Paris. Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra sunt fără siglă, iar greutatea de 7,5 g, piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn distinctiv (în dreapta anului) inițialele monetăriei KN, iar greutatea de 7,5 g, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv (în dreapta anului) inițiala monetăriei H iar greutatea de 7,35 g, în timp ce pie­sele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței și aripa, iar greutatea este de 7,25 g ⁸.

Piesele de 10 și 20 de lei au fost comandate, în proporții egale, la monetăriile engleze sus amintite și la monetăria pariziană. Ele au fost puse în circulație începând cu 15 iulie, 1931.

Prin Legea de modificare a art.5 din legea monetară din 7 februarie 1929 din 19 decembrie 1931 și Legea pentru batere monedelor de argint din 19 decembrie 1931⁹ se ada­ugă la lista banilor divizionari piesa de 100 lei și totodată crește valoarea nominală a circulației monedelor divizionare, pe care statul avea dreptul să le emită la 3,8 miliarde lei¹⁰. Cu această ocazie vor fi retrase din circulație o parte din bancnotele de 100 lei.

 

                                                          100 lei 1932

 

Metal: argint 500 ‰, cupru 400‰, zinc 50 ‰, nichel 50 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 31 mm. Greutate: 14 g. Monetăria: Royal Mint Londra. Gravor: A. Lavrillier. Tiraj total: 18.800.000 exemplare¹¹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar dedesubt, milesimul 1932. Sub gât numele gra­vorului: A. LAVRILLIER. Cerc de șnur exterior.

Revers: În interiorul unei cununi de laur acvila încoro­nată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzol­lern (elemente din stema mică a țării), iar dedesubt, pe două rânduri, valoarea nominală 100 LEI. Cerc de șnur exterior.

Această monedă are două variante deoarece a fost bătută la Monetăria Royal Mint Londra și la Monetăria Paris. Pie­sele bătute la Monetăria Royal Mint Londra nu au sigla mo­netăriei și au un tiraj de 16.800.000 exemplare, iar cele bă­tute la Monetăria Paris au, în stânga milesimului, cornul abundenței (semnul monetăriei), iar în dreapta, aripa (em­blema gravorului șef Luciene Bazor), iar tirajul este de 2.000.000 exemplare¹².

     Moneda de 100 lei din 1932 a fost prima monedă de ar­gint bătută în România după primului război mondial, greu­tățile economice generate de anii de război sau de crizele ce au urmat făcând ca timp de 18 ani monedele uzuale să fie confecționate din aluminiu, cupru-nichel sau din cupru-zinc-nichel.

     Moneda a fost retrasă din circulație în urma adoptării Jurnalului Consiliului de Miniștri din 19 iulie 1937 fiind înlocuită cu moneda de 100 lei din nichel bătută în anii 1936 și 1938.

     Fabricarea primelor monede de 250 lei din argint a fost reglementată prin Legea pentru modificarea art.1 din legea pentru reglementarea emisiunilor de monetă metalică din 23 februarie 1935 din 19 decembrie 1935 și prin Comunicatul Ministerului Finanțelor pentru punerea în circulație a mo­netelor de 250 lei din 8 februarie 1936¹³.

 

  

                                                         250 lei 1935

 

Metal: argint 750 ‰, cupru 250‰. Muchie zimţată cu o linie sinuoasă întreruptă de două romburi cu laturile curbili­nii, având axa mică verticală. Diametru: 29 mm. Greutate: 13,5 g. Monetăria: București. Gravor: I Jalea. Tiraj: 4.500.000 exemplare¹⁴.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar dedesubt, milesimul 1935. Sub gât numele gravo­rului. Cerc perlat exterior.

Revers: Acvila încoronată, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un sceptru, în stânga, având pe piept un scut cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării), iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI. Cerc perlat exterior.

Acestea au fost primele monede bătute la Monetăria Națională. Ele au fost realizate în 1936 deși au milesimul 1935.

Monetăria Națională a fost reînființată prin Legea nr. 392 din 23 februarie 1935 cu scopul fabricării monedelor naționale¹⁵. Își va începe activitatea la 1 ianuarie 1936. Ini­țial a funcționat ca instituție bugetară cu buget special însă din anul 1938 devine întreprindere industrială, începând să execute și alte lucrări (medalistică, gravură ș.a.) astfel că Ministerul Finanțelor va achita costul monedelor executate, iar cheltuielile curente vor fi suportate din veniturile proprii. Programul monetăriei modificat de mai multe ori avea în vedere executarea unui număr de 318.250.000 piese în va­loare totală de 4.820.000.000 lei (prin legea nr. 2504 din 1935 volumul emisiunilor divizionare va crește cu 1 miliard de lei) la vechile monede adăugându-se cele de 50 și 250 lei¹⁶.

