Medalia comemorativă "Ardealul nostru"

                            MEDALIA COMEMORATIVĂ „ARDEALUL NOSTRU”

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Prin Legea nr.655 din 23 decembrie 1944, publicată în Monitorul Oficial nr.298 din 23 decembrie 1944, Ministerul de Finanţe a fost autorizat să contracteze prin subscripţie publică un împrumut intern cu o dobândă de 5 % pe an, rambursabil în 6 ani. Împrumutul Refacerii Naţionale era destinat „să uşureze dificultăţile monetare de trezorerie ale statului şi să acopere cheltuielile României, care au rezultat în urma încheierii Convenţiei de armistiţiu cu Puterile Aliate din 12 septembrie 1944” ¹.

Valoarea nominală a titlurilor era de 5.000 de lei, 10.000 de lei, 50.000 de lei, 100.000 de lei şi 500.000 de lei. Subscripţia a fost lansată la 8 ianuarie 1945 valoarea totală nefiind limitată (precizările ulterioare vor stabili însă limita împrumutului).

Deoarece împrumutul nu era foarte atractiv, inflaţia în­cepuse să se manifeste din ce în ce mai mult, s-a hotărât ca cei care contribuiau cu cel puţin 50.000 de lei la împrumut să aibă şi dreptul să cumpere, cu 15.000 de lei, o medalie de aur „Ardealul Nostru”. Medaliile comemorative au fost bătute de Monetăria Statului şi au fost puse în vânzare de Ministerul Finanţelor, care a cumpărat aurul respectiv de la Banca Naţi­onală a României.

Punerea în circulaţie pe scară largă a unei piese de aur reflectă preocuparea autorităţilor române de a tempera infla­ţia dar şi de a pune la adăpost o parte din rezervele ţării prin dispersarea către populaţie a unei cantităţi de metal preţios (peste 6500 kg ceea ce reprezenta 2.5% din cantitatea deţi­nută de Banca Naţională a României) în condiţiile în care ţara se afla practic sub ocupaţie sovietică, iar în cercurile politice româneşti circula bănuiala că sovieticii s-ar gândi la rezervele de aur ale Băncii Naţionale a României pe care ar fi putut să le ia cu titlul de „despăgubiri de război”.

Raţiunea oficială a emiterii acestor medalii comemora­tive a fost precizată de Ministerului Finanţelor în expunerea de motive la lege: „pentru a încrusta evocator ziua dezrobirii Ardealului de Nord şi pentru a transmite şi a moşteni din generaţie în generaţie amintirea concretă a acelor pagini de istorie”².

Pentru a amplifica impactul emoţional, prin conţinutul în aur, dimensiune şi greutate, medaliile erau aproape iden­tice cu piesa de aur de 20 de franci (în ultimii ani ai secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX, pe teritoriul Ro­mâniei au fost populare monedele de aur franceze de 20 de franci, populaţia fiind obişnuită cu acest tip de monedă) şi cu piesa de aur de 20 de lei emisă prima dată în 1868 (faţă de me­dalie exista o mică diferenţă de greutate, moneda de 20 de lei având 6,45 grame). Monedele franceze au avut imprimate efigia împăratului Napoleon al III-lea sau, în perioada repu­blicană, cocoşul galic, ceea ce a făcut să apară la noi denu­mirile populare de „napoleoni” sau „cocoşei”.

 

   

                                 Medalia comemorativă „Ardealul nostru” ³

 

Medaliile sunt fabricate din aliaj de aur si cupru. Titlul aliajului este 900 la mie aur, cu o toleranţă de +/- 2 la mie, putând varia de la 898 la 902 la mie. Diametrul medaliei este de 21 mm, cu o toleranţă de +/- 0.50 mm, putând varia intre 20,95 si 21,05 mm ⁴.

Greutatea unei medalii, este de 6,55 grame, cu o tole­ranţă de +/- 2 la mie, adică poate varia între 6,5369 şi 6,5631 grame ⁵.

Aversul medaliei reprezintă efigiile Regelui Mihai I, a Regelui Ferdinand I, ambii purtând cască de război şi efigia lui Mihai Viteazul, purtând căciulă (caracteristică voievo­dală).

Efigiile sunt din profil, suprapuse şi îndreptate înspre stânga. De jur împrejurul efigiilor se afla gravat, cu litere majuscule, textul: „Ardealul nostru” şi anii „1601, 1918, 1944”. Portretele sunt încadrate intr-un cerc subţire în relief⁶.

