Medalia Gheorghe Țițeica

             Marele matematician, Gheorghe Țițeica (1873-1939), profesor și membru al Academiei Române, a fost comemorat la 50 de ani de la trecerea în neființă în anul 1989.

Aversul medaliei este dominat de bustul  matematicianului, privit din față, încadrat de anii 1873 și 1939. Pe exergă este scris ACAD. PROF. DR. GHEORGHE TITEICA și în partea inferioară anul 1989. Câmpul reversului este împarțit în doua sectoare, în cel superior găsim pe șapte rânduri urmatorul text: MARELUI/ MATEMATICIAN ROMAN/ UNUL DIN CREATORII/ GEOMETRIEI DIFERENTIALE/ ANIMATOR SI CREATOR/ AL SCOLII MATEMATICE/ ROMANESTI, iar în partea inferioară SOCIETATEA NUMISMATICA/ ROMANA/ SECTIA BIRLAD dispus pe trei rânduri.

Medalia a fost gravată de Constantin Dumitrescu, care se semnează C.D. sub efigie și are un diametru de 60 de mm, fiind bătuta în tombac în100 de bucăți.

Emisiunea monetară Sadagura

 

Emisiunea monetară Sadagura

 

                                            PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 Monedele Sadagura au fost emise în timpul războiului ruso-turc din anii 1769-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi. Ele au circulat în Moldova şi în Ţara Românească între anii 1772-1774.

 Pentru a dispune de o monedă divizionară, care să aibă curs în cele două Principate, în vederea „cumpărării” produ­selor necesare aprovizionării trupelor ruse, comandamentul armatei ţariste de ocupaţie, feldmareşalul conte P. A. Rumi­an­tev a luat iniţiativa realizării unei emisiuni mo­netare. Va­loa­rea nominală a monedelor este dublă, exprimată în parale (sistem monetar turcesc) și în denghi sau copeici (sistem monetar rusesc). Cu această ocazie au fost bătute monede de 1para/3 denghi şi 2 parale/3 copeici.

 

Moneda Sadagura, 1 para/3 denghi, 1772, greutate 10,50 g, diametru 28 mm, muchie cu frunze late de stejar.

 Concesiunea pentru baterea acestor monede este prelu­ata de baronul Petru de Gartemberg-Sadogurski, în urma contractului încheiat la 24 februarie 1771. Prin contract se prevedea plata a 60.000 de ruble pentru privilegiul de a fabrica suma de 500.000 de ruble, însă nu erau prevăzute termene li­mită. Monetăria trebuia să funcţioneze la Iaşi, dar va fi in­stalată pe moşia concesionarului, la Sadagura, lângă Cernă­uţi. Pentru baterea monedelor, armata rusă a pus la dispozi­ţie, ca materie primă, aproximativ 1000 tunuri şi mortiere turceşti (capturate la Akkerman, Benderi, Ismail şi forturile dunărene), cât şi aramă importată din Ungaria, echipamen­tele necesare şi lucrătorii. Dintr-un pud de metal (16,380 kg.) s-a convenit să se bată monede in valoare de 21 ruble şi 60 de copeici.

 Pentru moneda de 1 para/3 denghi au fost pregătite, în 1771, patru modele diferite de probe. În acelaşi timp a fost realizată şi o probă pentru moneda de 5 copeici, însă între timp se renunţă la o astfel de monedă. Din probele de 1 para/3 denghi a fost aleasă doar cea care nu purta cifrul împărătesei Ecaterina a II-a. Feldmareșalul Rumiantev a insistat ca emisiunea să nu fie identificabilă în nici un fel cu Imperiul ţarist. Această măsură lăsa posibilitatea trezoreriei armatei ruse să refuze acceptarea acestor monede. Pentru monedele de 2 parale/3 copeici s-a stabilit modelul definitiv în 1772, după ce a fost realizată şi o probă de argint ce păstra aceleaşi caracteristici ca şi moneda de 1 para/3 denghi.