     Monedele de 250 lei fabricate în anul 1935 au fost re­trase după adoptarea Jurnalului Consiliului de Miniștri pen­tru retragerea monetei metalice de 250 lei, argint și înlocui­rea ei cu moneda de 100 lei și 50 lei, nichel din 3 februarie 1938¹⁷.

     Fabricarea monedelor de 100 lei a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a pune în circulație monede de 100 lei de nichel din 13 noiembrie 1936¹⁸.

     În noiembrie 1936 are loc o nouă devalorizare oficială a leului, datorită scăderii valorii monedei naţionale pe piaţa internă şi a cursului său pe pieţele străine. Prețul unui kilo­gram de aur crește de la 111 111,11 lei, preț stabilit în 1929, la 153 333,33 lei prin adăugarea primei de 38% astfel că leul avea 7,2460 mg. față de 10 mg. cât avea în 1928¹⁹. Odată cu această operație este reevaluat și stocul de aur al Băncii Na­ționale a României adăugându-se creșterea contabilă de 38% ceea ce însemna sporirea resurselor statului.

     Prețul aurului cumpărat de Banca Națională a României continuă să crească. În anul 1937 este acordată o nouă primă, de 500 lei, la kilogramul de aur fin, iar în martie 1940 este modificat iarăși sistemul primelor, la cursul oficial și la prima de 38%, adăugându-se o nouă primă de 50%, ceea ce făcea ca prima valutară să crească la 107%. Sporirea prime­lor determină ca prețul oficial al aurului cumpărat de Banca Națională a României să ajungă la 229.999,999 lei/kg. iar leul avea acum 4,8523 mg., mai puțin de jumătate din conți­nutul de aur fixat în 1929²⁰.

 

     

                                                          100 lei 1936

 

Metal: nichel 975 ‰. Muchie zimţată cu o linie sinu­oasă întreruptă de două romburi cu laturile curbilinii, având axa mică verticală. Diametru: 27 mm. Greutate: 8,2 g. Mo­netă­ria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 20.230.446 exem­plare²¹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru scut încoronat cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării). În stânga ramură de laur, în dreapta ramură de stejar. În părți valoarea nominală 100 LEI, iar dedesubt, milesimul 1936. Cerc perlat exterior.

     Monede de nichel de 100 de lei au fost emise şi în anul 1938. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1938 a fost de 3.250.000 exemplare.

     Fabricarea monedelor de 50 lei a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri prin care Ministerului Fi­nanțelor este autorizat de a pune în circulație moneda de 50 lei de nichel din 1 septembrie 1937²².

 

     

                                                           50 lei 1937

 

Metal: nichel 975 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 24 mm. Greutate: 5,83 g. Monetăria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 12.000.000 exemplare²³.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigie cu coif și penaj spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, scut încoronat cu stemele provinciilor și stema casei de Hohenzollern (elemente din stema mică a țării). În stânga, ramură de laur, în dreapta, ramură de stejar. În părți, valoarea nominală 50 LEI, iar dedesubt, milesimul 1937. Cerc perlat exterior.

Monede de nichel de 50 de lei au fost emise şi în anul 1938. Ele aveau aceleași caracteristici, diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1938 a fost de 8.000.000 exemplare.

Monedele de 50 și 100 lei din anii 1936-1938 sunt sin­gurele monede românești realizate din nichel (primele mo­nede ce au avut în componența lor nichel, 250 ‰, au fost piesele de 5, 10 și 20 bani 1900). Ele au circulat o perioadă scurtă de timp, fiind retrase în 1941 in condițiile în care ni­chelul era folosit în industria de armament, la fabricarea oțelurilor speciale. După retragerea din circulație aceste piese sunt demonetizate prin imprimarea, atât pe avers cât şi pe revers, a unor linii paralele sau cercuri concentrice, acți­une prin care s-a urmărit evitarea reintroducerii frauduloase în circulație. Piesele demonetizate au fost topite la firma germană Vereinigte Deutsche Metallwerke AG (VDM) din Altena, oraş din landul Renania de Nord – Westfalia, o parte din nichelul recuperat fiind folosit la placarea rondelelor de fier din care au fost realizate monedele de 100 de lei din 1943 şi 1944²⁴.

