Medaliile aniversare 5 ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad

În 1990, cu prilejul împlinirii a 5 ani de la înființarea Secției Numismatice Bârlad, s-au emis două medalii aniversare.

I.

Câmpul central al aversului este dominat de statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, monument din bronz, opera sculptorului Mircea Ștefanescu din 1975. Monumentul este situat langă satul Băcăuani, locul bătăliei din 10 ianuarie 1475, de la Podul Înalt. Circular, în partea superioară este scris STEFAN CEL MARE DOMN AL TARII MOLDOVEI, iar in partea de jos anii de domnie 1457 – 1504.

Reversul medaliei prezintă în partea centrală, pe un câmp cu linii verticale, aversul și reversul unui gros de tip I bătut în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Pe exergă este gravat circular textul SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA și jos SECTIA BIRLAD, iar în câmpul striat, 5 ANI DE ACTIVITATE și liniar, sub reprezentarea monedei, anii 1985-1990.

Medalia cu diametrul de 60 mm a fost gravată de Vasile Gabor, care semnează pe soclul statuii și realizată din tombac într-un tiraj de 100 de bucăți.

II.

Medalia are gravată pe cele două fețe moneda de un gros emisă în perioada domniei lui Stefan cel Mare, care prezintă pe avers un cap de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat de o rozetă și o semilună. În exteriorul cercului perlat, care încadrează capul de bour, este scris MONETAMOLDAVIE. Reversul medaliei prezintă în interiorul cercului perlat un scut despicat vertical ce conține o cruce de Malta, o rozeta și trei grinzi, iar in exterior este scris STEFANVSVOIEVODA. Această monedă este un gros de tipul I a și este din argint.

Aversul medaliei este completat cu înscrisul circular SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA și SECTIA BIRLAD, desparțite printr-un  cap de bour flancat de o rozetă si de o semilună. La revers este gravat SECTIA BIRLAD și încadrat de două ramuri de laur 1985 – 1990.

Deși nu este semnată, gravorul medaliei este Vasile Gabor. Această medalie are diametrul de 50 mm și a fost bătută în tombac într-un numar de 100 de exemplare.

Costel Oportov 

Medalia Întreprinderea de Confecții Bârlad

         

Atelierele de reparat confecții pentru armata se înființează la Bârlad în anul 1939 și datorită modificărilor politice care au loc în România, se transformă în Întreprinderea de Confecții. Anul 1989 marchează existența a 50 de ani a întreprinderii, prilej de a emite o medalie aniversară.

În câmpul medaliei, pe avers, sunt gravate doua corpuri de clădire vizibile din intersecția bulevardului Republicii cu strada Mihai Eminescu, sub care se găsesc înscriși anii 1939 – 1989. În exergă, circular, scrie INTREPRINDEREA DE CONFECTII BIRLAD și în partea inferioară M.I.U., abrevierea de la Ministerul Industriei Ușoare. Deasupra clădirilor, între două ramuri de laur este marcat momentul aniversar prin numarul 50.

Reversul prezinta un înscris liniar 50/ DE ANI/ DE LA INFIINTAREA/ PRIMELOR ATELIERE / ALE ACTUALEI/ INTREPRINDERI DE CONFECTII/ BIRLAD și un înscris circular SOCIETATEA NUMISMATICA ROMANA în partea superioară și SECTIA BARLAD în partea inferioară.

Medalia a fost realizată în 100 de bucăți din aluminiu eloxat galben și are diametrul de 60 mm. Gravorul nu este cunoscut, lipsind semnatura pe medalie.

