Al VIII-lea Simpozion de Numismatică Bârlad 1991

 Materiale din arhiva Florian Pricop.

Expoziție aniversară Alexandru Ioan Cuza - 201 ani de la naștere

MONEDELE DIN CUPRU-NICHEL REALIZATE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

MONEDELE DIN CUPRU-NICHEL REALIZATE ÎN TIMPUL DOMNIEI REGELUI CAROL I

 

                                  PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

Anul 1900 a fost un an bogat în emisiuni monetare. Monedele de 1 ban, 2 bani de aramă și cele de 1 leu, 2 lei de argint păstrează aceleași caracteristici ca și emisiunile ante­rioare (pe avers efigia regelui Carol I, iar pe revers, stema României). Emisiunea de argint de 50 bani păstrează pe avers efigia regelui, însă pe revers, prezintă tema folosită la monedele de 1 leu 1870 sau la monedele de 50 bani bătute, începând cu anul 1884 (între două ghirlande valoarea nomi­nală și milesimul). În același timp, apare o emisiune mone­tară cu valoarea nominală de 20 bani, iar piesele de 10 și 5 bani au o nouă grafică¹.

     Fabricarea monedelor de 5 bani, 10 bani și 20 de bani a fost reglementată prin Legea pentru baterea de monede divi­zionare din nichel și rebaterea monedelor de argint din 5/18 aprilie 1900, Legea pentru înlocuirea monedei de bronz prin monede de nichel din 8/21 aprilie 1905 și Legea pentru re­tragerea din circulație a monedelor de nichel de 5,10 și 20 bani bătute în virtutea legii sancționată cu decretul nr.1426 din 21 martie 1900, autorizarea barerii de monedă de nichel găurită în valoare de 20, 10 și 5 bani, demonetizarea unei candități de monedă de aramă de 2 bani și 1 ban 1900 din 24 februarie /9 martie 1906 ². Chiar dacă în aceste legi se precizează că monedele sunt fabricate din nichel ponderea principală in cadrul aliajului folosit o are cuprul.

 

                                                          5 bani 1900

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 19 mm. Greutate: 3 g. Monetăria: Bruxelles. Tiraj: 20.000.000 de exemplare ³.

Avers: în plan central coroana regală și milesimul 1900. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

 Revers: deasupra /ROMANIA/, în centru valoarea no­minală /5/, iar dedesubt între două puncte /BANI/. Cerc perlat exterior.

Această piesă are o variantă la care globul și crucea de deasupra coroanei sunt înclinate spre dreapta.        

                                                         10 bani 1900

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 22 mm. Greutate: 4,5 g. Monetăria: Bruxelles. Tiraj: 15.000.000 de exemplare ⁵.

Avers: în plan central coroana regală și milesimul 1900. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

  Revers: deasupra /ROMANIA/, în centru valoarea nomi­nală /10/, iar dedesubt între două puncte /BANI/. Cerc perlat exterior.        

                                                           20 bani 1900

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 25 mm. Greutate: 7 g. Monetăria: Bruxelles. Tiraj: 2.500.000 exemplare ⁶.

Avers: în plan central coroana regală și milesimul 1900. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

     Revers: deasupra / ROMANIA/, în centru, valoarea no­minală /20/, iar dedesubt între două puncte /BANI/. Cerc perlat exterior.

La această piesă există două variante, diferența dintre ele fiind dată de ornamentația diferită de pe cercul coroanei⁷.

     Emisiunea monedelor divizionare de cupru-nichel este reluată în anii 1905 și 1906. Pentru a se evita confundarea lor cu monedele de argint aceste monede prezintă o perforare în partea centrală. În același timp putem constata că moda unor astfel de piese a ajuns destul de repede și la noi, în con­dițiile în care primele monede perforate de cupru-nichel din Europa au fost bătute în Belgia, în anul 1901.

     Monedele de 5 bani, 10 bani și 20 de bani bătute în anul 1905 au fost realizate la monetăria din Bruxelles, în timp ce piesele cu valori similare din 1906 au fost realizate la aceeași monetărie cât și la monetăria din Hamburg (pe aceste piese este imprimată sigla monetăriei, litera / J/).

 

           

                                                          20 bani 1905

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 25 mm. Greutate: 6 g. Monetăria: Bruxelles. Gravor: A. Scharff. Gravor Tiraj: 2.500.000 de exemplare. Perforare centrală ⁸.

Avers: deasupra coroana regală, iar dedesubt eșarfă cu inscripția /ROMANIA/. Cerc perlat exterior.