Fabricarea monedelor de 1 leu a fost reglementată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri pentru baterea monedei de 1 leu din 16 iunie 1939²⁵.

 

  

                                                              1 leu 1939

 

Metal: cupru 800 ‰, zinc 190‰, nichel 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 18 mm. Greutate: 2,75 g. Monetăria: București. Gravor: I. Jalea. Tiraj: 21.620.000 exemplare²⁶.

Avers: În centru coroana regală și milesimul 1939. Dea­supra ROMANIA, iar dedesubt ghirlandă din ramuri de laur (stânga) și de stejar (dreapta). Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, știulete de porumb, în stânga și în dreapta valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt, numele gra­vorului. Cerc perlat exterior.

Moneda de 1 leu cu caracteristicile grafice sus amintite a fost bătută intre anii 1938-1941 (unii specialiști consideră că piesele ce poartă milesimul 1938 și 1939 au fost bătute în anul 1940), tirajul total fiind de 100.100.000 bucăți, din care 36.000.000 piese în 1938 și 22.230.000 piese în 1940²⁷.

Această monedă este singura monedă uzuală bătută în timpul lui Carol ai II-lea, care nu are pe avers efigia regelui, simbolul Regatului fiind de această dată coroana regală.

Fabricarea unor noi monede de 250 lei din argint a fost reglementată prin Legea pentru modificarea decretului lege din 28 august 1936 și punerea în circulație de noi monede de 250, 100 și 50 lei din 26 iulie 1939 și prin Jurnalul Consiliului de Miniștri prin care se autoriza Ministerului Finanțelor de a bate la monetăria Națională monedă de 250 lei argint în număr de 10.000.000 bucăți din 8 august 1939²⁸.

 

    

                                                          250 lei 1939

Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: MUNCA + CREDINTA + REGE + NATIUNE +. Diametru: 30 mm. Greutate: 12 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 10.000.000 exemplare²⁹.

Avers: CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta, iar în exergă numele gravorului. Cerc perlat exte­rior.

Revers: În interiorul unei cununi de spice de grâu și viță de vie cu struguri stema mică a țării, iar dedesubt, valoarea nominală 250 LEI și milesimul 1939. Cerc perlat exterior.

     Monede de argint de 250 de lei au fost emise şi în anul 1940. Ele aveau aceleași caracteristici diferența fiind dată doar de milesim. Tirajul emisiunii 1940 a fost de 8.000.000 exemplare.

     Monedele jubiliare de aur emise în timpul domniei re­gelui Carol al II-lea au fost bătute în conformitate cu Legea pentru baterea de monede de aur din 3 iunie 1939 și cu De­cretul-lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a bate monede jubiliare de aur din 31 mai 1940³⁰. Monedele din 1939 (două variante de 20 lei, două variante de 100 lei și două variante fără valoare nominală, galbenul mare³¹) au fost bătute cu ocazia comemorării a 100 de ani de la nașterea regelui Carol I, chiar dacă nu aveau nici o referire la primul rege al României. Monedele din 1940 (două variante de 20 lei, două variante de 100 lei și două variante fără valoare nominală, galbenul mare³²) au fost bătute cu ocazia aniversă­rii a 10 ani de la urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Aceste seturi au fost executate la Viena și au fost bătute la Monetăria din București. Monedele au fost distribuite gratuit unor personalități sau instituții³³.

 În timpul domniei regelui Carol al II-lea au fost realizate un număr de 33 emisiuni monetare, din care 12 au fost din cupru-zinc-nichel, patru din nichel, cinci din argint și 12 din aur³⁴.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 413.

2.      Ibidem, p. 433.

3.      Ibidem, p. 467.

4.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 414.

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 267.

6.      http://romaniancoins.org/ro10lei1930.html

7.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/20-lei-1930-paris-656

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 263.

9.      Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

10.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 344.

11.  http://www.bancnote-monede.ro/100-lei-1932-paris-londra/

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 264.

13.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

14.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=93&Itemid=125

15.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 447.

16.  Ibidem, p. 448.

17.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

18.  Ibidem.

19.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 488.

20.  Ibidem, p. 492.

21.  George Buzdugan, op.cit., p. 269.

22.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

23.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 52.

24.  http://romaniancoins.org/ro100lei1936.html

25.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

26.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 267.

27.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p. 55-56.

28.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415.

29.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=93&Itemid=125

30.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 415-416.

31.  http://romaniancoins.org/ro100lei1939.html

32.  http://romaniancoins.org/ro100lei1940.html

33.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 267-276.