Costel Oportov

PRIMELE MONEDE DE ARGINT REALIZATE CONFORM SISTEMULUI MONETAR ADOPTAT ÎN 1867

 

PRIMELE MONEDE DE ARGINT REALIZATE CONFORM SISTEMULUI MONETAR ADOPTAT ÎN 1867

 

                                                        MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

     Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie 1867¹ prevedea baterea monedelor din aur de 5, 10 şi 20 lei, din argint a pieselor de 50 bani, 1 leu şi 2 lei, iar ca monede divizionare a pieselor de 1, 2, 5 şi 10 bani din aramă. Arti­colul IX din lege preciza că din motive financiare urmau să se bată pentru început doar monedele din aramă, urmând ca monedele de aur şi argint să fie bătute atunci când vor per­mite mijloacele financiare. Acest articol a fost adoptat din raţiuni strategice. Folosind ca pretext lipsa resurselor pentru fabricarea monedelor din aur şi argint se urmărea amânarea acestor emisiuni, până când conjunctura ar fi permis evitarea introducerii însemnelor care certificau suzeranitatea otomană (semiluna sau semiluna cu stele), De asemenea, se avea în vedere baterea de monede cu efigia domnitorului (semn al suveranităţii) şi înfiinţarea unei monetării naţionale.

     Fabricarea monedelor de argint a fost reglementată prin: Legea nr. 989 din18/30 iunie 1868, Comunicatul Ministerului Finanţelor din 26 februarie /10 martie 1870 şi Jurnalul Con­siliului de Miniştri din 9/21 mai 1972².

     Primele monede din argint au fost emise în anul 1870. Ele aveau valoarea nominală de 1 leu și au fost, alături de monedele de 20 lei, primele monede emise la Monetăria Statului din București. Această instituție a fost înfiinţată în februarie 1870³ și a funcţionat, cu unele întreruperi timp de 20 de ani, ultima comandă realizată fiind moneda de 20 lei din 1890. Baterea acestor monede a însemnat și o afirmare a dorinţei de independență deoarece ele nu aveau semnul distinctiv propus de Imperiul otoman prin care se dorea sublini­erea dependenței față de puterea suzerană și pentru că aveau imprimate pe avers efigia domnitorului Carol I. Cu toate protestele Turciei monedele nu au fost însă retrase din cir­culaţie.       

                                                            1 leu 1870 ⁴

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Monetăria Bucureşti. Tiraj: 400.000 exemplare.

Revers: valoarea nominală 1 LEU, anul 1870, cunună formată dintr-o ramură de laur şi una de stejar. Sub panglica ce leagă cele două ramuri se află litera C, iniţiala inginerului C.J. Cândescu, directorul monetăriei din Bucureşti. Cerc perlat exterior.

Avers: CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, efigia dom­nului spre stânga. Cerc perlat exterior.

     Din literatura de specialitate aflăm că la această monedă există exemplare cu feţele amplasate medalistic şi exemplare obişnuite sau că există piese purtând sigla monetăriei Bucu­reşti. Unii autori consideră piesele cu inițiala monetăriei Bucureşti, litera B, ca fiind probe monetare⁵.

     Emisiunile monetare de argint au fost reluate în anii 1872-1876, într-o nouă formă grafică în care efigia domnito­rului este înlocuită, pentru a evita noi proteste din partea Imperiului otoman, cu alte simboluri: coroana princiară pen­tru monedele de 50 bani și stema țării pentru monedele de 1 leu şi 2 lei.       

                                                        50 bani 1873

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 18 mm. Greutate: 2,5 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 4.810.000 exemplare⁶.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 50 BANI. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: În centru coroana princiară şi anul 1873. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. În exergă numele gravorul. Cerc perlat exterior.

 

     

                                                          1 leu 1873

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 4.493.393 exemplare⁷.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 1 LEU. Cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: Stema ţării. Dedesubt numele gravorului, anul 1873 şi semnul monetăriei. Cerc perlat exterior.

Pentru această emisiune există o variantă cu /L /de la LEU întrerupt ⁸.    

                                                            2 lei 1876.

 

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 27 mm. Greutate: 10 g. Gravor: R. Stern. Monetăria Bruxelles. Tiraj: 653.255 exemplare⁹.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, pe două rânduri, valoarea nominală 2 LEI. Cunună împletită din ra­muri de laur şi de stejar. Cerc perlat exterior.

Avers: Stema ţării. Dedesubt numele gravorului, anul 1873 şi semnul monetăriei. Cerc perlat exterior.