     Revers: Deasupra valoarea nominală /20 BANI/, două semne pentagonale, iar dedesubt milesimul 1905. Cerc perlat exterior.

Piesele cu aceeași valoare nominală realizate în anul 1906 au aceleași caracteristici, cu excepția variantei realizată la monetăria Hamburg, care prezintă pe avers, sub eșarfă, sigla /J/.

        

                                                        10 bani 1905

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 22 mm. Greutate: 4 g. Monetăria: Bruxelles. Gravor: A. Scharff. Tiraj: 10.820.000 de exemplare. Perforare centrală⁹.

     Avers: deasupra, coroana regală, iar dedesubt eșarfă cu inscripția /ROMANIA/. Cerc perlat exterior.

Revers: deasupra valoarea nominală /10 BANI/, două semne pentagonale, iar dedesubt milesimul 1905. Cerc perlat exterior.

Piesele cu aceeași valoare nominală realizate în anul 1906 au aceleași caracteristici, cu excepția variantei realizată la monetăria Hamburg, care prezintă pe avers, sub eșarfă, sigla /J/.

       

                                                             5 bani 1906

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie netedă. Di­ametru: 19 mm. Greutate: 2,5 g. Monetăria: Hamburg. Gra­vor: A. Scharff. Tiraj: 17.000.000 de exemplare. Perforare cen­trală ¹⁰.

Avers: deasupra coroana regală, iar dedesubt eșarfă cu inscripția /ROMANIA/. Cerc perlat exterior.

     Revers: deasupra valoarea nominală /5 BANI/, două semne pentagonale, iar dedesubt milesimul 1906. Cerc perlat exterior.

Monedele cu aceeași valoare nominală realizate la mo­netăria Bruxelles, atât cele din anul 1905 cât și cele din anul 1906 au aceleași caracteristici, însă nu prezintă pe avers, sub eșarfă, sigla /J/(semnul distinctiv al monetăriei din Hamburg).

     Piesele de 5 bani, 10 bani și 20 bani din anul 1900 folo­sesc metale noi și o nouă grafică, un nou model care le indi­vidualizează printre monedele din timpul regelui Carol I, la fel ca și monedele cu valori similare fabricate în anii 1905-1906.

 

Note:

 

1.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 20.

2.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 413.

3.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS/ article.php?storyid=52

4.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, București, 2009, p. 237.

5.      http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/ AMS/article.php?storyid=52

6.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 260.

7.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 238.

8.      http://www.allnumis.ro/moneda/romania/20-bani-1905-806

9.      http://romaniancoins.org/ro10bani1905.html

10.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 41.

Medalia Expoziția Națională de Numismatică Bârlad 1991

 

În anul 1991, în perioada 31 mai - 2 iunie, s-a organizat la Bârlad, prin implicarea membrilor secției, Simpozionul Național de Numismatică, ediția a VIII-a. Tot în perioada 31 mai - 15 iunie are loc și Expoziția Națională de Numismatică, prilej pentru a emite o medalie. Soluția adoptată atunci a fost să se reia medalia din 1990 de la aniversarea secției, cu modificarea înscrisului de pe revers și alegerea unui alt material, în locul tombacului se va folosi aluminiu eloxat.

Medalia are gravată pe cele două fețe moneda de un gros  emisă în perioada domniei lui Ștefan cel Mare, care prezintă pe avers un cap de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat de o rozetă și o semilună. În exteriorul cercului perlat, care încadrează capul de bour, este scris MONETAMOLDAVIE. Reversul monedei prezintă în interiorul cercului perlat un scut despicat vertical ce conține o cruce de Malta, o rozeta și trei grinzi, iar in exterior este scris STEFANVSVOIEVODA. Această monedă este un gros de tipul I a și este din argint.

Aversul medaliei este completat cu înscrisul circular SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA și SECTIA BIRLAD, desparțite printr-un  cap de bour flancat de o rozetă si de o semilună. La revers este gravat circular EXPOZITIA NATIONALA DE NUMISMATICA • 1991•.

Gravorul medaliei este Vasile Gabor, care nu se semneaza. Această medalie are diametrul de 50 mm.

În cartea „Documente bârladene fixate în metal”, Nicolae Mitulescu precizează  că au fost realizate 150 de medalii eloxate în trei variante de culoare, galben, alb și maro, câte 50 din fiecare culoare.