34.  Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 24-26.

 

Monedele divizionare emise conform legii de stabilizare monetară din 1929

MONEDELE DIVIZIONARE EMISE CONFORM LEGII DE STABILIZARE MONETARĂ DIN 1929

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Pentru a realiza condiții favorabile dezvoltării econo­mice, guvernul liberal (19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926) condus de I.I.C. Brătianu urmărește oprirea deprecierii leului și revalorizarea monedei naționale prin deflație. În vederea realizării acestor obiective se urmărește rambursarea datori­ilor statului către banca de emisiune și blocarea sumelor rambursate până când scăderea volumului bancnotelor aflate în circulație urma să corespundă nevoilor economiei.

La data de 19 mai 1925 se încheie două convenții între Ministe­rul Finanțelor și Banca Națională a României, convenții rati­ficate prin Legea din 21 iunie 1925¹. Prin aceste documente circulația monetară la 31 decembrie 1924 (21,1 miliarde lei) a fost împărțită în două componente: emisiuni de stat - 16,3 miliarde lei (erau considerate datorii ale statului și nu aveau acoperire în aur) și emisiuni ale Băncii Naționale a Românie - 4,8 miliarde lei (aveau în vedere necesarul de numerar pentru activitățile economice și acoperire în aur, conform legii)². În urma acestor calcule s-a constatat că circulația monetară trebuia să se reducă cu 77,3%.

În vederea retragerii din circulație a bancnotelor emisi­unii de stat s-a constituit un „fond de lichidare a emisiunilor făcute de stat” ³, fond ce urma să fie alimentat cu o parte din veniturile statului pentru rambursarea datoriilor acestuia, ce existau la Banca Națională a României, până la retragerea completă a emisiunii. În același timp s-a urmărit: echilibra­rea bugetului (s-a făcut doar din punct de vedere contabil), reducerea cheltuielilor statului (s-a făcut uneori doar prin suspendarea unor angajamente), abrogarea dreptului statului de a emite bonuri de tezaur (statul va face împrumuturi sub forma unor avansuri în cont curent) și plafonarea emisiunilor monetare.

În schimbul planului de revalorizare este prelungit pri­vilegiul de emisiune al Băncii Naționale a Românie pentru 30 de ani și în acelaşi timp este majorat capitalul băncii de la 30 milioane lei la 100 milioane lei, ceea ce însemna avantaje pentru acționari, dar și pentru stat, care va deține în urma subscrierii 1/3 din capital ⁴.

Revalorizarea leului a eșuat datorită resurselor econo­mice limitate, ce au putut fi folosite în acest proces. Banii din fondul de lichidare au fost folosiți pentru susținerea leu­lui în străinătate, deci aceste sume au rămas tot în circulație. Volumul bancnotelor în circulație până în 1928 rămâne aproape la fel, ceea ce înseamnă că nu s-a modificat volumul emisiunilor Băncii Naționale a României dar nici datoria statului nu a fost redusă. Mai mult, Banca Națională a Ro­mânie nu are resurse pentru a cumpăra aur pentru a putea crește emisiunea proprie (era nevoie de 25% acoperire în aur a bancnotelor). Datorită acestui fapt nu se mai pot acorda credite pentru dezvoltarea economiei ceea ce determină mă­rirea dobânzilor, iar în ultimă instanță creșterea prețurilor și devalorizarea leului ⁵.

După ce s-a constatat eșecul revalorizării leului, se în­cearcă o operație de devalorizare și stabilizare concomitentă a leului. Această acțiune a fost programată pentru începutul anului 1928, însă abia după alte două amânări a fost adoptată Legea de stabilizare monetară, la 7 februarie 1929 ⁶. Deși inițiatorii au fost liberali punerea în practică va fi realizată de un guvern țărănist (10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930), con­dus de Iuliu Maniu.

În vederea realizării stabilizării monetare Parlamentul votează în iulie 1928, în sesiune extraordinară, o lege prin care guvernul era autorizat să contracteze un împrumut de cel mult 250.000.000 de dolari (deoarece resursele statului erau limitate se dorea realizarea acestui proces prin interme­diul capitalului străin) și o lege prin care autoriza Banca Națională a Românie să se împrumute, dacă era nevoie, de la alte bănci de emisiune și să cumpere devize convertibile în aur⁷. În același timp programul de stabilizare elaborat de guvernul liberal prevedea realizarea echilibrului bugetar, fapt ce nu a fost posibil, datorită recoltelor slabe din 1928 (au scăzut exporturile și implicit taxele pe care trebuia să le încaseze statul).