     După unii specialişti, sigla folosită de monetăria José Allard din Bruxelles, ce apare pe monedele de 50 bani, 1 leu şi 2 lei din perioada 1872 - 1876, nu este o halteră, ci un portret. Acest lucru se poate observa numai pe monedele aflate într-o stare de conservare excepţională. Se pare că portretul ar fi chipul arhanghelului Mihail, patronul oraşului Bruxelles, chip ce apare şi pe monedele bătute în acest oraş^10.

     Suma totală a monedelor din argint cu valoarea nomi­nala de 50 bani, 1 leu şi 2 lei bătute până la obţinerea inde­pendenţei s-a ridicat la 26.820.000 lei ¹¹.

     Până la realizarea acestor emisiuni tranzacţile comerci­ale se vor face în continuare cu monede străine, fiind prefe­rate în special monedele de aur, ceea ce făcea ca sistemul bimetalist propus prin legea monetară din aprilie 1867 să nu funcţioneze.

     Creşterea emisiunilor monetare de argint s-a datorat scăderii preţului argintului pe piaţa internaţională (guvernul era interesat să cumpere argint ieftin din străinătate şi să-l monetizeze, având de câştigat din diferenţa dintre valoarea reală şi valoarea atribuită prin lege) dar şi crizei europene declanşată în anul 1873, criză ce a determinat reducerea cantităţii de aur de pe piaţă în condiţiile în care exporturile româneşti erau în scădere ¹².

     Realizarea monedelor cu efigia lui Carol I a fost reluată după obţinerea independenţei de stat. Astfel, între anii 1879 -1880 au fost realizate mai multe variante ale monedei de 2 bani şi a primei monede de 5 lei pentru ca în prima parte a anului 1881 să fie realizate ultimele monede cu inscripţia CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, piesele de 2 bani, 50 bani, 1 leu, 2 lei şi 5 lei ¹³.

       

                                                           1 leu 1881

Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie zimţată. Di­ametru: 23 mm. Greutate: 5 g. Gravor: W. Kullrich. Monetă­ria Viena. Tiraj: 1.800.000 exemplare¹⁴.

Revers: În plan central este prezentată stema ţării, dea­supra ROMÂNIA, dedesubt, litera V, anul 1881 şi spicul de grâu, iar în părţi, central, valoarea nominală 1/ L. Cerc perlat exterior.

Avers: CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI, efigia dom­nului spre stânga. Sub gât numele gravorului. Cerc perlat exterior.

     Proclamarea Regatului la 14/26 martie 1881 va deter­mina schimbări importante şi în domeniul numismaticii. Primele monede cu inscripţia CAROL I REGE AL ROM­NIEI vor fi realizate în a doua parte a anului 1881 sub forma pieselor de 5 lei¹⁵.

     După încoronarea lui Carol I ca rege al României, la 10/22 mai 1881, toate monedele de argint de 1 leu, 2 lei şi 5 lei bătute în următorii 20 de ani vor avea pe avers efigia re­gelui şi inscripţia CAROL I REGE AL ROMÂNIEI, iar pe revers titulatura statului, stema ţării, valoarea nominală, anul apariţiei şi simbolul monetăriei în timp ce monedele de 50 bani din anii 1884, 1885, 1894, 1900 şi 1901 vor avea aver­sul identic, iar pe revers între două ghirlande valoarea nomi­nală şi milesimul.

  Realizarea monedelor de argint de 50 bani, 1 leu, 2 lei cât şi a celor de 5 lei au contribuit la fluidizarea tranzacţiilor comerciale. După 1872, când va începe fabricarea unui nu­măr mare de monede de argint, se modifică structura circu­laţiei monetare, crescând ponderea monedelor de argint faţă de cele de aur. În acelaşi timp monedele străine au fost înlo­cuite din circulaţie, cu monede româneşti.

 

Note:

 

1.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 166-168.

2.      Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii LXX-LXXIV (1976-1980), nr.124-128, Bucureşti, 1981, p. 412.

3.      Constantin G. Urziceanu, Monete moderne româneşti în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anii XXIX- XXXVI, 1935-1942, nr. 83-90, p. 156-165.

4.      http://romaniancoins.org/ro1leu1870.html

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol. I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 31.

6.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 256.

7.      Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 33.

8.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 217.