 Monedele intrate efectiv în circulaţie au pe avers două scuturi ovale, înclinate spre dreapta, deasupra lor aflându-se o coroană princiară, coroana Imperiului ţarist. Scutul din dreapta are stema Moldovei (cap de bour), iar scutul din stânga are stema Ţarii Româneşti (acvilă spre dreapta, având în cioc o cruce cu două braţe, ce stă pe o coroană cu 4 sau 5 vârfuri, având deasupra semiluna conturnată). Legenda este scrisă cu litere chirilice: MON. MOLD:I VALAK (MO­NEDA MOLDOVENEASCĂ ŞI VALAHĂ) şi prezintă di­verse variaţiuni în funcţie de matriţele folosite. Dedesubt, sub două linii orizontale (una groasă şi alta subţire), este trecut milesimul. Pe revers este imprimată, cu litere chirilice, pe 3 sau 4 rânduri, valoarea nominală, încadrată într-un pătrat de 18 sau 22 mm. Cuvântul „para” este subli­niat cu două linii orizontale, una groasă şi alta subţire.       

Moneda Sadagura, 2 parale/3 copeici, 1772, greutate 12,23 g, diametru 35 mm, muchie cu frunze late de stejar.

Între august 1771 şi mai 1773 monetăria a recepţionat tunuri turceşti cântărind peste 30.000 puduri. Din acest metal s-au bătut, între noiembrie 1771 şi aprilie 1774, piese în va­loare de 681.000 ruble în monede de 1 para/3 denghi şi 2 parale/3 copeici. La finalul campaniei baronul Gartemberg a fost acuzat că a bătut monede fără nici un control depăşind de câteva ori valoarea prevăzută. Unii autori au estimat că s-au bătut şi au fost puse în circulaţie monede în valoare de 3.000.000 de ruble.

La retragerea armatei ruse monedele bătute la Sadagura nu au fost preschimbate în monede curente pierzându-şi va­loarea. Acest fapt a produs importante pagube în Principate, deoarece pentru plata produselor, bunurilor sau a serviciilor prestate, populaţia primise mari cantităţi de astfel de mo­nedă.

O parte din monede au ajuns, prin intermediul specu­lanţilor, în Imperiu ţarist chiar dacă autorităţile au luat mă­suri pentru a evita acest lucru. Monedele confiscate, circa 116 puduri, au fost utilizate, în 1788, pentru baterea mone­delor ruseşti de 2 copeici şi 1 copeică la monetăria din Mos­cova. Noile monede vor avea pe avers cifrul împărătesei Ecaterina a II-a, iar pe revers, imaginea Sfântului Gheorghe călare.

Emisiunea monetară Sadagura are caracteristicile unor bani de război: curs forţat, valoare reală inferioară valorii nominale, fără acoperire în metal preţios, valoare nominală exprimată în două sisteme monetare diferite, arie de accep­tare limitată la cele doua Principate, încetarea puterii circu­latorii oficiale odată cu retragerea armatei de ocupaţie.

Din punct de vedere istoric, emisiunea Sadagura este importantă, deoarece este singura emisiune monetară din cele două Principate după închiderea monetăriei lui Dabija Vodă în Moldova şi a lui Mihnea al III-lea în Ţara Româ­nească (următoarea monedă va fi realizată în 1867) şi pentru că poate fi considerată o primă încercare de unificare mone­tară în cele două Principate.

Pentru colecţionari, aceste monede sunt importante (chiar dacă sunt relativ uşor de găsit datorită numărului mare de exemplare bătute), deoarece există foarte multe variante diferite ca desen (datorită diversităţii matriţelor folosite), culoare (tunurile folosite ca materie primă nu erau fabricate din acelaşi aliaj) sau greutate. Datorită acestor caracteristici se poate spune că fiecare monedă Sadagura este unică în felul ei.

 

Bibliografie:

George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bucu­reşti, 1977.

Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precurso­rii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

                  

 

Medalia 150 de ani de la înființarea Spitalului Bârlad și Elena Beldiman

 

Anul 1838 marchează înființarea la Bârlad a primului spital, iar împlinirea a 150 de ani de activitate spitalicească în anul 1988 este sărbătorită prin organizarea unei expoziții numismatice. Expoziția “Arta și medicină” a fost însoțită de realizarea a două medalii distincte.