Conform articolului I al legii din februarie 1929, unita­tea monetară a României rămâne leul cu o greutate de 0,010 gr. aur cu titlu de 900‰, o greutate cu 32,258 ori mai mică decât a leului definit de legea din 1890 ceea ce însemna o devalorizare masivă consacrată prin lege⁸ (leul se depreciase masiv in timpul războiului și în anii ce au urmat însă era cotat mai slab și față de perioada de dinainte de reformă, 1 kg. de aur monetar fiind fixat la 111.111,11 lei).

Sistemul monetar rămâne bazat pe monometalismul aur însă legea nu face referiri la monedele de argint sau de aur (caracteristici, condiții de emisiune și retragere) ceea ce în­seamnă că circulația monetară urma să se bazeaze pe banc­note (biletele Băncii Naționale a României erau convertibile la purtător și la vedere în monede de aur, lingouri de aur sau devize-aur, acoperirea în aur fiind egală cu 35% din suma totală a angajamentelor la vedere, cel puțin 25 % din anga­jamente fiind acoperite cu aur în casă sau în depozit liber în străinătate) și pe monede divizionare.

Articolul al V-lea al legii se referă la banii divizionari pe care guvernul era autorizat să-i emită, piesele de 1, 2, 5, 10 și 20 de lei din aliaj de aluminiu sau nichel. Tot la acest arti­col se prevedea că suma acestor monede nu trebuie să depă­șească 3 miliarde lei, ceea ce reprezenta un câștig pentru stat de 2,6 miliarde lei (din care se scădeau cheltuielile de emisi­une) deoarece la acel moment suma aflată pe piață nu depăşea 400 milioane lei⁹.

Ultimele articole au în vedere programul guvernului pentru stabilizarea monetară și autorizarea Ministerului Fi­nanțelor de a încheia cu Banca Națională a României o con­venție, cele două documente, enunțate la articolele al VI-lea și al VII-lea, constituind anexe la lege.

Programul de stabilizare a adus unele avantaje pentru Banca Națională a României, capitalul băncii fiind majorat de la 100.000.000 lei la 600.000.000 lei prin creșterea valorii nominale a unei acțiuni de la 300 lei la 3000 lei, fără ca acți­onarii să plătească vreo diferență, pentru această operațiune fiind folosit fondul de rezervă al băncii¹⁰.

Fabricarea monedelor de 5 lei și 20 lei a fost reglemen­tată prin Legea pentru comandă de monedă metalică divizio­nară de 5 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 29 iulie 1929¹¹.

                                 

                                                              

5 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10 ‰. Muchie zimţată. Diametru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria King's Norton Metal Company. Gravor: Henry Auguste Jules Patey, Tiraj total: 60.000.000 exemplare¹².

Avers: MIHAI * I * REGELE * ROMANIEI, efigia spre stânga, iar dedesubt milesimul 1930 flancat de câte trei semne. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru, stema mică a țării. În stânga, și în dreapta valoarea nominală 5 LEI și câte trei stele, fiecare cu câte cinci raze. Dedesubt semnul monetăriei KN. Cerc perlat exterior.

Această monedă are trei variante, deoarece a fost bătută la Monetăria King's Norton, la Monetăria Heaton și la Mo­netăria Paris. Piesele realizate la Monetăria King's Norton au ca semn distinctiv inițialele monetăriei KN, 120 de dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare, piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinctiv inițiala monetăriei H, 114 dinți pe muchie și tirajul de 15.000.000 exemplare, iar piesele realizate la Monetăria Paris au ca semn distinctiv cornul abundenței (semnul monetăriei) și facla (semnul per­sonal al gravorului șef, Jules Patey, semn ce apare pe toate monedele bătute în perioada mandatului său, 1896-1930), 115 dinți pe muchie și tirajul de 30.000.000 exemplare¹³. 

      

                                                              20 lei 1930

 

Metal: cupru 790 ‰, zinc 200‰, nichel 10‰. Muchie zimţată. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Monetăria Royal Mint Londra. Gravor: C. Bassarab. Tiraj total: 50.000.000 exemplare¹⁴.

Avers: MIHAI * I * REGELE * ROMANIEI, efigia spre stânga, iar dedesubt milesimul 1930, flancat de câte trei semne. Cerc perlat exterior.