9.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, op.cit., p. 256.

10.  http://romaniancoins.org/ro50bani1873.html

11.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 191.

12.  Ibidem, p. 195.

13.  Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 17-18.

14.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 223.

15.  Ioan Dogaru, op.cit., p. 18.

 

162 de ani de la Unirea Principatelor Române

     Cercul Militar Iaşi a organizat şi găzduit în data de 21. Ianuarie. 2021 o sesiune de Comunicări şi o Expoziţie numismatico-filatelică, prilejuită de manifestările dedicate aniversării a 162 de ani de la Unirea, având ca temă  " Unirea Principatelor Române şi domnul Alexandru Ioan Cuza în heraldica şi medalistica militară naţională ". Momentul s-a bucurat de prezenţa academicianului Viorel Barbu, Filiala Iaşi, gen, br. dr. Daniel Pop, comandantul Brigăzii 15 Mecanizată "Podul Înalt" şi al Garnizoanei Iaşi,  Claudia Antăluţă, SNR, Filiala Iaşi şi a multor invitaţi.

    Au susţinut comunicări :

    - prof. dr. Corneliu Andone, Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I":  "Drapelele şi stindardele Armatei Române în perioada 1834 - 1944";

    - dr. Sorin Iftimi, Complexul Muzeal Naţional "Moldova" Iaşi : "Heraldica şi medalistica naţională în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza" ;

    - gen. br. (r) prof. univ. dr. Adrian Stroea, fost comandant al Garnizoanei Focşani :  "Focşanii, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Unirea ".

    Evenimentul ieşean a fost întregit de vernisajul unei bogate şi valoroase expoziţii temporare, acolo unde au expus şi colegii noştri Gheorghe Gîlcă şi Viorel Bolum, alături de localnicii Claudia Antăluţă şi Ştefan Sălăjan. Piesele expuse de cei doi bârlădeni s-au bucurat de admiraţia şi aprecierea celor prezenţi la eveniment. Vitrinele şi panourile colegilor noştri au conţinut piese numismatice (medalii şi plachete), cât şi filatelice (maxime, cărţi poştale, plicuri aniversare etc).

    Mai trebuie menţionat faptul că elevatul moment a avut loc în frumoasa clădirea a "Cercului Militar", fosta "Casa Oştirii", acolo unde  a funcţionat Minesterul Afacerilor Externe, în timpul Primului Război Mondial,  pe vremea când guvernul României se afla în refugiu la Iaşi.

Florian   Pricop

ÎNFIINȚAREA SISTEMULUI MONETAR NAȚIONAL. PRIMELE MONEDE ROMÂNEȘTI

ÎNFIINȚAREA SISTEMULUI MONETAR NAȚIONAL. PRIMELE MONEDE ROMÂNEȘTI

 

                                              PROF. MARIAN BOLUM-BÂRLAD

 

 În prima jumătate a secolului al XIX-lea circulaţia mo­netară din Principate se realiza prin intermediul a peste 80 de specii monetare din aur, argint sau aramă din diverse ţări europene, fiecare având o valoare specifică diferită de a ce­lorlalte monede datorită cantităţii diferite de aur sau argint din fiecare piesă. Uneori chiar și două monede din aceeași specie aveau valori diferite, datorită uzurii sau deteriorărilor intenţionate diferite. Această situaţie, accentuată și de lipsa unor monede proprii a determinat o gravă dezordine în cir­culaţia monetară, chiar dacă se adoptaseră, ca unitate de mă­sură pentru stabilirea cursului monedelor reale și a preţurilor mărfurilor, leul de calcul.

 O primă încercare legislativă de reglementare a circula­ţiei monetare a fost făcută prin Regulamentele Organice din Ţara Românească (1831) şi Moldova (1832). Prin aceste documente se adoptă bimetalismul, raportul dintre aur şi argint fiind stabilit de stat. Ca etalon aur a fost ales ducatul (galbenul olandez), piesă ce avea 3,49 g. cu titlu 900 ‰, iar ca etalon de argint sfanţul (zwanziger, piesa de 20 creiţari), monedă austriacă ce avea 6,68 g. cu titlu 583 ‰. Ambele monede erau echivalate în lei de calcul (ducatul valora 31 lei şi 20 parale, iar sfanţul 2 lei şi 10 parale). Cursurile celorlalte monede se stabileau tot în lei, în funcţie de valoarea lor faţă de leul de calcul¹.