Prima medalie are pe avers cladirea veche a spitalului sub care se marchează anul MDCCCXXXVIII, adică anul înființării și circular, pe exergă, se înscrie textul: SPITALUL BIRLAD SI ELENA BELDIMAN, iar în partea de jos SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA SECTIA BARLAD. Elena Beldiman este cea care a lasat prin testament moșia din localitatea Popeni astfel ca din venitul realizat să se construiască un spital care sa-i poarte numele. Pe revers găsim clădirea noua a spitalului cu anii 1838-1988 gravați deasupra, iar dedesubt simbolul medicinei. În exergă avem textul: SPITALUL MUNICIPAL DE ADULTI BIRLAD și 150 DE ANI DE LA INFIINTARE.

Gravorul medaliei este Vasile Gabor care semnează V.G.. Medalia are diametrul de 60 de mm si este realizată din tombac.

        A doua medalie prezintă pe avers cladirea veche a spitalului sub care este scris SPITALUL BIRLAD SI ELENA BELDIMAN și simbolul medicinei. Pe exterior, circular, se găsește înscris SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA SECTIA BARLAD și în partea de jos EXPOZITIA NUMISMATICA. Reversul medaliei are central stema veche a orașului, iar în exerga: 150 DE ANI DE ASISTENTA MEDICALA SPITALICEASCA IN BIRLAD •1838-1988•.

Deși nu are semnatura gravorului ca în cazul primei medalii, în mod sigur acesta este tot Vasile Gabor. Aceasta medalie are diametrul de 50 mm și a fost bătută în tombac.

            Fiecare medalie a avut un tiraj de 100 de bucăți.

 

Costel Oportov

Talerul-leu

Talerul-leu

 

                                                          Prof. Marian Bolum-Bârlad

 

Denumirea leu provine de la talerii cu leu (leeuwen­daalder în olandeză, cunoscuţi şi sub numele de löwentaler sau taleri-leu), bătuţi în partea olandeză a Ţărilor de Jos, începând din secolul al XVI-lea.

Primii taleri-leu au apărut în 1575 (după înlăturarea stăpânirii spaniole şi câşti­garea independenţei), iar ultimii au fost bătuţi în 1713. Emi­siunea încetează după ocuparea Ţărilor de Jos de către tru­pele austriece. Aceşti taleri aveau stema Provinciilor Unite, imaginea unui leu rampant. Monedele au împrumutat numele de la stema Ţărilor de Jos. Ele au fost bătute în mai multe provincii şi oraşe olandeze precum: Dordrecht, Deventer, Kampen, Utrecht şi Zwolle şi au fost foarte mult folosite în comerţul cu Levantul.

                                    

      Taler-leu olandez, emis în 1639.

 Moneda din imagine are 40.8 mm diametru, 26.4 g şi este din argint 750/1000.

 Pe avers apare un cavaler cu coif pe cap, purtând pele­rină, având la picioare un scut cu un leu rampant, iar între două cercuri perlate legenda: MO · ARG · PRO · CO · FOE · BELG· TRA /MO[NETA] ARG[ENTEA] PRO[VINCIARUM] CO[N]FOE[DERATUM] BELG[ICARUM] TRA[IECTUM] /MONEDĂ DE ARGINT A PROVINCIEI UTRECHT A CONFEDERAŢIEI OLANDEZE.

Pe revers, central, este imprimat un leu rampant, iar între două cercuri perlate motto-ul Provinciilor Unite: CONFI­DENS ·DNO·NON·MOVETUR /CONFIDENS D[OMI]NO NON MOVETUR/ CEL CE CREDE ÎN DUMNEZEU NU VA FI IZGONIT DE LA LOCUL SĂU. Deasupra, anul baterii, 1639.

Pe teritoriul Ţărilor Române au fost emişi taleri în mo­netăriile transilvănene atât în perioada Principatului autonom cât şi în perioada suzeranităţii austriece. Aceştia sunt deose­biţi, datorită frumuseţii şi execuţiei, fiind consideraţi rarităţi numismatice.

În Moldova, Despot Vodă, a încercat să bată taleri moldo­veneşti în monetăria de la Suceava, cunoscându-se câteva exemplare emise în 1562 şi 1563, însă această mo­nedă nu a avut un rol important în circulaţia internă, fiind folosită de emitent pentru plata mercenarilor angajaţi în slujba sa. După căderea domnitorului, mercenarii s-au întors în ţările de origine, ducând cu ei şi aceste monede.