Revers: În centru un grup de patru femei în costume na­ționale, simbolizând Marea Unire din 1918. Silueta centrală reprezintă Vechiul Regat ce își întâmpină fiicele: Basarabia, Bucovina și Transilvania. În stânga și în dreapta valoarea nominală 20 LEI. Dedesubt, în dreapta, pe cerc, numele gra­vorului. Cerc perlat exterior.

Această monedă are trei variante, deoarece a fost bătută la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton și la Monetăria Heaton. Piesele realizate la Monetăria Royal Mint Londra nu au semnul distinctiv al monetăriei, iar tirajul a fost de 40.000.000 exemplare, piesele realizate Mo­netăria King's Norton au ca semn distinctiv inițialele mone­tăriei KN, iar tirajul a fost de 5.000.000 exemplare, în timp ce piesele realizate la Monetăria Heaton au ca semn distinc­tiv inițiala monetăriei H, și un tirajul de 5.000.000 exem­plare¹⁵.

Manopera acestor monede s-a ridicat la suma de 92.000.000 lei, astfel că statul rămâne după această operați­une cu un câștig net de 1,2 miliarde lei¹⁶.

Piesele de 5 și 20 lei au fost puse în circulație începând cu 15 martie 1930. Ele înlocuiau din circulație bancnotele de 5 lei și 20 de lei emise de Banca Națională a României, însă vor circula doar o perioadă scurtă deoarece chipul de copil al regelui Mihai a fost înlocuit cu efigia tatălui său, Carol al II-lea, când acesta va prelua tronul în vara anului 1930.

La sugestia consilierului tehnic străin de la Banca Națională a României care constata, într-o scrisoare adresată Ministerului Finanțelor, că s-a comandat doar jumătate din totalul monedelor prevăzute de Legea monetară din februa­rie 1929 este adoptată Legea pentru comandă de monedă metalică divizionară de 10 lei și 20 lei în valoare de 1.300.000.000 lei din 24 iunie 1930¹⁷.

Ulterior, prin Legea de modificare a art. 5 din legea monetară din 7 februarie 1929 din 19 decembrie, 1931 se adaugă piesa de 100 lei la lista banilor divizionari și totodată crește valoarea nominală a circulației monedelor divizionare pe care statul avea dreptul să le emită la 3,8 miliarde lei¹⁸. Cu această ocazie vor fi retrase din circulație o parte din bancnotele de 100 lei.

Monedele de 10 lei au cinci variante. Ele au fost bătute la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton, la Monetăria Heaton, la Monetăria Paris și la o monetă­rie necunoscută (poziția avers-revers drept)¹⁹.

Monedele de 20 lei au patru variante. Ele au fost bătute la Monetăria Royal Mint Londra, la Monetăria King's Nor­ton, la Monetăria Heaton și la Monetăria Paris ²⁰.

Piesele de 10 și 20 de lei cu efigia regelui Carol al II-lea au fost comandate, în proporții egale, la monetăriile engleze sus amintite și la monetăria pariziană. Ele au fost puse în circulație începând cu 15 iulie 1931.

În vederea susținerii operațiunii de stabilizare s-a con­tractat prin Casa Autonomă a Monopolurilor Statului, la 2 februarie 1929, un împrumut în valoare de 16.841.782.936 lei (această sumă era considerată o primă tranșă dintr-un împrumut de 300.000.000 dolari) în schimbul căruia s-a ce­dat creditorilor străini cele mai importante surse de venituri ale statului: monopolul tutunului, al sării, al explozivilor, al hârtiei de țigarete, al cărților de joc și al chibriturilor²¹. A doua tranșă, ultima, a împrumutului de stabilizare și dezvoltare a fost contractată în 1931, s-a ridicat la suma de 878.564.500 lei și a fost garantată tot cu veniturile statului concesionate Casei Autonome a Monopolurilor Statului^22.

În perioada august 1928-decembrie 1931 au fost apro­bate șase împrumuturi, unele în condiții oneroase, fapt ce a determinat pierderi importante pentru statul român. O parte din sumele împrumutate au fost folosite pentru plata ariera­telor, pentru lichidarea unor împrumuturi pe termen scurt sau la plata dobânzilor astfel că stocul de devize a Băncii Națio­nale a României scade vertiginos fiind aproape epuizat în 1932.

Măsurile luate de guvern în vederea menținerii conver­tibilității leului (mărirea unor taxe și impozite directe sau indirecte, reducerea cheltuielilor bugetare prin concedieri masive de funcționari, emisiunile de bani divizionari ș.a.) s-au dovedit ineficiente astfel că bugetul nu a putut fi echili­brat. Deficitul era în continuă creștere, iar balanța comercială a rămas pasivă.