 O nouă încercare de reglementare a circulaţiei monetare va fi făcută în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Între 1860 şi 1864 au loc trei încercări de introducere a unui nou sistem monetar, urmărindu-se baterea unei monede naţionale numită românat (în 1860 au fost realizate proiectele pentru monedele de: 20 români, 5 români şi 10 centim, iar prin iniţiativa legislativă din 1864 se precizau tipurile de monedă ce urmau a fi fabricate: 20 şi 10 românaţi din aur, 5, 1 şi 1/2 românaţi din argint precum şi cele de 10, 5 şi 1 sutime din bronz²), însă împotrivirea Turciei determină amânarea acestui proiect.

 Problema realizării unui sistem monetar bazat pe o mo­nedă naţională unică, sistem vital pentru dezvoltarea econo­mică a ţării, a fost reluată în 1866. Iniţial, prin proiectul actului de recunoaştere a noului domnitor, Turcia nu per­mite lui Carol I nici emisiunea de monedă, nici conferirea de decoraţii, deși Convenţia de la Paris interzicea Imperiului otoman orice amestec în afacerile interne ale Principatelor, iar Constituţia din 1866 proclama dreptul suveran al ţării de a bate monedă. Guvernul român consideră proiectul inac­ceptabil, argumentul principal fiind că problemele monetare au un caracter intern. Continuarea tratativelor îl determină pe marele vizir Aali pașa ca într-o scrisoare din luna octombrie 1866 adresată guvernului României să revină asupra acestei probleme şi se acceptă baterea monedei proprii, cu condiţia ca aceasta să poarte un semn al Imperiului. Deși această so­luţie este prevăzută în firmanul de investire din 11/23 oc­tombrie 1866, la articolul al III-lea, tratativele continuă, iar Turcia face o nouă concesie, transmisă guvernului român prin scrisoarea din 19 noiembrie /1 decembrie 1866, prin care acceptă ca numai monedele de aur şi argint să poarte semnul distinctiv al Imperiului, în timp ce monedele de aramă puteau fi bătute fără un astfel de semn³.

 Proiectul de lege pentru înfiinţarea unui sistem monetar naţional este discutat în cadrul unei comisii constituită în acest scop, comisie care îşi prezintă raportul la 22 martie /3 aprilie 1867⁴. Raportul recunoaşte necesitatea adoptării unui sistem monetar propriu (monedele trebuiau emise după sis­temul zecimal, având ca model francul francez) și considera că lipsa unui astfel de sistem este un obstacol în dezvoltarea economică a ţării.

 Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 14/26 aprilie, 1867, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.89 din 22 apri­lie/4 mai 1867⁵ și va intra în vigoare la 1/13 ianuarie 1868, odată cu punerea în circulaţie a primelor monede românești. Inițiatorii au considerat că prin această lege se instituie un nou sistem monetar, deoarece era înlocuit un alt sistem, al leului de calcul, însă sistemul bazat pe un leu fictiv nu era decât o ficţiune, chiar dacă această situaţie a fost consacrată, datorită situaţiei economice generate de circulaţia monedelor străine, prin dispoziţii legale.