Talerul-leu a circulat până la jumătatea secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit de talerii Mariei Tereza, însă a intrat atât de bine în conştiinţa colectivă a românilor încât a devenit o monedă de referinţă. Chiar şi după dispariţia din circulaţie talerul-leu a rămas unitate de calcul şi de măsură a valorii mărfurilor, precum şi a altor monede. Astfel, a apărut în Ţările Române o monedă de calcul numită leu, divizată în 40 parale. Preţurile au continuat să fie calculate în această monedă fictivă până la promulgarea legii sistem monetar din 1867, când leul a devenit moneda naţională a României.

Pătrunzând masiv în sud-estul Europei, talerul-leu a in­spirat denumirile şi altor monede naţionale din zonă, cum ar fi leva bulgărească sau leka albaneză. Dolarul îşi datorează numele tot talerului-leu. Emigranţii olandezi l-au dus în Lu­mea Noua unde din leeuwendaalder a devenit dhaler şi apoi dolar.

Bibliografie:

http://romaniancoins.org/ro1leu1870.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Taler

George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1977.

Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precurso­rii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

 

 

Placheta emisă la aniversarea a 35 de ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad

           Medalia are rolul de a comemora sau aniversa un eveniment sau o persoană, fiind purtatoarea informațiilor de acest fel în timp. În acest sens s-au emis medalii care să marcheze trecerea unui număr de ani de la fondarea Secției Numismatice Bârlad. Amintim medaliile emise în 1986, 1990, 1995, 2010 și 2015 care marcau un an, 5 ani, 10 ani, 25 de ani și 30 de ani de la anul 1985, anul constituirii Secției.

Anul acesta, colecționarii bârladeni au luat inițiativa emiterii unei plachete care să aniverseze 35 de ani de la momentul organizării sub sigla Societății Numismatice Române și respectiv omagierea fondatorului și primului președinte al Secției Bârlad.

Placheta de formă dreptunghiulară are dimensiunile de 50x80 milimetri, fiind executată din metal patinat auriu cu email în două culori și un tiraj de 30 de bucați. Placheta este bifacială, cu gravură în excizie, având text orizontal și reprezentări figurative (Minerva și moneda histriană). Grafica a fost concepută de Onel Cristian și Oportov Costel, iar realizarea s-a făcut la S.C. Accesorii Prod S.R.L. din Oradea.

Pe avers avem textul: SOCIETATEA/ NUMISMATICA ROMANA/ XXXV/ ANI DE LA / CONSTITUIREA/ SECTIEI/ NUMISMATICE/ BARLAD, iar în partea inferioară, la stânga și la dreapta, anii 1985 și 2020. Un medalion cu diametru de 28 de mm care o reprezintă pe zeița Minerva, patroana Societății Numismatice Române, completează câmpul plachetei.

Reversul este dedicat omagierii celui care s-a implicat deplin în activitatea numismatică bârladeană și are următorul text: IN MEMORIAM/ PROF./ GIURCANU/ COSTEL – IONEL/ 1939 – 2020/ PRESEDINTELE SECTIEI/ NUMISMATICE BARLAD/ 1985 – 2020. Două medalioane de 19 mm în diametru reprezintă o monedă histiană prin avers, cu chipul zeului Apolo cu cunună de lauri și revers, cu acvila ținând în gheare un delfin, simbolul cetății Histria. Sub aceste reprezentări avem explicația: MONEDA EMISA LA HISTRIA/ DESCOPERITA LA FEDESTI, VASLUI.

Placheta a fost prezentată la 6 decembrie 2020 în cadrul manifestării aniversare organizată la Centrul Cultural Mihai Eminescu din Bârlad.

Costel Oportov

 

Aniversarea a 35 de ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad (video)

 https://www.conytv.ro/societatea-de-numismatica-filiala-barlad-la-35-de-ani/

Aniversarea a 35 de ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad (foto II)

Aniversarea a 35 de ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad (foto I)

Aniversări ale Secției Numismatice Bârlad în imagini medalistice