Reversul medaliei are gravat în mijloc capul acvilei he­raldice din stema ţării, având în partea de jos scris textul „România”. De jur împrejur sunt reprezentate stemele celor 11 judeţe din Transilvania de Nord, redobândite în anul 1944 (stemele judeţele româneşti răpite de Ungaria în 1940 apar plasate, începând cu ora 12 astfel: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Sălaj, Maramureş, Mureş, Ciuc şi Someş). Muchia medaliei formează o suprafaţă cilin­drică netedă, având gravat în adâncime, cu litere majuscule, textul „Nihil sine Deo” ⁷.

Medalia a fost realizată de către trei gravori. Aversul a fost lucrat de Haralambie Ionescu, iar reversul a fost făcut de Ioana Bassarab Starostescu şi Ştefan Iordan⁸.

Medaliile erau asimilate obiectelor confecţionate din metale preţioase, oricine având dreptul să deţină, să vândă şi să cumpere aceste medalii, fără nici o restricţie. Dreptul de cumpărare era însă condiţionat de subscrierea la Împrumutul Refacerii Naţionale. Prin decizia Ministrului Finanţelor emisiunea medaliei era de un milion de exemplare, ceea ce sta­bilea totalul împrumutului la 50 de miliarde de lei.

Deşi piesele nu aveau vreo indicaţie asupra valorii no­minale (nu ar fi avut nici un rost să se scrie valoarea de 20 de lei, datorită inflaţiei din epocă) şi oficial erau considerate medalii comemorative, ele au circulat asemenea unei mo­nede, deoarece se făceau tranzacţii directe cu ele, deşi această utilizare nu era legală. De asemenea, ipoteza că ar fi vorba doar de o medalie speculativă, adresată colecţiona­rilor, se exclude fiindcă „Ardealul nostru” a avut un tiraj foarte mare.

Medalia a avut succes, deoarece investiţia în aur a fost un mod de protejare a economiilor în condiţiile creşterii ga­lopante a inflaţiei (această soluţie apare mereu în perioadele de criză).

Medalia era cotată oficial la Bursa de la Bucureşti. Pe piaţă, ajunge la sfârşitul anului 1945 la 35.000-40.000 de lei. Din martie-aprilie 1946, cotaţia medaliei a crescut la 1.140.000 de lei pentru ca în preajma reformei monetare din 1947 să depăşească 35.000.000 de lei ⁹.

Imediat după stabilizarea monetară în presa controlată de comunişti a început o campanie agresivă împotriva pose­sorilor de medalii din aur. Aceştia erau catalogaţi drept „ex­ploatatori” încercându-se o asociere a tuturor celor care-şi făcuseră economii în medalii de aur cu infractorii de drept comun din cauza cărora se agravează criza alimentară. În acelaşi timp Poliţia a organizat mai multe echipe speciale, menite să îi vâneze pe posesorii de aur şi au început raziile şi descinderile nocturne în casele celor bănuiţi că ar avea sto­cate medalii.

Prin legea nr. 284 din 15 august 1947, publicată în Mo­nitorul Oficial apărut în aceeaşi zi se prevedea obligativitatea predării către Banca Naţională a României a aurului, valu­telor efective şi a altor mijloace de plată străine. Medalia „Ardealul nostru" era menţionată în mod explicit¹⁰. Conform acestei legi deţinătorii de cocoşei erau pasibili de o condam­nare între 5 şi 25 de ani de închisoare şi o amendă în cuan­tum de 5 ori mai mare decât valoarea aurului găsit¹¹.

Un calcul estimează, după numărul de dosare de recupe­rare înaintate către Banca Naţională a României după 1990, că au fost cercetate pentru deţinere de aur peste 35.000 de persoane însă numărul exact nu va fi cunoscut, probabil, niciodată. Prigoana Miliţiei şi Securităţii după cocoşei a ţinut până în anii '60, în acest sens existând numeroase mărturii. Mai mult, uneori nu a fost eliberat nici măcar un proces ver­bal pentru metalul preţios confiscat.

Medalia "Ardealul Nostru" circulă şi astăzi printre iubi­torii de numismatică, cota ei de piaţă fiind în jur de 300 de euro.

 

Note:

1.        Costin Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului si precursorii lui, vol.III, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1971, p. 64.

2.        Ibidem, p. 65.

3.        http://romaniancoins.org/roardealulnostru1944.html

4.        Monitorul Oficial nr.298 din 23 decembrie 1944, Legea nr.655 din 23 decembrie 1944, articolul 3.

5.        Ibidem.

6.        Ibidem.

7.        Ibidem.

8.        G. Buzdugan, O. Luchian, C. Oprescu, Monede şi Bancnote Româneşti, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1977, p. 272.

9.        Costin Kiriţescu, op.cit., p. 66.

10.    Monitorul Oficial din 15 august 1947, Legea nr. 284 din 15 august 1947, articolul 2.

11.    Ibidem, articolul 14.