 În primele două articole ale legii se precizează introdu­cerea sistemului zecimal (se renunţă la unitatea monetară cu 40 de subdiviziuni numită parale, trecându-se la o unitate cu 100 părţi numite bani) şi se stabileşte că unitatea monetară a României este leul, ce are cinci grame argint cu titlul de 835 ‰. Legea adopta sistemul monetar bimetalist aur-argint al Uniunii Latine (chiar dacă acest sistem avea unele neajunsuri generare de fluctuaţiile raportului de valoare dintre cele două metale), prevede emiterea de monede din aur de 20 lei, 10 lei şi 5 lei, din argint a pieselor de 2 lei, 1 leu şi 50 bani, iar ca monede divizionare a pieselor de 1, 2, 5 şi 10 bani din bronz. La articolele III-VI erau precizate caracteristicile acestor monede: greutatea, titlurile, dimensi­unile şi toleranţele. Indicându-se conţinutul monede­lor de aur se stabilea greu­tatea leului la 0,3226 g. de aur cu titlul de 900 ‰ (1 kg. de aur reprezenta 3.100 lei), raportul de valoare dintre aur şi argint fiind de 1: 14,38⁶. Articolul IX din lege preciza că din motive financiare urmau să se bate pentru început doar mo­nedele din aramă (65.000.000 piese în valoare de 4.000.000 lei) urmând ca monedele de aur şi argint să fie bătute atunci când vor permite mijloacele financiare. Acest articol a fost adoptat din raţiuni strategice. Folosind ca pretext lipsa resur­selor pentru fabricarea monedelor din aur şi argint se urmă­rea amânarea acestor emisiuni, până când conjunctura ar fi permis evitarea introducerii însemnelor care certificau suze­ranitatea otomană (semiluna sau semiluna cu stele).

 

   

                                                         1 banu 1867 ⁷

 

Metal-bronz: cupru 950 ‰, staniu 40 ‰, zinc 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 15 mm. Greutate: 1 g. Monetăria: Birmingham. Gravor: Wyon. Feţe amplasate medalistic. Tiraj total: 5.000.000 exemplare⁸.

Avers: Stema ţării, iar deasupra titulatura statului: RO­MANIA. Cerc perlat exterior.

Revers: Între două ghirlande formate din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), pe trei rânduri, valoarea nomi­nală şi milesimul 1/ BANU/ 1867. Dedesubt, sub panglica ce leagă cele două ramuri, sigla monetăriei H (Heaton). Cerc perlat exterior.

Această monedă are două variante, deoarece jumătate din tirajul total a fost bătut la Monetăria Watt & Co. Dife­renţa dintre ele este dată de numele monetăriei, Heaton sau Watt & Co, plasat în exergă. La monedele de 1 BANU, nu­mele monetăriei este trecut prescurtat (H sau Watt & C) da­torită lipsei de spaţiu. Moneda de 1 BAN este singura piesă la care numele diviziunii leului apare scris sub forma de 1 BANU, deoarece limba română păstra încă la toate cuvintele ce se terminau într-o consoană şi la substantivele terminate în „i” un „u” scurt. Această vocală finală mai apare în nu­mismatica românească doar pe moneda de aur de 20 de lei din 1868. Ulterior, la începutul secolului al XX-lea, Acade­mia Română va reuşi să elimine această vocală finală, astfel că treptat va dispare din scrierea şi vorbirea curentă⁹.

 

                    

                                                             2 bani 1867

Metal-bronz: cupru 950 ‰, staniu 40 ‰, zinc 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate: 2 g. Monetăria: Birmingham. Gravor: Wyon. Feţe amplasate medalistic. Tiraj total: 10.000.000 exemplare¹⁰.

Avers: Stema ţării, iar deasupra titulatura statului: RO­MANIA. Cerc perlat exterior.

Revers: Între două ghirlande formate din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), pe trei rânduri, valoarea nomi­nală şi milesimul 2/ BANI/ 1867. Dedesubt, sub panglica ce leagă cele două ramuri, monetăria Watt & Co. Cerc perlat exterior.

Această monedă are două variante, deoarece jumătate din tirajul total a fost bătut la Monetăria Heaton. Diferenţa dintre ele este dată de numele monetăriei, Heaton sau Watt & Co, plasat în exergă.

        

 

                                                               5 bani 1867.

 

Metal-bronz: cupru 950 ‰, staniu 40 ‰, zinc 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 25 mm. Greutate: 5 g. Monetăria: Birmingham. Gravor: Wyon. Feţe amplasate medalistic. Tiraj total:25.000.000 exemplare¹¹.

Avers: Stema ţării, iar deasupra titulatura statului: RO­MANIA. Cerc perlat exterior.