Stabilitatea monetară a eșuat datorită unor cauze eco­nomice interne, dar și ca urmare a efectelor crizei mondiale de supraproducție din anii 1929 -1933.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 313.

2.      Ibidem.

3.      Ibidem, p. 314.

4.      Ibidem, p. 315.

5.      Ibidem, p. 319.

6.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 414.

7.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 328.

8.      Ibidem, p. 338.

9.      Ibidem, p. 343.

10.  Ibidem, p. 348.

11.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

12.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 260.

13.  http://romaniancoins.org/ro5lei1930.html

14.  http://www.bancnote-monede.ro/20-lei-1930-hora/

15.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 261.

16.  Ibidem, p. 365.

17.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 18.

18.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 344.

19.  http://romaniancoins.org/ro10lei1930.html

20.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 263.

21.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 356.

22.  Ibidem, p. 360.

 

Monedele regelui Ferdinand

 

MONEDELE REGELUI FERDINAND

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În primii ani ce au urmat primului război mondial eco­nomia românească  s-a confruntat cu numeroase probleme datorită distruge­rii întreprinderilor industriale (unele au fost dezmembrate și trimise în țările Triplei Alianțe), a căilor ferate, a podurilor a materialului rulant (consecință, in parte, a operațiunilor mi­litare), a instalațiilor petroliere (unele au fost distruse la soli­citarea aliaților) a dezorganizării agriculturii (scade suprafața cultivată și importăm cereale din America), a comerțului (produsele au fost raționalizate) ș.a. De altfel, daunele cal­culate pentru Vechiul Regat ca urmare a distrugerilor provo­cate de război (fără a avea în vedere cheltuielile de război sau o parte din consecințele ulterioare) se ridicau la suma de 3.099.853.761 franci aur¹.

     Situație era agravată de circulația pe teritoriul României Întregite a mai multor semne monetare: leul emis de Banca Naţională a României, leul de război emis în timpul ocupa­ţiei german prin Banca Generală Română², coroana Băncii Austro-Ungare³, rubla Romanov şi rubla Lwow.

 În aceste condiții Banca Naţională a României trebuie să facă apel la emisiuni masive de bancnote nu numai pentru acoperirea deficitului bugetar ci şi pentru înlocuirea banilor străini rămaşi în circulaţie pe teritoriul României. Aceste aspecte determină cea mai mare inflație de până atunci, ceea ce înseamnă un leu puternic depreciat (convertibilitatea aur a bancnotelor Băncii Naţionale a României este anulată, ceea ce determină dispariția sistemului monometalist aur) și o creștere, în medie, a prețurilor bunurilor de consum, între 1916 și 1922, de 22 de ori⁴.

     Datorită situației economice dificile în timpul domniei regelui Ferdinand (1914-1927) au fost realizate doar patru emisiuni monetare: 25 bani 1921, 50 bani 1921, 1 leu 1924 și 2 lei 1924, fiecare monedă având câte două variante⁵. Pe lângă aceste piese au fost emise, în anii 1928-1929 dar cu milesimul 1922, monedele de aur jubiliare cu valoarea no­minală de 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei⁶.

     Fabricarea monedelor de 25 bani, 50 bani, 1 leu și 2 lei a fost reglementată prin Legea pentru autorizarea Ministe­rului Finanțelor de a pune în circulație monede metalice de 50 și 25 bani în valoare de 20.000.000 lei din 30 august 1920 și Legea pentru înlocuirea monedelor de hârtie de 1, 2 și 5 lei cu monedă metalică din 16 iunie 1923⁷.

 

   

                                                       25 bani 1921

 

Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 19 mm. Greutate: 0,896 g. Monetăria: Huguenin Freres & Co din Le Locle – Elveția. Tiraj: 20.000.000 exemplare. Perfo­rare centrală⁸.

Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc. Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA și milesimul, 1921.

Revers: În stânga valoarea nominală /25/, iar dedesubt /BANI/. În dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN.

Piesa are două variante, diferența dintre ele fiind dată de diametrul perforației: 4 mm și 4,5 mm⁹.

         

                                                           50 bani 1921

 

Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 21 mm. Greutate: 1,203 g. Monetăria: Huguenin Freres & Co din Le Locle – Elveția. Tiraj: 30.000.000 exemplare. Perfo­rare centrală¹⁰.

Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc. Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA și milesimul, 1921.