Costel Oportov

        ADOPTAREA SISTEMULUI MONOMETALISM AUR 

                                                        PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Sistemul monetar bimetalist adoptat prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea mone­delor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹ a avut în vedere racordarea la sistemul folosit de Franţa şi implicit de statele Uniunii Latine, chiar dacă acest sistem avea o serie de deza­vantaje, cel mai important fiind fluctuaţia valorii metalelor monetare pe piaţă.

     Bimetalismul aur-argint a funcţionat doar ocazional. În primii ani după intrarea în vigoare a legii din aprilie 1867 aurul rămâne metalul preferat folosit la tranzacţiile impor­tante pentru ca după 1872-1873 datorită crizei economice, a scăderii preţului argintului pe plan mondial şi a creşterii cir­culaţiei monedelor româneşti să se generalizeze utilizarea argintului chiar dacă, teoretic, sistemul bimetalist era în vi­goare.

     Primele monede de aur româneşti, piesele de 20 lei, au fost realizate in anul 1868 însă această emisiune de 100 exem­plare nu a fost pusă în circulaţie, datorită protestelor Turciei şi Austro-Ungariei, cele două imperii considerând că legenda din jurul efigiei: „Carol I Domnulu Romaniloru”² are un caracter iredentist. De altfel, până la obţinerea independenţei va mai exista doar o emisiune, tot simbolică, de 5000 de piese, bătută în anul 1870, valoarea celor două emisiuni ridicându-se la 102.000 de lei, ceea ce reprezenta doar 0,38 % din totalul pie­selor bătute. Această situaţie a fost determinată de factori economici şi politici. Factorii economici au fost generaţi de efectele secetei, care nu a permis un export mare de cereale, sursă care putea aduce aur în ţară, iar factorii politici au fost datoraţi Turciei, care pretindea să se înscrie pe monedele de aur şi de argint un semn distinctiv care să certifice depen­denţa faţă de Imperiul otoman. Emisiunile ulterioare din: 1883 (150.000 de exemplare), 1884 (35.290 de exemplare) şi 1890 (196.000 de exemplare)³ au fost destinate circulaţiei, însă, deşi au avut un tiraj relativ mare, nu au modificat circulaţia mo­netară tradiţională, mai ales că o parte din aceste piese au fost tezaurizate.

 

                                                              20 lei 1890⁴.

 

Metal: aur 900 ‰. Muchie netedă cu deviza: PATRIA *SI/* DREPTUL*/MEU*****/. Diametru: 21 mm. Greutate: 6,452 g. Gravor: KULLRICH. Monetăria Bucureşti⁵.

Prima monedă de argint de 1 leu a fost bătută în 1870 în 400.000 exemplare. Între 1872-1876 a fost realizat un număr important de monede de 50 bani, 1 leu si 2 lei⁶, iar ulterior, prin introducerea monedelor de 5 lei⁷, în perioada 1880-1885, sistemul bimetalist va fi consolidat.

     Primul proiect de lege referitor la adoptarea monometa­lismului aur a fost adoptat de Camera Deputaţilor la 29 mai/10 iunie 1889. Acest text modifica sistemul monetar adoptat de legea din aprilie 1867 prin scoaterea argintului din funcţia de măsură a valorii. În articolul I se preciza că unitatea monetară a României este leul de aur, un kg. de aur cu titlu de 900/1000 valorând 3100 lei, fiind astfel înlăturată definiţia în argint a leului, ceea ce însemna că piesele de argint devin, la fel ca şi cele de bronz, monede divizionare cu o putere de plată limitată (monedele de argint erau primite în mod obligatoriu la plată pentru suma maximă de 50 lei, iar cele de bronz pentru suma maximă de 5 lei)⁸. În articolul VII se prevedea că monedele de aur străine "fabricate după sis­temul zecimal metric, având acelaşi titlu, greutăţi şi dimen­siuni ca şi monedele române, se vor primi la toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării"⁹, ceea ce în­semna că au curs legal în ţară. Acest fapt a contribuit la funcţionarea normală a noului sistem monetar.

     Legea nu mai făcea referire la echivalenţa leului cu mo­neda similară din ţările Uniunii Monetare Latine, deoarece interesele României nu mai gravitau acum în jurul Franţei, slăbită în urma războiului din 1870-1871, ci în jurul Germa­niei.

     Proiectul de lege nu avea în vedere implicaţiile pe care le avea trecerea la monometalismul aur asupra Băncii Naţio­nale a României, deşi acest sistem obliga banca să conver­tească în aur bancnotele, ceea ce însemna transformarea în aur a argintului folosit pentru acoperirea acestor emisiuni. Această operaţiune necesită cheltuieli pe care banca de emi­siune dorea să le suporte statul. În condiţiile în care nu se ajunge la o înţelegere asupra acestei probleme, Banca Naţio­nală a României se opune aplicării legii, această opoziţie făcând ca legea să nu mai fie promulgată.