Revers: Între două ghirlande formate din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), pe trei rânduri, valoarea nomi­nală şi milesimul 5/ BANI/ 1867. Dedesubt, sub panglica ce leagă cele două ramuri, monetăria Watt & Co. Cerc perlat exterior.

Această monedă are două variante, deoarece jumătate din tirajul total a fost bătut la Monetăria Heaton. Diferenţa dintre ele este dată de numele monetăriei, Heaton sau Watt & Co, plasat în exergă.

           

                                                            10 bani 1867

 

Metal-bronz: cupru 950 ‰, staniu 40 ‰, zinc 10 ‰. Muchie netedă. Diametru: 30 mm. Greutate: 10 g. Monetă­ria: Birmingham. Gravor: Wyon. Feţe amplasate medalistic. Tiraj total: 25.000.000 exemplare¹².

Avers: Stema ţării, iar deasupra titulatura statului: RO­MANIA. Cerc perlat exterior.

Revers: Între două ghirlande formate din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), pe trei rânduri, valoarea nomi­nală şi milesimul 10/ BANI/ 1867. Dedesubt, sub panglica ce leagă cele două ramuri, monetăria Heaton. Cerc perlat exterior.

Această monedă are două variante, deoarece jumătate din tirajul total a fost bătut la Monetăria Watt & Co. Dife­renţa dintre ele este dată de numele monetăriei, Heaton sau Watt & Co plasat în exergă.

 Legea din aprilie 1867 face în mai multe rânduri referiri la statele Uniunii Latine, fără să citeze explicit această uni­une monetară. Astfel, la articolul XI se precizează că mone­dele de aur sau argint ale Franței, Belgiei, Italiei și Elveției se vor primi la toate casele ca și monedele legale ale țării, la articolul XII este enunţată convenţia de înfiinţare a Uniunii Latine din 1865, iar la articolul XIII se subliniază preocupa­rea legiuitorului ca monedele să fie identice cu monedele franceze în privinţa titlului, greutăţii, dimensiunii şi toleran­ţei. Prin imitarea sistemului monetar francez și implicit a sistemului Uniunii Latine se încearcă includerea României în zona de influenţă a Franței, situaţie firească, dacă ne gândim la puternicele legături politice și culturale ce s-au dezvoltat de-a lungul anilor.

 Celelalte articole ale legii se refereau la circulaţia şi re­tragerea monedelor, fără însă a face referiri la folosirea ca mijloc de circulaţie a bancnotelor, ceea ce face ca acest sis­tem monetar să fie un sistem exclusiv metalist.

 Monedele de aur şi argint străine existente în circulaţie urmau să fie primite la casieriile publice, la cursul stabilit de o anexă a legii (100 lei noi echivalau cu 270 lei vechi, du­catul austriac echivala 11,75 lei iar sfanţul era 0,84 lei ș.a.¹³) încă șase luni după prima emisiune românească de monede de aur şi argint, iar după această dată curs legal urmau să aibă numai monedele din statele Uniunii Latine. Banii divi­zionari străini îşi încetau cursul legal la șase luni de la emi­siunea monedelor bătute la cele două monetării din Birmin­gham.

 Deoarece o parte din prevederile legii (punerea în cir­culaţie a monedelor de aur şi argint) nu sunt aplicate conti­nuă circulaţia monedelor străine. Metalul preferat folosit în tranzacţiile comerciale rămâne aurul, în special ducaţii sau napoleonii, monedele de argint sau de aramă fiind conside­rate monede ajutătoare. În aceste condiţii bimetalismul pro­movat de legea monetară nu a funcţionat efectiv, chiar dacă a rămas în vigoare până în 1890. Până în 1873 sistemul folo­sit a fost monometalismul aur, iar după această dată (datorită reducerii cantităţii de aur din circulaţie în condiţiile declan­şării unei crize economice în Europa și a creșterii circulaţiei monedelor de argint în condițiile scăderii preţului argintului pe plan internaţional) se trece, treptat, la monometalismul argint.

 Primele monede de aur, de 20 lei, au fost bătute într-un tiraj simbolic, 100 exemplare, în 1868. Deoarece aceste mo­nede aveau pe avers efigia lui Carol I și legenda circulară CAROL I DUMNULU ROMANILORU (fapt ce declan­şează proteste violente din partea Turciei şi Austriei) co­manda este suspendată, iar piesele nu sunt puse în circula­ţie¹⁴.