Revers: În stânga valoarea nominală /50/, iar dedesubt /BANI/. În dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN.

Piesa are două variante, diferența dintre ele fiind dată de diametrul perforației: 4 mm și 4,5 mm¹¹.

                                                               1 leu 1924

 

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Di­ametru: 21 mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria: Société Française de Monnayage, Paris – atelierul monetar Poissy. Tiraj: 100.007.255 exemplare¹².

Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlo­cie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt milesimul , 1924. În stânga și în dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri, valoarea nominală /1 LEU/, iar dedesubt semnul monetăriei (zig-zag) și ghirlande cu spice de grâu. Cerc perlat exterior.

O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles într-un tiraj de 100.000.000 exemplare, diferența dintre cele două piese fiind dată de lipsa siglei monetăriei¹³.

      

                                                          2 lei 1924

 

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Di­ametru: 25 mm. Greutate: 7 g. Monetăria: Société Française de Monnayage, Paris, atelierul monetar Poissy. Tiraj: 50.008.000 exemplare¹⁴.

Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlo­cie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt milesimul, 1924. În stânga și în dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri, valoarea nominală /2LEI/, iar dedesubt semnul mo­netăriei (zig-zag) și ghirlande cu spice de grâu. Cerc perlat exterior.

O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles intr-un tiraj de 50.000.000 exemplare, diferența dintre cele două piese fiind dată de lipsa siglei monetăriei¹⁵.

Fabricarea monedelor de aur a fost reglementată prin Legea pentru baterea monedelor de aur de 20, 25, 50, 100 lei din 2 iunie 1927¹⁶. Monedele au fost realizate la Monetă­ria Regală din Londra și au fost gravate de artistul francez Paul Marcel Dammann. Ele au fost emise pentru a sărbători cinci ani de la încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria, eveniment ce a avut loc la Alba Iulia în 15 octombrie 1922. Pe monedele de 20 şi 100 de lei¹⁷ regele Ferdinand poartă cununa de laur, ceea ce sugerează încheierea victori­oasă a Războiului de Întregire (pe revers este prezentată stema mijlocie a țării), în timp ce piesele de 25 și 50 lei¹⁸ au pe avers bustul regelui încoronat, în uniformă militară cu mantire, iar pe revers bustul încoronat al reginei Maria, cu voal, ceea ce ar putea însemna o recunoaștere a meritelor ce le-a avut regina în realizarea Marii Uniri.

Cu ocazia aniversării a 90 de ani de la realizarea Marii Uniri din 1918, Banca Naţională a României a pus în circu­lație, în scop numismatic, o replică din aur a monedei de 20 lei din 1922 şi o monedă din aur cu valoarea nominală de 500 lei.

        

                                                   20 lei 1922 – replică¹⁹

 

Metal: aur 900 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Dia­metru: 21 mm. Greutate: 6,452 g. Monetăria: București. Ti­raj: 500 exemplare²⁰.

Avers: Efigia spre stânga a regelui Ferdinand I, purtând pe cap o cunună de lauri. Circular textul FERDINAND I REGELE ROMANILOR, iar dedesubt, milesimul 1922. Sub portret numele gravorului P. M. DAMMANN. La baza gâ­tului, în partea stângă, litera R (de la „replică”).

     Revers: În plan central stema Regatului României, vari­anta mijlocie. Deasupra ROMANIA, iar dedesubt valoarea nominală /20 LEI/.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 133.

2.      Marian Bolum, Bancnotele de ocupaţie ale Băncii Gene­rale Române în Elanul, an XII, nr. 95, ianuarie 2010.

3.      Idem, Unificarea monetară din 1920-1921. Coroanele lei în Academia Bârlădeană, an XVIII, nr. 3(44), Trim. III, 2011.

4.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 271.

5.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 23.

6.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 47.

7.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 413.

8.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=66

9.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 255.

10.  http://romaniancoins.org/ro50bani1921.html

11.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 256.

12.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1924-poissy-95

13.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259.

14.  http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con­tent&task=view&id=91&Itemid=123

15.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259-260.

16.  Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.

17.  George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 265-166.

18.  Ibidem.

19.  http://www.coins.ro/comemorative/2008/replica-aur-BNR-20-lei-1922-ferdinand-i.php

20.  http://www.legestart.ro/Circulara-38-2008-lansarea-circui­tul-numismatic-unei-replici-dupa-moneda-20-lei-1922-unei-monede-dedicate-aniversarii-90-ani-Marea-Unire-1-Decembrie-1918-(MzIwNjU1).html