     Un nou proiect de lege ajunge la Parlament la 15/27 fe­bruarie 1890. Proiectul menţinea principalele prevederi, însă suprimă articolul XI referitor la autorizarea guvernului de a transforma moneda de argint de 5 lei în monedă de aur, in­troducea un nou articol, XII, prin care se preciza că legea va intra în vigoare, după ce va fi aplicată legea pentru transfor­marea monedei de argint de 5 lei şi introducea o prevedere tranzitorie, prin care posesorii monedelor de argint de 5 lei aveau dreptul să ceară preschimbarea lor în monede de aur in termen de un an de la aplicarea legii, urmând ca după această dată aceste monede să fie considerate divizionare¹⁰. Pro­blema cheltuielilor pentru transformarea monedelor de argint în monede de aur urma să se rezolve printr-o altă lege, lege ce va stabili că statul va suporta aceste costuri, ceea ce în­semna că Banca Naţională a României a câştigat această dispută.

 Legea pentru modificarea legii din 14 aprilie 1867 re­lativă la înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale a fost votată de Camera Deputa­ţilor la 16/28 februarie 1890 şi de Senat la 27 februarie /11 martie, a fost promulgată la 12/24 martie 1890 şi a fost pu­blicată în Monitorul Oficial nr.275 din 17/29 martie 1890¹¹.

     Pentru ca noul sistem adoptat să fie funcţional în iunie 1890 sunt modificate unele articole din legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, fără acordul acesteia, referi­toare la stocul de acoperire şi la convertibilitatea bancnote­lor. Stocul de acoperire trebuia să fie din aur şi urma să re­prezinte 40% din valoarea biletelor emise, cu 7% mai mare faţă de prevederile anterioare. În ce priveşte convertibilita­tea, legea impunea băncii să plătească bancnotele la prezen­tare, în monede de aur¹².

     Divergenţele dintre guvernul conservator şi conducerea liberală a Băncii Naţionale a României au fost aplanate în urma unor concesii¹³ făcute băncii de emisiune în următorii doi ani, concesii prin care statul prelua cheltuielile necesare trecerii la sistem monometalist aur şi acorda unele avantaje băncii, avantaje care au adus profituri importante acţionarilor.

     Legea monetară din 1890 va fi pusă în aplicare la 15/27 octombrie 1890 de la această dată sistemul monetar româ­nesc bazându-se exclusiv pe aur. Astfel, leul devine conver­tibil în aur sau în valori aur.

     Ca urmare a adoptării sistemului monometalist aur au fost bătute, în 1890, monede de aur de 20 lei în valoare de 3.920.000 lei, monede care au înlocuit în parte, piesele de argint de 5 lei.

     Sistemului monometalist aur nu a determinat o creştere importantă a ponderii aurului ca mijloc de circulaţie. Au fost folosite în continuare bancnotele Băncii Naţionale a Româ­niei pentru plăţi mai mari şi monedele de argint sau aramă pentru plăţile curente. Conform legii din martie 1890 mone­dele de aur erau de 20 şi 10 lei, monedele de argint erau de 5, 2, 1 şi 0,5 lei, iar cele de aramă, de 10, 5, 2 şi 1 bani.

     După 1890 următoarea emisiune de aur a avut loc în 1906, an în care se împlineau 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I. Cu această ocazie au fost bătute monede din aur cu valoarea nominală de: 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei¹⁴.

     Adoptarea sistemului monometalist aur a determinat stabilitatea cursului faţă de valutele străine (doar în perioa­dele de criză oscilaţiile cursului au determinat deprecierea leului) şi a asigurat circulaţia monetară a leului în alte ţări prin convertibilitatea nelimitată a aurului.

 

Note:

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 74.

3.      Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 16-17.

4.      http://cercetati.blogspot.com/2010/09/povestea-primelor-monede-romanesti-de.html

5.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 264.

6.      Ioan Dogaru, op.cit., p. 16-17.

7.      Ibidem, p. 18-19.

8.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 337-338.

9.      Ibidem, p. 339.

10.  Ibidem, p. 340.

11.  Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, Bucureşti, 1981 p. 413.

12.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 341.

13.  Ibidem, p. 343.

14.  http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_11/11_miclaus.pdf