 Primele monede din argint au fost emise în anul 1870 într-un tiraj de doar 400.000 exemplare. Ele aveau valoarea nominală de 1 leu¹⁵ şi au fost primele monede emise la Mo­netăria Statului din Bucureşti. Baterea acestor monede a însemnat şi un act de independenţă, deoarece ele nu aveau semnul distinctiv propus de Imperiul otoman prin care se dorea sublinierea dependenţei faţă de puterea suzerană (se va reuși evitarea imprimării unui astfel de semn pe toate mone­dele bătute până la obţinerea independenţei) și pentru că aveau imprimate pe avers efigia domnitorului Carol I. Gu­vernul și-a asumat riscul încălcării unei hotărâri a puterii suzerane, fapt ce a determinat proteste repetate din partea Turciei, însă monedele nu au fost retrase din circulaţie.

 Prin adoptarea legii din 14/26 aprilie 1867 leul devine monedă naţională fiind până la primul război mondial una din cele mai puternice monede europene (100 lei = 99,91 franci francezi). Acest sistem monetar a conectat România la sistemele moderne europene, a reglementat circulaţia mone­tară determinând condiţii favorabile pentru dezvoltarea eco­nomiei naţionale și în acelaşi timp a însemnat o nouă afir­mare a dorinţei de independenţă.

 Cu ocazia aniversării a 140 de ani de la adoptarea Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabri­carea monedelor naţionale, Banca Naţională a României a realizat un set de replici după monedele de 1 BANU, 2 BANI, 5 BANI, 10 BANI din 1867.

     

           Replici după monedele de 1 BANU, 2 BANI, 5 BANI, 10 BANI din 1867¹⁶

 

Avers: Stema ţării, iar deasupra titulatura statului: RO­MANIA. Cerc perlat exterior.

Revers: Între două ghirlande formate din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), pe trei rânduri, valoarea nomi­nală şi milesimul. Dedesubt, în exergă, litera „R”. Cerc per­lat exterior.

Aceste replici au fost realizate din aur cu puritatea de 999‰. Ele au diametrele monedelor originale, însă greutatea este mai mare: 1.75, 3.5, 8.75 şi 17.2 grame. Toate cele 4 replici din set au fost bătută în 250 de exemplare. Faţă de piesele originale, există o singură diferenţă grafică sub pan­glica ce leagă ramurile de laur şi de stejar numele monetăriei este înlocuit de litera „R” de la replică. Toate replicile sunt de calitate B.U., brilliant uncirculated (monedă necirculată, cu lustrul de batere intact). Ele au fost puse în circulaţie la data de 25 aprilie 2007¹⁷.

 

Note:

 

1.      Marian Bolum, Încercări de reglementare a circulaţiei mo­netare în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Elanul, an XIII, nr.115, septembrie 2011.

2.      Marian Bolum, Proiecte şi probe monetare realizate în timpul domniei lui AL. I. Cuza în Alexandru Ioan Cuza şi demnitatea naţională, Editura Sfera, Bârlad, 2011.

3.      Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 156.

4.      Ibidem, p. 166.

5.      Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, şi catalogul monedelor emise, vol I, Gale­ria numismatică, Bucureşti, 2009, p. 317.

6.      Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 170.

7.      http://www.gcoins.net/en/catalog/180/1

8.      George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport Turism, Bu­cureşti, 1977, p. 255.

9.      http://romaniancoins.org/ro1banu1867.html

10.  Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 213.

11.  Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Edi­tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 31.

12.  http://www.allnumis.ro/moneda/romania/10-bani-1867-heaton-39

13.  Costin C. Kiriţescu, op.cit., p. 190.

14.  14.Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 28.

15.  15.Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româ­neşti emise în perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p. 17.

16.  http://www.coins.ro/comemorative/2007/set-medalii-aur-replici-dupa-monedele-romanesti-din-1867.php

17.  http://romaniancoins.org/ro140anisistemmonetar_replici.html